Un nou studiu realizat de cercetători din SUA și Germania a arătat că persoanele care înregistrează scoruri ridicate la trăsături psihopatice prezintă diferențe structurale în zone ale creierului asociate cu autocontrolul, reglarea emoțională și comportamentul impulsiv. Creierul lor e diferit de al majorității, au observat oamenii de știință.
Contrar ideilor populare, psihopatia nu este o boală mintală oficială conform clasificărilor moderne, precum Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM).
În schimb, este un construct care reunește trăsături precum lipsa empatiei, tendinţa de manipula, impulsivitatea, lipsa remușcărilor, farmecul superficial și comportamentul antisocial cronic.
Persoanele care obțin scoruri ridicate la aceste trăsături prezintă o probabilitate mai mare de a comite acte violente și de a recidiva, scrie IFLScience.
Acum, oamenii de știință au descoperit că, pe lângă aceste trăsături, și creierul este diferit în cazul acestor persoane. Folosind tehnici avansate de imagistică cerebrală și Julich-Brain Atlas – o platformă publică de cartografiere a creierului – cercetătorii au analizat 39 de bărbați cu scoruri ridicate de psihopatie, comparându-i cu un grup de control.
Evaluarea psihopatiei a fost realizată prin Psychopathy Checklist-Revised (PCL-R), un instrument care măsoară: detașarea emoțională și lipsa de empatie (1), pe de o parte, și comportamentul antisocial și impulsiv (2), pe de cealaltă parte.
În timp ce diferențele structurale în creier au fost minime în cazul factorului 1, cercetătorii au observat asocieri clare între scorurile mari la factorul 2 și un volum mai mic în mai multe regiuni ale creierului.
Mai mult, s-a constatat că persoanele cu trăsături psihopatice prezentau un volum cerebral total cu 1,45% mai mic decât cei din grupul de control, în special în cortexul cerebral și regiunea subiculum din formațiunea hipocampală.
Aceste constatări, reunite într-un raport publicat de European Archives of Psychiatry and Clinical Neuroscience, oferă perspective importante asupra trăsăturilor de personalitate antisociale și ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente sau strategii de reabilitare mai eficiente.