Cu toate că s-au străduit să dea pe surse scenarii tot mai alarmiste despre noi taxe și impozite, ca și cum nu PSD ar fi ținut în mâini pâinea și cuțitul în ultimul an, cel care a prăbușit practic economia României, strategia social-democraților de a-i scoate pe Nicușor Dan și Ilie Bolojan țapi ispășitori ar putea fi fenta cea mai înșelătoare.
Faptul că PSD se auto-sabotează prin rezistența vechii gărzi la orice reformare a partidului are un efect pe termen mediu și lung nociv pentru România și care depășește pagubele de imagine pentru partidul care trage după el bună parte din elitele negative ale anilor 1990.
În ultima lună scursă de la scrutinul prezidențial, punctajul PSD s-a concentrat pe mutarea atenției asupra președintelui Nicușor Dan, în ceea ce privește așa-numita reformă economică.
O strategie care ar fi vrut să obțină darea în vileag a unui președinte care procrastinează, nu ia o decizie rapidă întru salvarea țării, prin numirea unui premier care să înceapă o cursă contra cronometru, pe traseul căreia fostul guvern condus de PSD a lăsat numai gropi.
Echilibrarea a venit de la președintele UDMR, Kelemen Hunor, care, în câteva interviuri bine dozate, a explicat că problema este în curtea partidelor care nu pun pe masa președintelui o ofertă de prim-ministru și un program coerent de măsuri economice.
Nu este prima dată când UDMR este adultul din cameră și, după comportamentul exemplar, în ceea ce privește responsabilitatea democratică din campania electorală, în care Kelemen Hunor a contracarat mizele lui Viktor Orban în alegerile de la București, felul în care a dat mai jos sunetul PSD a arătat cum partidul-mamut joacă exclusiv cartea populismului, pentru a-și salva status quo-ul.
Asta însă arată fenta și limitele oricărei reforme economice, din capul locului anunțată ca fiind un cost electoral pentru Ilie Bolojan, pe care PSD o poate întoarce din drum când va da premierul, înainte de alegerile următoare, pentru a obține capital electoral.
Rotativa de care ține cu dinții elita PSD, încolonată acum în spatele lui Sorin Grindeanu, este o capcană fățișă, care anunță nu doar că reforma economică va fi provizorie, cât să cârpim o gaură bugetară, ci și că reforma politică este nenegociabilă și uitată.
Or, miza tocmai asta este: reforma politică și instituțională, care nu e posibilă în afara reformării partidelor, a sistemelor de selecție din partide și a raportării acestora la contractual de reprezentare politică.
Când ne uităm la modul în care partidele politice funcționează în România, văd provocări reale în modul în care puterea este generată în interiorul sistemului politic, atrăgea atenția, într-un dialog amplu cu spotmedia.ro, Katja Christina Plate, director al Fundației Konrad Adenauer România.
“Există mai mult o înțelegere de felul: trebuie să facem aceste alegeri pentru că trebuie să le facem și apoi avem puterea și vom face așa cum credem noi că e potrivit. Așadar, acest sentiment de reprezentare între politica de partid și cetățeni, în opinia mea, este ceva ce trebuie să fie reparat.
Cred că mi-aș dori ca românii să fie cetățeni mai exigenți, să ceară mai mult și de la politicienii lor, să se ridice cu adevărat cetățenii să spună: nu, nu suntem aici să vă alegem, voi sunteți acolo să serviți interesele noastre. Și, știi, acest tip de contract nescris între cetățeni și politică, aceasta este ceea ce mi-aș dori să văd schimbat. Și aceasta ar trebui să creeze, de asemenea, o schimbare de mentalitate în partide.
Apoi, există problema felului în care funcționează partidele. De exemplu, în România, președintele unui partid deține multă putere, mult mai mult decât în alte țări, din experiența mea, pentru că liderul partidului face lista pentru alegeri. Deci unde se află orice politician pe listă depinde în principal de unde îl pune liderul partidului.
Și aceasta se datorează, de asemenea, faptului că nu avem candidați direcți în circumscripții. În România, alegem doar pe listă. Dacă ai candidați direcți, ei au circumscripția în spatele lor și pot intra în Parlament și pot spune, uite, sunt ales de atât de multe mii de voturi, nu voi fi de acord cu această propunere, pentru că dacă o fac, voi pierde voturile mele. Și acești politicieni, când au un mandat direct, au o poziție mult mai puternică și nu pot fi atât de ușor aruncați în jocul politic din Parlament.
În România, avem doar această votare prin listă. Acest lucru transferă multă putere liderilor partidului. Multă putere într-o singură poziție, din nou, este întotdeauna ceva problematic.
Așadar, partidele reprezintă unul dintre aspecte.
Există o mulțime de aspecte diferite, cred, care explică ce s-a întâmplat cu alegerile din noiembrie. Au fost partidele, care aveau ideile lor despre cine ar trebui să fie următorul președinte, creând scenarii pe care le-au vrut, ca alegătorii să voteze.
Cunosc mulți alegători români care mi-au spus că factorul lor principal de decizie la alegerile prezidențiale a fost să nu joace jocul pe care se presupunea că trebuie să-l joace. Și nu le păsa de rezultat. Nu voiau să fie ca vitele, care sunt împinse într-o anumită direcție”.
Or, fereastra de oportunitate pe care românii au reușit să o dea țării odată cu alegerile prezidențiale care au ținut România în zona de siguranță nu stă deschisă, mai ales când partidele politice se străduiesc să treacă prin ea cu toate bagajele și toți oamenii care trebuie menținuți în sistemul lor. Nicio reformă economică, a serviciilor de informații, instituțională nu ține până la capăt fără reformarea politicului, adică a partidelor.
Bun, dar ce se poate face din afara partidelor?
Soluția electorală a fost deja testată și e dezastruoasă: votul de pedeapsă aduce în prim-plan platforme izolaționiste, auto-intitulați suveraniști și extremiști care de care mai apropiați de Kremlin și de retorica acestuia.
Un prim pas este selecția de resurse umane din guvern: aceiași politicieni de partid, care trebuie recompensați cu funcții, opresc orice reformă. Apoi, așa cum prezenta profesorul de economie Christian Năsulea în podcastul Punctul pe știri, instituțiile de stat care au devenit organisme obeze și corupte trebuie desființate și reînființate pe fundamente sănătoase, o măsură chirurgicală care ne-ar da o șansă să reformăm statul.