Este absolut justificată decizia ministrului de Finanțe interimar, la final de mandat, Tanczos Barna, de a nu merge vineri la consiliul miniștrilor de finanțe ai UE, ECOFIN, pentru a prezenta și negocia ceea ce ar trebui să fie planul concret, calculat și fezabil de reducere a deficitului bugetar la României, astfel încât procedura de blocare a fondurilor europene să fie oprită.
Și nu este vorba nici despre țâfnă, nici despre răzbunare, ci despre ridicol.
Să ne imaginăm un dialog. Prezintă dl Tanczos măsurile, angajamentele și în final este întrebat: dar dvs cât veți mai fi în funcție? Vreo 2-3 zile! Și aveți mandatul de la cine? De la un guvern interimar care mai stă vreo 2-3 zile. Și de ce am avea încredere în angajamentul unui ministru interimar care mai are 2-3 zile? Pentru că altceva nu avem. De ce, doar alegerile au fost luna trecută? Să vină un ministru plin, al unui guvern titular și mai vorbim.
Deplasarea dlui ministru la ECOFIN ar fi fost nu doar inutilă, ci de-a dreptul ridicolă, nu doar pentru domnia sa, ci și pentru România. Deplasarea unui secretar de stat nu e cu nimic mai puțin ridicolă pentru România. Având în vedere miza, ar fi o variantă decentă să se ducă acolo premierul desemnat, dacă vom avea unul vineri.
Asta era graba despre care tot vorbeam câțiva pe când se pierdea vremea prin comitete și comiții inutile din care nu a rezultat nici vreo înțelegere, nici vreun plan măreț. Graba era să ai un guvern titular până când trebuie să negociezi o miză imensă.
Tanczos Barna a reușit o performanță bună la Finanțe, având în vedere ce a preluat, campania electorală și faptul că premier a fost Marcel Ciolacu. Nimeni nu i-a reproșat nimic în mod concret și era esențial să existe continuitate, pentru că Bruxelles-ul să știe cu cine vorbește, chiar și în această perioadă de tranziție.
Iar dacă succesorul va fi eternul Marcel Boloș, unul dintre artizanii dezastrului de acum, nu ne putem consola decât cu faptul că parastasul bugetului va fi profesionist, vorba unui cunoscut hâtru. Și parastasul numirilor pe baza competenței.
Ce urmează e încă neclar, deși vineri e mâine. Informațiile erau că vor crește impozitele pe dividende și profit, și TVA, de la 19 la 21%. Dar Nicușor Dan a dat în scris sub semnătură că TVA nu va crește în tot mandatul tău. De aceea planul fiscal nu e gata, ar urma joi seara o discuție a președintelui doar cu Ilie Bolojan.
Viitorul probabil premier nu a ascuns că nu prea vede ieșire fără creștere de fiscalitate. De ce?
Sigur că, în mod normal, întâi scazi cheltuielile și abia apoi, dacă nu ajunge, crești fiscalitatea. Sigur că mai întâi colectezi bine taxele în vigoare și abia apoi, dacă mai e nevoie, le crești. Dar România a promis prea des că scade cheltuieli și îmbunătățește colectarea pentru ca acest plan să fie credibil.
Nici acum, această reducere nu este însoțită, în discursul niciunuia dintre partide de date concrete, de calcule. De unde și cât tai ca să obții cât din necesarul de 30 de miliarde?
Iar în condițiile în care România are una dintre cele mai scăzute cote de TVA din UE, sigur că Bruxelles-ul acolo presează.
Se pare că din planul de măsuri a dispărut taxa de solidaritate. Ceea ce nu e o surpriză. Ea nici nu era aplicabilă de la 1 iulie, pentru că ANAF nu avea cum să treacă în 10 zile la globalizarea veniturilor. Dar a fost lansată de PSD populist și ca pârghie de negociere.
Cât timp TVA ar fi majorat de premierul liberal și ministrul de Finanțe tot liberal (în cel mai bun caz maghiar, dacă le revine mintea la cap), iar ei s-au opus din răsputeri, pentru pesediști e bine. De fapt, ei sunt singurii care au plan bine structurat de supraviețuire politică.
Iar cea mai mare problemă a acestor negocieri și a planului ce va rezulta până la urmă din ele este că au dat sentimentul și de improvizație, și de opacitate. Nici măcar nu știm ce ar trebui să facem, dar în niciun caz nu vă spunem la ce ne gândim.
Trei săptămâni după care sperăm ca făcând același lucru rezultatul va fi până la urmă diferit.