În calitate de europeni tindem să idealizăm SUA, să le considerăm un partener. Ar trebui să abandonăm rapid această optică, indiferent cine va fi următorul preşedinte american.
Europa priveşte uluită, în parte şocată, la evenimentele care tocmai se petrec în SUA. Ţara considerată leagănul democraţiei moderne se clatină.
În timp ce voturile încă se mai numără, preşedintele în funcţie vorbeşte deja despre o fraudă la urne. Politicieni europeni avertizează cu privire la o periculoasă criză constituţională.
Mulţi nu pot înţelege că există încă americani care s-au decis să-l realeagă pe Donald Trump.
Europa este deziluzionată, chiar un pic jignită. A căzut pe gânduri.
Familiarul partener transatlantic ne-a devenit străin în ultimii patru ani. Am fi preferat să fim scutiţi de palpitantul spectacol electoral din SUA. Berlinul, Parisul sau Madridul şi-ar fi dorit reîntoarcerea la o formă de normalitate oarecare, restabilirea, cât mai urgentă, a încrederii pierdute.
Calculul - deviza politicii externe americane
Dar tocmai aceste alegeri din SUA ne arată că idealizarea Americii este lipsită de sens. Imaginea noastră asupra naţiunii care se autodefineşte drept "metropolă luminoasă în vârf de munte", distorsionată dintr-o sumedenie de motive de înţeles, este deja de multă vreme depăşită.
Aşa a fost deja în timpul mandatelor lui Barack Obama. Aşa va fi şi cu un preşedinte Joe Biden.
America în schimb a avut mereu relaţii mult mai pragmatice cu partenerii săi. Cu ce pot fi ei folositori intereselor noastre? Aceasta este mereu cea mai importantă întrebare pe care şi-o pune politica externă americană.
Este adevărat că există o legătură specială între Europa şi SUA, bazată pe valori şi istorie comune.
Desigur. Dar, concomitent, Washingtonul calculează la rece care sunt avantajele şi dezavantajele, care sunt costurile şi câştigurile fiecărui parteneriat în parte.
O analiză lucidă este importantă
Atenţia administraţiei americane s-a reorientat spre zona Pacific încă din timpul mandatelor lui Barack Obama.
Pe viitor mai ales concurenţa cu China va preocupa administraţia de la Washington. SUA nu mai vor de multă vreme să fie poliţistul mondial.
"Cumpără produse americane" şi "Închiriază servicii americane" vor rămâne probabil sloganuri populare şi în următorii ani.
Şi Joe Biden - în cazul în care va ieşi victorios - va avea solicitări clare la adresa europenilor, care nu se vor deosebi fundamental de cele ale administraţiei Trump.
Cu cât UE se va împăca mai rapid cu această situaţie, cu atât va fi mai bine. Şi mai bine ar fi să acţioneze corespunzător. Trebuie să recunoaştem că ţelul mărturisit, al independenţei strategice a Europei, este încă foarte departe.
Dar nu există alternativă la asumarea de către Europa a unui rol geopolitic mai important şi a unei felii mai mari din responsabilitatea privind securitatea continentului.
Europa trebuie să se trezească
Este clar că Europa nu poate renunţa la parteneriatul cu SUA. Avem nevoie unii de alţii, profităm unii de alţii. Dar Europa trebuie să se prezinte în faţa americanilor mai încrezătoare în forţele proprii.
America se caracterizează prin supremaţie militară, tehnologie de ultimă generaţie din Silicon Valley şi libertate neîngrădită.
Dar între timp se caracterizează şi prin inegalitate de şanse, o chestionabilă politică economică şi un capitalism ieşit din matcă.
Nu există argument pentru a nu îndrăgi în continuare părţile luminoase ale Americii. Sau pentru a nu mai admira istoria americană şi optimismul american.
Dar, din perspectivă politică, Europa ar avea mai mult de câştigat dacă, în relaţiile cu SUA, ar pune calculul pe primul loc şi ar fi mai încrezătoare în forţele proprii, fără a se concentra pe Casa Albă şi pe locatarul ei.
Alexandra von Nahmen