Jupiter, gigantul sistemului nostru solar, a fost odinioară cel puțin de două ori mai mare decât este în prezent, arată un studiu recent.
Folosind date de la două dintre micile sale luni, cercetătorii au reconstituit structura antică a gigantului gazos, oferind noi perspective asupra formării planetelor în perioada de început a sistemului solar, scrie Live Science.
Oamenii de știință au ajuns la această concluzie după ce au studiat orbitele lunilor Amalthea și Thebe. Traiectoriile lor actuale reflectă mici devieri cauzate de atracția gravitațională a vecinei lor, Io. Chiar și așa, însă, orbitele lor sunt ciudate, consideră oamenii de știință, de aici pornind ideea că Jupiter nu a arătat întotdeauna așa.
Măsurând diferențele dintre orbitele observate și cele estimate, oamenii de știință au dedus că Jupiter trebuia să aibă o rază de 2 până la 2,5 ori mai mare în momentul în care nebuloasa solară (norul de gaz și praf care a dat naștere sistemului solar) s-a dispersat, acum 4,5 miliarde de ani, se arată într-un raport publicat de jurnalul Nature Astronomy.
Dimensiunea mai mare din trecut venea la pachet cu un câmp magnetic extrem de puternic, de 50 de ori mai intens decât cel de azi și de 400 de ori mai puternic decât al Pământului, cred astronomii.
În prezent, Jupiter, cea mai mare planetă a sistemului nostru solar, se reduce cu 2 cm pe an, sub efectul mecanismului Kelvin-Helmholtz, care indică faptul că planetele se micșorează pe măsură ce se răcesc și presiunea lor internă scade. Nu se știe când a demarat acest proces.
Această descoperire ajută cercetătorii să înțeleagă dinamica internă timpurie a planetei și influența să asupra formării sistemului solar.