Hotărârea prin care CCR a pus capăt cursei nebune în care Călin Georgescu ducea România spre zid nu e un motiv de bucurie. Este, cel puțin în cazul unora, un legitim motiv de ușurare.
Hipnoza colectivă și-a pierdut subiectul și este foarte greu ca vreun alt mesianic să o preia până pe 4 mai.
Voturile lui Georgescu în parte vor dispărea prin demobilizare. Deja auzim diverși lideri de opinie care se declară atât de obidiți încât nu mai vor să voteze în veci. Probabil că este o decizie bună și nu le putem ura decât consecvență.
O altă parte, vom vedea cât de mare, se va împărți între alți candidați. Unul dintre beneficiari, am mai spus, este Victor Ponta, suit pe cai mari.
Cine va fi candidatul susținut de AUR rămâne de văzut.
Degringolada AUR
Partidul pare într-o incredibilă degringoladă, mai ales după ce, în anunțul său de adio, Călin Georgescu s-a spălat pe mâini, a refuzat să își desemneze un succesor și a îndemnat pe fiecare să voteze cu cine vrea.
George Simion susținea că nu vrea să candideze, probabil și ca să nu fie acuzat de trădarea lui Georgescu. Claudiu Târziu are paloșul scos și abia așteaptă să decapiteze liderul pentru a-i lua locul.
Timpul pentru strâns semnături pentru alt candidat, dacă nu au fost strânse deja, a rămas, până sâmbătă, foarte puțin. Un lucru pe care George Simion l-a recunoscut: pentru Georgescu au fost strânse într-o săptămână 325 de mii de semnături. Și era vorba despre Mesia.
Dacă se va confirma ceea ce se profilează ar fi cu adevărat marele șoc al acestei perioade: AUR să nu fi avut un plan de rezerva pentru ipoteza extrem de probabilă a eliminării lui Georgescu. Este ceea ce susține Claudiu Târziu.
Cum să te lași descoperit în acest fel, cum să crezi în manipularea livrată maselor și să nu înțelegi o realitate simplă? Chiar și-a imaginat cineva că Donald Trump dă doi bani pe Georgescu, că declarațiile lui Vance și Musk erau pentru el, nu în războiul mare cu UE?
Vom vedea. La ora la care scriu ședința AUR este în curs.
În iminența unui nou infarct
Cert este că pentru România a trecut doar pericolul unei rău imediat iminent. Dar criza rămâne. Simplul fapt că ai fost salvat in extremis dintr-un infarct nu înseamnă că boala de inimă ce l-a provocat este vindecată și că fără un tratament adecvat un alt infarct nu este iminent.
Avem o mare masă de cetățeni care se simt furați politic. Simplul fapt că, din fericire, violențele au apărut doar punctual duminică seara nu înseamnă că lumea e mulțumită.
Între oamenii aceștia, împinși spre Georgescu de comportamentul și bilanțul conducătorilor, și clasa politică este nu o prăpastie, ci un canion, care va pune în discuție și legitimitatea viitorului președinte, posibil ales pe fondul unui absenteism masiv, și raportarea guvernaților la deciziile guvernanților.
Nimic nu se poate clădi pe neîncredere, iar ea este acum regula în societatea românească. Dacă oamenii acum poate resemnați, dar în niciun caz mulțumiți nu vor fi recuperați de politic, dacă puntea de încredere nu va fi reconstruită, apariția viitorului infarct e o chestiune de timp.
Precedentul monstruos
Apoi, precedentul creat în materie electorală de la eliminarea Dianei Șoșoacă până acum este un monstru. Tot ceea ce a făcut CCR în 6 decembrie, prin anularea alegerilor, și pe 11 martie, prin eliminarea lui Călin Georgescu, au fost corecțiile efectelor create de prima monstruozitate constituțională când CCR a legiferat introducând criterii obligatorii pentru candidatura prezidențială și arogându-și dreptul de a le aplica în analiza candidaturilor. Se pare că prin Hotărârea din 11 martie recunoaște acest drept și pentru BEC.
Este teribil că oricine poate fi scos din luptă pe baza unor criterii nelegiferate, destul de vagi, fără un proces echitabil cu drept la apărare și cale de atac într-o instanță de judecată. Azi, această nouă regulă a salvat România. Dar mâine?
Nu am nimic împotriva fondului regulilor și criteriilor stabilite de CCR. Am împotriva faptului că ele nu sunt legiferate în mod corect și, mai ales, împotriva faptului că în fața aplicării lor, corecte sau arbitrare, nu există apărare reală. Aceasta este o problemă de fond care poate lovi oricând pe oricine.
Deci nu vă bucurați! Nu e niciun motiv pentru așa ceva. Am scăpat la limită de un rău imediat și am rămas cu rele care mai devreme sau mai târziu se pot răzbuna pe salvarea de azi. Ele trebuie să fie prioritatea.