„Dacă aș fi în locul lui Marco Rubio, un politician care știe ce înseamnă o dictatură, mi-ar fi rușine”, spune politologul Vladimir Tismăneanu, în dialogul cu spotmedia.ro.
Acesta remarcă preferința lui Donald Trump pentru tirani și atrage atenția că legitimarea lui Călin Georgescu de către Elon Musk, un personaj central al noii administrații americane, este ceva extrem de primejdios.
Domnule profesor, ce se întâmplă în și cu Statele Unite? Suntem în fața instalării unei noi paradigme de putere? În ce fel?
Este o încercare de a instaura un regim de urgență istorică, de fapt, un autoritarism utopic cu ambiții radicale.
Dorința de revanșă a lui Donald Trump se conjugă cu utopia noului reacționarism. Am scris încă din octombrie 2024 despre ascensiunea Noului Obscurantism. Conceptul a circulat și circulă, de pildă, în contribuțiile jurnalistei Anne Applebaum. Aș adăuga ideea lui Francis Fukuyama despre Noul Imperialism American.
Unul dintre personajele importante din administrația Trump, Elon Musk, a transmis un mesaj de susținere fățișă pentru Călin Georgescu, un candidat cu simpatii neo-legionare, pro-rus, izolaționist. Ce înseamnă această legitimare?
Înseamnă foarte mult și este ceva extrem de primejdios.
Întreg conceptul de interes național al României este întemeiat pe apartenență la NATO și UE. Aceasta decurge din rezultatele încheierii Războiului Rece. Victoria celui pe care îl numesc seculegionarul Georgescu ar însemna o zguduire cataclismică a întregii osaturi a imperfectei, dar realei democrații din România.
În același registru, Elon Musk a postat un mesaj de admirație față de ministrul rus Lavrov, iar președintele Trump reia argumentele lui Putin contra Ucrainei și vrea alegeri la Kiev. Este administrația americană mai empatică cu autocrații decât cu liberalii sau e, de fapt, un joc, o formă de negociere?
Donald Trump nu și-a ascuns niciodată simpatia pentru autocrați.
Este, spre a relua conceptul lui Mark Lilla, un tiranofil, îi plac tiranii. În plus, are clar un instinct monarhic.
Totul se judecă în funcție de puterea sa, care trebuie să fie absolută. Mă întreb cum se va desfășura întâlnirea cu premierul britanic. Trump este impermeabil la obligațiile democratice.
SUA au decis negocieri de pace direct cu Rusia, fără Ucraina și fără Europa la masă. Poate Europa să contra-balanseze și să se asigure că Ucraina nu va fi practic cedată sau că nu i se va impune o pace dureroasă?
Pacea lui Trump înseamnă victoria lui Putin. Acum două, poate trei zile, aș fi ezitat să fiu atât de categoric.
Dar la Riad s-a petrecut o trădare. Nimeni nu i-a mandatat pe oamenii lui Trump să negocieze viitorul Ucrainei în absența și fără consultarea reală a Ucrainei. A fost, de fapt, un dictat. Precum acela de la München din septembrie 1938.
Dacă aș fi în locul lui Marco Rubio, un politician care știe ce înseamnă o dictatură, mi-ar fi rușine. Lumea trece în aceste zile și săptămâni printr-o mare criză geopolitică, dar și una morală. Colaboraționiștii putinofili își freacă mâinile fericiți. Ce ne rămâne? Luciditatea și responsabilitatea.
--
Vladimir Tismăneanu este politolog, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland, din 1990. A studiat sociologia şi şi-a susţinut în 1980 doctoratul în filozofie la Universitatea din Bucureşti cu o teză despre teoria critică a Şcolii de la Frankfurt. A părăsit România în septembrie 1981 şi a locuit un timp la Paris şi la Caracas.
Din septembrie 1982 trăieşte în Statele Unite. Între 1982 şi 1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia. În anii 1985-1990 a predat ştiinţe politice la Universitatea Pennsylvania. În perioada martie-decembrie 2006 a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR. În 2007 a primit din partea Universităţii Maryland Distinguished International Service Award, iar Asociaţia Americană de Ştiinţe Politice i-a acordat certificatul pentru merite excepţionale în predarea ştiinţelor politice.
A publicat, printre altele : ”Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel ”(Free Press, 1992 şi 1993; Polirom, 1997 şi 2007); ”Fantasmele salvării. Democraţie, naţionalism şi mit în Europa postcomunistă” (Princeton University Press, 1998 şi 2009; Polirom, 1999); ”Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc ”(University of California Press, 2003; Polirom, 2005; în 2004, Premiul Barbara Jelavich din partea American Association for the Advancement of Slavic Studies, ca lucrare excepţională în domeniul istoriei Europei de Răsărit şi Centrale); ”The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (University of California Press, 2012).