Tonul arogant zeflemitor cu care a vorbit de la Bruxelles Klaus Iohannis, anunțând că rămâne președinte până când poporul va alege un altul, arată că înțelegerea pe care o are cu PSD și compania funcționează atât de bine, încât nu are nevoie de nicio simpatie populară.
Discursul în care Klaus Iohannis a cerut iertare (pentru că unii au fost nemulțumiți de deciziile lui) este deja istorie. Rămas în funcție în mod paradoxal pentru ca România să fie salvată de scenariul extremist util Rusiei, pe care chiar el și cei cu care a împărțit puterea l-au făcut posibil, președintele nu mai consideră necesar tonul umil, nici măcar de complezență.
Vă cer iertare pentru că, de-a lungul timpului, am luat decizii care v-au nemulțumit și pe care, cel mai probabil, nu le-am explicat suficient. Timpul nu poate fi dat înapoi, dar vă asigur că la baza tuturor eforturilor și acțiunilor mele a stat un singur lucru: identificarea celor mai bune soluții pentru securitatea, bunăstarea și prosperitatea României și a cetățenilor săi.
Klaus Iohannis, 30 noiembrie 2024
Dincolo de neconcordanța pe care a demonstrat-o mai cu seamă în al doilea mandat cu funcția de reprezentare, mesajul lui Klaus Iohannis arată că între el și PSD-ul de la putere există un pact a cărui protecție funcționează în dublu sens și că obiectivul de a ancheta și asuma cauzele, faptele și responsabilii pentru situația de criză democratică ce a dus la anularea alegerilor prezidențiale nu este unul care să intereseze și agenda personală a președintelui.
Din contra chiar, ceea ce e de natură să agraveze scenariul dezastruos pe care-l are țara, la scrutinul prezidențial care va fi reluat în mai.
Refuzând să acționeze instituțional și să-și exercite funcția altfel decât prin deplasări, Klaus Iohannis nu periclitează însă doar instituția prezidențială, devenită trambulină de tranzacție și/sau cadru pentru fotografii de portofoliu personal, ci și calitatea și securitatea următoarelor alegeri prezidențiale.
Ce s-a întâmplat și de ce a luat Curtea această decizie de anulare a scrutinului prezidențial au scris judecătorii în decizie, spune președintele, aruncând întreaga responsabilitate în brațele magistraților.
Or, CCR a luat o decizie de forță majoră pe baza unor documente desecretizate din CSAT-ul prezidat de Klaus Iohannis, fără ca ulterior aceste documente să fie explicate și completate satisfăcător într-un raport detaliat și care să nu arunce bună parte din electorat în scenarii și teze conspiraționiste, exact ceea ce ar agrava situația.
Care sunt consecințele?
În primă instanță, fără un raport profesionist - și avem exemplul de la Chișinău – care să arate faptele și responsabilii care au dus la manipularea alegerilor de la București de către un actor statal străin, așa cum a reieșit din CSAT, și în climatul social mult mai toxic decât înaintea alegerilor anulate, este de așteptat ca judecătorii CCR să nu invalideze candidatura lui Călin Georgescu, în pofida precedentului Șoșoacă și mai ales a declarațiilor care pun în pericol statutul de membru NATO și UE al României.
Magistrații nu au anchetat ei înșiși circumstanțele scrutinului prezidențial anulat, ci au procedat astfel pentru că instituțiile de informații, dar și președinția le-au comunicat că sunt probe care demonstrează imixtiunea străină în procesul electoral de la București.
Așadar, responsabilitatea trebuie să fie instituțională, clară și fără eschivări – or, suntem în registrul total opus.
În al doilea rând, Klaus Iohannis consolidează, încă o dată, platforma conspiraționistă, resentimentară, care manufacturează emoțiile negative, în favoarea candidaților extremiști.
Cu toate că a avut șansa rară de a reabilita cât se poate instituția prezidențială, Klaus Iohannis nu a făcut niciun efort pentru a-și exercita funcția, nici măcar după ce a primit o prelungire care nu se datorează nici meritelor personale, nici garanției că asigură astfel stabilitatea țării.
Din contra, felul în care decide președintele să acționeze expune România scenariului extremist și izolaționist cel mai grav.
De partea cealaltă a înțelegerii, PSD obține ca, prin candidatura lui Crin Antonescu, să rămână și la resurse, și cu Marcel Ciolacu & camarila în poziție de forță.