Eduard Hellvig, fostul director al SRI, a răspuns timp de aproape nouă ore la întrebările comisiei parlamentare de control al serviciilor de informații. A fost audierea record în democrația post-decembristă a unui șef de serviciu secret, aceasta desfășurându-se în prima jumătate a lunii septembrie din 2018.
Șeful comisiei era deputatul Claudiu Manda, un individ șters, folosit de Liviu Dragnea, președintele PSD de atunci, în lupta sa cu Klaus Iohannis și șefii agențiilor de informații.
Manda s-a căsătorit cu Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, și e ascuns de PSD, începând cu 2019, în Parlamentul European.
Audierea din 13 septembrie 2018 a reprezentat punctul culminant într-o confruntare de proporții între PSD, care controla în jur de 60% din Parlament în urma alegerilor din 2016, și Klaus Iohannis, președintele României, venit la putere în 2014, pe un val reformist.
„Domnul președinte Manda o să vă dea toate detaliile cu privire la cele convenite şi discutate în comisie. Am speranța că am fost extrem de coerent şi concis încât colegii parlamentari să fi înțeles ceea ce am comunicat. (…) Am comunicat şi de proteste, evident”, a declarat la vremea respectivă Eduard Hellvig, directorul SRI, indicând că o parte din întrebări se refereau la 10 august și tensiunile care au urmat intervenției brutale a forțelor de ordine.
PSD – inamicul lui Iohannis, o scurtă perioadă
La vremea respectivă, Liviu Dragnea a urmărit dezmembrarea opoziției din stradă prin reprimarea unei manifestații uriașe la adresa guvernului PSD și crearea unui context favorabil de suspendare a lui Iohannis, dar acesta din urmă a reușit să supraviețuiască, fiind ajutat de sprijinul popular, dar și de cel instituțional – format în principal din serviciile de informații și o parte a sistemului de justiție – care nu voia intrarea României într-o zonă de instabilitate politică și, posibil, instaurarea unui autoritarism pe model maghiar, vizat de social-democrații conduși de Dragnea.
Dar confruntarea majoră dintre Iohannis și PSD, care s-a desfășurat în 2017 și 2018, l-a determinat pe președintele în funcție să caute o cale de erodare a influenței PSD în politica românească.
Astfel că atât campania pentru realegerea sa din 2019, cât și cea pentru alegerile parlamentare din 2020 s-au bazat pe un atac dur și critici la adresa social-democraților, slăbiți după arestarea lui Dragnea și măcinați de lupte interne.
Dar pandemia și criza socială provocată de restricții, de frică, de deciziile sanitare excesive au creat o mare frustrare în societate și tensiuni, astfel că planul lui Iohannis de a crea o mare alianță politică anti-PSD a eșuat într-o mare măsură.
Deși în 2020 PNL și USR reușesc să formeze o majoritate parlamentară și să guverneze împreună vreme de un an, efectele pandemiei erodează rapid guvernarea liberală, iar în toamna anului 2021, Iohannis ia decizia să aducă PSD la guvernare alături de liberali.
Prima experiență de manipulare a alegerilor
Într-o perioadă de doar trei luni din a doua jumătate a anului 2020 se întâmplă un fenomen misterios, niciodată elucidat - partidul AUR, o formațiune extremistă, marginală, condusă de George Simion, un lider implicat în diverse jocuri politice din Republica Moldova și suspectat de legături cu serviciile secrete din România, dar și din străinătate, obține 10% din voturile alegătorilor români și intră în Parlament.
Succesul e unul fulgerător pentru că în vară, la alegerile locale, AUR a obținut un scor sub 1,5%, neavând nici măcar liste de consilieri în toate circumscripțiile.
În decembrie 2020, opinia publică din România a fost martoră, în premieră, a apariției peste noapte, în urma unor mașinațiuni și manipulări a rețelelor sociale, a unor lideri marginali și formațiuni obscure.
Fenomenul Georgescu de astăzi e o reeditare a operațiunii de la precedentele alegeri parlamentare. Și atunci, și acum, au fost indicii că a existat o implicare a unor rețele interne de influență cu conexiuni în serviciile secrete, dar și sprijin din afara României.
În general, o strategie de manipulare și promovare politică de succes, folosită într-o țară, e preluată rapid și se răspândește peste tot, fiind analizată și dezvoltată atât de agenții private, cât și de cei care lucrează în serviciile de informații.
Cum s-a observat și în cazul Georgescu, în spatele unei astfel de campanii, se află o combinație de agenți de influență, interni și externi, cu diverse conexiuni în instituții și diverse susțineri financiare.
Creșterea fulminantă a AUR îl ajută pe Klaus Iohannis care marchează o victorie importantă la alegerile parlamentare din 2020 - înlătură dominația PSD din societate, social-democrații obținând 29% din voturi, urmați de PNL cu 25% și USR cu 15%.
Războiul pe care Iohannis nu-l aștepta
Astfel, președintele în funcție obține controlul asupra partidelor, fiind imposibil de creat o alianță care să pună în pericol cel de-al doilea mandat al lui Iohannis.
În mod cert, invadarea Ucrainei de către Rusia i-a dat din nou planurile peste cap lui Iohannis, în același fel cum s-a întâmplat și cu pandemia.
Războiul a produs o mare degringoladă în sistemul politic din România. Faptul că la presiunea opiniei publice au fost salvați, adăpostiți și ajutați peste un milion de refugiați din țara vecină a obligat autoritățile, dar și pe Iohannis să se poziționeze fără echivoc, așa cum au fost tentate la începutul crizei, de partea Ucrainei și a lui Volodimir Zelenski.
România a devenit astfel un actor important în ce privește sprijinul politic, economic și militar acordat Ucrainei de SUA și de statele NATO.
Acest lucru n-a rămas neobservat, iar Rusia a început să-și reactiveze rețelele de agenți de influență din România, să finanțeze masiv lideri politici, partide, organizații neguvernamentale, dar să desfășoare și operațiuni ample de propagandă pe rețelele sociale.
Iohannis și guvernul său n-au reacționat, n-au avut și nici n-au dezvoltat vreo strategie de descurajare a infiltrărilor și propagandei ruse în România, mizând pe faptul că războiul se va încheia rapid astfel încât să nu fie nevoie de un „efort suplimentar” față de cel obișnuit.
Lipsa de interes a președintelui a provocat un dezastru
Decizia de neimplicare, urmată de cea a secretizării acțiunilor de sprijin a Kievului, au fost erori majore, cu implicații puternice și vizibile în ce privește siguranța României.
Klaus Iohannis a dat dovadă de superficialitate în abordarea crizei de la graniță, considerând că are pârghiile necesare pentru a ține situația sub control, dar n-a reușit să realizeze cât de puternică a fost și s-a păstrat influența Rusiei în România și cât de puțin a făcut pentru a o deteriora și minimiza.
De exemplu, autoritățile din țara noastră au expulzat 10 diplomați ruși de la începutul războiului, în comparație cu Polonia, care a trimis 40 înapoi la Moscova.
În raport cu apropierea, trecutul comunist și influența Kremlinului, suntem țara cu cele mai puține acțiuni de protejare a societății în fața infiltrărilor Rusiei.
Criza politică generată de anularea alegerilor de către CCR pentru a bloca posibila ajungere la Palatul Cotroceni a unui candidat pe placul lui Putin este în întregime provocată de incapacitatea lui Klaus Iohannis.
Președintele în funcție nu a înțeles mecanismele subtile din societatea românească, mișcările politice de după 1990, conexiunile istorice cu Rusia ale unor lideri, agenți ai serviciilor de informații și persoane publice, nereușind să propună o strategie de apărare în fața operațiunilor bine țintite și finanțate ale Kremlinului.