După cum era de așteptat în drastica polarizare a societății românești, fiecare a citit în avizul Comisiei de la Veneția fix ce a vrut. Unii au anunțat înfrângerea definitivă a lui Călin Georgescu, având în vedere precizarea, dintr-un bun început, a înaltului for că „nu este de competenţa Comisiei de la Veneţia să intre în datele cauzei sau în examinarea deciziei Curţii Constituţionale a României”.
Alții au citit nici mai mult, nici mai puțin decât un verdict de lovitură de stat și au început să zbiere pe ecrane cerând “sânge” de judecător CCR și năpustindu-se la sediul Curții cu teancul de petiții, pentru a ieși de acolo după 3 ore cu marea victorie numită număr de înregistrare. Altfel stă treaba când ai număr de înregistrare, nu-i așa?
Desigur, comparativ cu delirul anunțului că judecătorii CCR sunt anchetați de Curtea Penală Internațională (specializată în genocid și crime de război), vreo 9.000 de numere de înregistrare sunt, metaforic, din salonul comandaților de glie cu regim deschis.
În fapt, Comisia de la Veneția, la fel ca CEDO, nu are competență de a desființa o decizie CCR. Chiar dacă mulți nu vor să accepte, deciziile CCR nu pot fi desființate de nimeni și nimic. Doar CCR își poate schimba practica la următoarele soluții pe același subiect. Așadar, afirmația că sunt șanse de reluare a turului al doilea după avizul Comisiei de la Veneția este o inepție perfectă.
Scopul ei e clar. Drogul lozincilor are efect limitat și oamenii au oroare de perdanți. Călin Georgescu trebuie să proiecteze măcar iluzia unor victorii, oricât de aberante ar fi teoriile pe care se bazează.
Dar asta nu înseamnă că avizul este fără valoare. Are o foarte mare importanță pentru că setează niște standarde legislative la care statul român trebuie să se alinieze.
Pe de-o parte, sunt recomandările care privesc strict posibilitatea anularii alegerilor și ele sunt de bun simț. O asemenea măsură nu poate fi decât de ultimă instanță pentru situații absolut excepționale și în baza unor probe certe și publice.
Dacă probe certe au existat în noiembrie nu știm, pentru că nu au fost publice. Și nu știm pentru că ori nu au existat deloc, ori statul român a manifestat secretomania care-l caracterizează. Să ne amintim cât timp a fost ținut secret ajutorul militar pentru Ucraina.
Pe de altă parte, există și recomandări importante nu numai pentru procesul electoral, ci pentru rolul CCR în general.
Curtea Constituțională a ajuns un monstru, titularul unei puteri absolute asociată cu o imunitate totală pentru voturi și opinii.
Și cea mai rea parte a puterii absolute este atunci când CCR devine un soi de instanță de judecată, își permite să restrângă drepturi și libertăți, să judece intuitu personae și să aplice sancțiuni, ca în cazul Kovesi sau Șoșoacă, fără o procedură contradictorie, în care părțile să se poată apăra, să prezinte argumente și probe, fără să existe o cale de atac.
Acest tip de hotărâri definitive, pronunțate de oameni fără nicio formă de răspundere juridică pentru soluțiile date, și împotriva cărora nu există cale de atac, reprezintă o monstruozitate juridică. Trecem peste ironia că exact cei care o acuză acum, cu țipete și mâinile în șolduri, o salutau înflăcărați în cazul Kovesi. Eu am denunțat acest monstru și am luptat cu el de ani de zile, inclusiv în înjurăturile revoltaților de azi.
Comisia de la Veneția pune degetul pe această aberație a cărei corectare impune soluții legislative pe care Comisia le și indică, nu trebuie inventate. Pe scurt, cale de atac, procedură corectă bazată pe probe, în care părțile își expun punctele de vedere și dovezile.
Marcel Ciolacu promitea acest tip de reforme după decizia Șoșoacă, însă nu a trecut de nivelul declarațiilor. Vom vedea în ce măsură va fi mobilizat de recomandările Comisiei de la Veneția.
Dacă acest aviz nu are niciun efect asupra anulării alegerilor, rămâne de văzut ce efect poate avea asupra scrutinului din 4 mai.
Teoretic, este posibil ca până atunci Legislativul să facă modificările necesare în regim de urgenta. Practic, este puțin probabil să existe voința politică necesară.
Întrebarea este ce s-ar putea întâmplă cu o foarte probabilă candidatură a lui Călin Georgescu, dacă va fi atacată la CCR. Comisia de la Veneția arată că “un candidat care a manipulat alegerile poate fi exclus de la noul scrutin doar dacă este condamnat penal”.
Este evident că o hotărâre judecătorească definitiva nu poate fi pronunțată până în luna aprilie. Dar pot exista și alte motive pentru invalidarea candidaturii, în afara chestiunii manipulării alegerilor.
CCR poate, nu o împiedică nimic, să asigure o procedură contradictorie, cu probe, cu argumente, dar desigur nu poate asigura și o cale de atac.
Legal vorbind, Curtea nu este ținută legal de aceste recomandări, este instanță supremă în materie electorală prezidențială, ci de legea în vigoare și de propria jurisprudență în cazul Șoșoacă.
Cu siguranță, decizia va fi cu mult mai greu de luat și sub o presiune cu mult mai mare decât anul trecut și rămâne de văzut dacă CCR vă manifesta aceeași impermeabilitate ca în cazul hotărârilor CJUE care contraziceau CCR sau se va conforma.