Alegerile prezidențiale din Ucraina ar fi trebuit să aibă loc în martie 2024, iar alegerile parlamentare chiar mai devreme, în 2023.
Deși anumite neliniști electorale sunt deja observate în comunitatea experților, alegerile din acest an sunt, de asemenea, puțin probabile.
În plus, evenimentele recente legate de interferența externă în alegerile din Moldova și România au demonstrat că Ucraina va trebui să ia în considerare mult mai multe provocări decât cele discutate anterior.
Dacă nu ar fi existat invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022, primul mandat al președintelui Volodimir Zelenski s-ar fi încheiat în martie 2024, iar mandatul actualului Parlament, dominat de partidul pro-prezidențial “Slujitorul Poporului”, s-ar fi încheiat cu un an mai devreme. În schimb, Ucraina funcționează de trei ani sub legea marțială, care restricționează semnificativ procesul politic și interzice în mod explicit orice alegeri sau schimbare a puterii, iar această problemă devine un subiect din ce în ce mai sensibil.
În 2023, senatorul american Lindsey Graham, un republican, a declarat în timpul vizitei sale la Kiev că alegerile parlamentare și prezidențiale ar trebui să aibă loc în Ucraina în 2024.
Comentând declarația sa, Volodimir Zelenski a subliniat că i-a explicat personal senatorului de ce acest lucru este imposibil. Agresiunea continuă a Rusiei, cu bombardamente zilnice și atacuri cu drone, rămâne un argument incontestabil, și nici dimineața Anului Nou nu a făcut excepție.
Cu toate acestea, într-unul dintre interviurile sale, liderul ucrainean a remarcat că, dacă războiul se prelungește, ar putea fi necesar să se caute instrumente electorale adecvate. Aceste instrumente ar trebui să ia în considerare provocările postbelice și să asigure un vot democratic.
Oficialii ucraineni tind să nege public că se pregătesc pentru alegeri, dar există deja discuții private despre un proiect de lege care va stabili procedura pentru alegerile postbelice. Proiectul de lege se va concentra pe criteriile care vor determina teritoriul în care se poate (sau nu) asigura desfășurarea votului, precum și modul de garantare a exercitării dreptului la vot pentru cele peste un milion de persoane strămutate în interiorul țării și pentru milioanele de refugiați ucraineni care trăiesc în străinătate.
În timp ce alegerile din Ucraina au fost întotdeauna o țintă a serviciilor de informații rusești, interferența Rusiei în procesul electoral din Moldova și România a arătat că Ucraina se va confrunta cu provocări și mai mari decât de obicei.
Uriașa diasporă ucraineană și impactul politic
În alegerile prezidențiale din Republica Moldova din toamna anului 2024, victoria candidatului proeuropean Maia Sandu a fost asigurată de participarea activă a diasporei moldovenești.
Spre deosebire de Moldova, comunitatea ucraineană din străinătate nu a fost niciodată atât de prezentă la vot. De exemplu, la ultimele alegeri prezidențiale din 2019, din peste 17 milioane de alegători înregistrați, doar 72 de mii de voturi au venit din străinătate, ceea ce reprezintă mai puțin de 0,5%.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, aproximativ 7,5 milioane de cetățeni ucraineni au părăsit țara de la începutul invaziei, astfel încât situația se poate schimba.
Refugiații ucraineni au creat comunități și centre civice active, organizând sute de acțiuni în sprijinul Ucrainei, acoperind zeci de evenimente și implicând mii de participanți. Prin urmare, diaspora ucraineană, care s-a format după 2022, a devenit mult mai implicată și, în consecință, poate avea un impact mai mare asupra proceselor politice din țară - o situație cu care Ucraina nu s-a mai confruntat încă.
Experiența Moldovei a demonstrat în repetate rânduri că activismul diasporei poate juca un rol crucial. Prin urmare, nu sunt surprinzătoare încercările recente ale Rusiei de a interveni în alegerile din Moldova.
Ele sunt legate și de intenția de a influența activitățile secțiilor de votare din străinătate și de a reduce prezența la vot a alegătorilor moldoveni din țările occidentale, care tind să voteze pentru un „candidat proeuropean”, în timp ce „preferințele pro-ruse” pot prevala în interiorul Moldovei.
În acest context, experiența Moldovei este extrem de importantă pentru Ucraina: atât în ceea ce privește interacțiunea candidaților cu comunitățile ucrainene din străinătate (care este în mod evident o slăbiciune a politicienilor ucraineni), cât și în ceea ce privește contracararea interferenței ruse în alegeri cu ajutorul unor țări terțe.
Sondajul interzis
În mod similar, diaspora a jucat un rol important în alegerile din România. Deși preferințele cetățenilor români din străinătate au fost diametral opuse față de experiența moldovenească, încă o dată comunitatea din străinătate a demonstrat tendințe diferite față de cele ale alegătorilor din țară.
În timp ce principalii candidați aveau un anumit tip de mesaj pentru alegătorii din țară, diaspora română a acordat peste 43% din voturi controversatului Călin Georgescu, considerat un candidat „antisistem” în contextul românesc și, fără îndoială, un candidat „pro-rus” în contextul narațiunilor electorale ucrainene.
Recent, în decembrie 2024, au fost publicate preferințele electorale ale ucrainenilor, analizate de “Centrul de monitorizare socială” - pentru prima dată de la începutul invaziei la scară largă.
Studiul în sine a fost realizat în ciuda unui acord informal între companiile sociologice de a nu publica astfel de date în timpul legii marțiale, pentru a evita speculațiile într-un moment dificil pentru țară.
Cu toate acestea, rezultatele sale au arătat care sunt politicienii pe care ucrainenii sunt pregătiți să îi vadă ca lideri ai țării.
Fostul comandant suprem al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador al Ucrainei în Regatul Unit Valeri Zalujnîi se bucură de cea mai mare susținere, una de 42%.
Pe locul al doilea se află actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, care ar fi votat de 22% dintre respondenți, iar pe locul al treilea se află șeful Serviciului de Informații al Ministerului Apărării din Ucraina, Kiril Budanov, obținând sprijinul a 18% dintre respondenți.
Astfel, tendința evidentă arată o mare favorabilitate a liderilor militari, veterani de război care au reușit (sau vor reuși în viitor) să-și transforme meritele militare în capital politic.
Totuși, provocarea rămâne dacă cetățenii ucraineni și comunitățile ucrainene din străinătate vor fi capabile să privească spre viitor sau dacă se va ajunge la o campanie electorală transformată în câmp de discordie socială, condimentat de propaganda rusă, așa cum s-a întâmplat în România și Moldova.
Alegerile din Ucraina și rețelele sociale
O altă provocare este interferența și manipularea informațională a Rusiei în mediul digital. Alegerile din România și Moldova au demonstrat, de asemenea, exemple șocante de vulnerabilitate publică în spațiul digital. În ambele țări, platformele sociale, în special Telegram și TikTok, au fost utilizate ca instrumente pentru scenarii mai complexe de interferență externă, manipulare politică și răspândire a propagandei ruse.
În Republica Moldova, Telegram a fost utilizată pentru a forma „rețeaua Șor”, numită astfel în mass-media după oligarhul moldovean fugar Ilan Șor, care se află în prezent la Moscova și conduce de la distanță o parte din grupul de politicieni pro-ruși din Moldova.
Din Rusia, el a finanțat și a coordonat activitățile acestei rețele, care a crescut rapid cu mult timp înainte de vot și a ajuns să numere între 150 de mii și până la 300 de mii de persoane.
Acestea primeau instrucțiuni cu privire la numele candidatului ce trebuia votat prin mesaje pe Telegram, organizau mitinguri în sprijinul anumitor candidați la comandă și recrutau noi membri, promițând recompense financiare.
Riscul pentru Ucraina este ca versiuni ale „rețelei a lui Șor” să fie adaptate la realitățile ucrainene pentru a submina regiunile din estul și sudul Ucrainei, unde în mod tradițional, chiar și după 2014, sentimentele pro-rusești sunt prezente.
Experimentul influenceri pe TikTok, testat și în Ucraina
Utilizarea platformelor digitale precum Telegram, Viber și Instagram, având în vedere popularitatea lor în Ucraina, ar putea fi esențială pentru coordonarea unei rețele masive de coordonatori și activiști care să răspândească dezinformarea și să manipuleze opinia publică.
Deja, unele incidente periculoase menite să perturbe procesul de mobilizare a rezerviștilor, informații despre trecerile ilegale ale frontierei au tendința să manipuleze opinia publică pe rețelele sociale.
În Ucraina, metodele utilizate pe social media pentru a interveni în alegerile din România au fost observate îndeaproape. Acestea din urmă au fost marcate de o manipulare semnificativă a TikTok, care a oferit un avantaj candidatului pro-rus, Călin Georgescu, prin sprijinul unei rețele extinse de influenceri care au difuzat conținut manipulator în favoarea sa.
Astfel de incidente încep să fie replicate și în Ucraina. De exemplu, după atacul cu rachete al Rusiei asupra unui spital de copii din Kiev, din iulie 2024, un grup de așa-numiți influenceri au lansat o campanie prin care au cerut Ucrainei să cedeze teritorii pentru a pune capăt războiului. Serviciul de Securitate al Ucrainei a reacționat, lansând o anchetă și luând măsuri pentru a neutraliza astfel de operațiuni de informare.
Astfel, crearea unei „infrastructuri” de influenceri, după „modelul românesc”, pentru diseminarea unor narațiuni specifice și exploatarea diviziunilor sociale existente special pentru alegeri, este deja în curs.
Unul dintre cele mai elocvente incidente în această privință a fost activitatea pe TikTok a unui cunoscut politician pro-rus, Iuri Boiko, care este în continuare membru al Parlamentului. Pe 15 decembrie, seara, fostul copreședinte al partidului pro-rus “Platforma Opoziției - Pentru Viață”, acum interzis, a postat un videoclip în care condamna politica decomunizării și spunea că „radicalii” din Ucraina „interzic vorbirea limbii materne” (adică rusa) și numea acest lucru drept „violență”. Mulți au văzut în campania de pe TikTok începutul pregătirilor electorale și un subiect pe care Rusia îl va manipula la viitoarele alegeri din Ucraina.
Astfel, experiența alegerilor recente din Moldova și România poate ajuta Ucraina. Războiul istovitor care a început în 2014 și a intrat într-o fază de mare amploare în 2022 a radicalizat societatea, a creat noi diviziuni sociale și a adâncit sentimentul de nedreptate și frustrare.
Astăzi, prezicerea comportamentului electoral al alegătorilor din străinătate devine o sarcină critică pentru comunitatea de experți ucraineni, care trebuie să ia în considerare toate vulnerabilitățile, atât cele cunoscute, cât și cele nou descoperite. Iar contracararea interferențelor informaționale prin intermediul canalelor digitale devine o condiție prealabilă pentru garantarea democrației.
Articol scris de Marianna Prysiazhniuk