Șocul provocat de propunerea comună PSD- PNL – UDMR pentru președinția României în persoana lui Crin Antonescu, cu lamentațiile aferente, pleacă, mă tem, de la la așteptări și premise nerealiste privind configurația politică rezultată din votul de la 1 Decembrie.
Nu sunt o adeptă a candidaturilor comune atât de largi și, teoretic, imposibile ideologic, dar recentul vot popular ne-a adus într-o situație stranie.
Dacă până pe 1 Decembrie coaliția stabilității a fost o alegere politică, dar nu singura aritmetic posibilă, după 1 Decembrie ceea ce avem cum la guvernare a devenit singura soluție nonextremistă. Adică un conglomerat care conține partidele care, în mod normal, ar fi fost de dorit să se împartă între putere și opoziție. Dar în condițiile date, fără adunarea lor, nu există majoritate.
Această coaliție indezirabilă, dar inevitabilă în contextul dat se duce spre alegeri prezidențiale. Dacă o făceau cu candidați separați, demența toamnei trecute s-ar fi repetat, cu efectul destabilizării cu cost incalculabil a României. Deci candidatura comună a devenit și ea necesară în contextul dat.
Ce presupunea candidatura comună? Un candidat dezirabil nu atât pentru conducerile partidelor, cât pentru electoratele lor. Dacă 24 noiembrie a arătat ceva, acel ceva este că pe mobilizarea de partid nu se mai poate conta ca în deceniile trecute. Dacă oamenii nu vor să aleagă pe cineva, poate să stea primarul și în cap că nu vor vota.
Liberalii au arătat că oricând se pot duce spre zona USR, acum ar exista și oferta Nicușor Dan, în timp ce pesediștii nemulțumiți se duc spre oferta extremistă, după cum urma să se întâmple masiv pe 8 decembrie, indiferent ce își închipuie unii sau alții din bula lor că s-ar fi votat în România urbanului mic și cea rurală.
Era realistă așteptarea că Nicușor Dan să fie candidatul comun? Extrem de puțin probabil. Electoratul PSD nu avea nimic în comun cu el și poate că nici o parte dintre liberali cu mai puțină aplecare spre stilul nonconformist.
Este Crin Antonescu o variantă de succes?
Greu de spus. Deocamdată este un pariu riscant cu niște premise.
1.Numele lui Crin Antonescu este fundamental legat de USL și suspendarea președintelui din 2012. Pentru o parte din electorat, în care mă număr, au fost chestiuni extrem de toxice pentru România, o bătălie a unor infractori sau susținători ai infractorilor care au încercat să demoleze și ce făcuse bun Traian Băsescu pentru a fura în voie.
Dar să nu uităm că USL a câștigat alegerile din 2012, după suspendarea președintelui Băsescu, cu o majoritate copleșitoare. Să nu uităm că referendumul de demitere a președintelui Băsescu a eșuat pe motiv de cvorum, la limită.
Deci există o mare parte din electorat și probabil cea mai mare parte a membrilor PSD și PNL pentru care momentele de mai sus sunt nostalgiile unei perioade de glorie. Dacă ei sunt sau nu majoritari vom vedea cât de curând. În plus, există destul de mulți alegători tineri pentru care Traian Băsescu este doar un turnător la Securitate ale cărui războaie nu le trezesc nicio simpatie.
2.Crin Antonescu este un politician vechi, al sistemului, nu vreo tânără speranță. Dar în electoratele tradiționale ale partidelor vechi există și o nostalgie a vechilor lideri provocată de degradarea continuă a leadership-ului și de caricaturizarea vieții democratice. Antisistem poate însemna doar antisistem actual cu ridicolii săi conducători.
Sunt detestate partidele tradiționale sau sunt detestați doar actualii lor reprezentanți și modul lor de manifestare, aceasta va fi o întrebare cheie.
Din acest punct de vedere să nu uităm că dl Antonescu a lansat critici severe la adresa vechii conduceri a PNL și a candidatului său prezidențial încă din toamna anului trecut. Totodată dl Antonescu este perceput ca un adversar al lui Klaus Iohannis, care l-a trădat după ce Crin Antonescu îl adusese în prima linie a PNL.
3.Crin Antonescu are o calitate care nu i-a putut fi negată vreodată și care a lipsit total în campania trecută. Este un orator foarte bun, are discursuri care atrag atenția și comunică ceva logic, inteligibil, ceea ce din condiție sine qua non a oricărei candidaturi a devenit o raritate.
Din perspectiva acestor elemente nu cred că este un candidat fără șansă, dimpotrivă, mai ales dacă Nicușor Dan și Elena Lasconi își vor continua canibalizarea ce îi va ține ocupați și inevitabil îi va împinge la stridențe.
Marile riscuri pentru Crin Antonescu
Ele vin din cel puțin patru direcții:
1.Felul în care va evolua guvernarea. Dacă nemulțumirea se va amplifica, nu are cum să nu afecteze și candidatul comun, dimpotrivă el o va deconta în mod direct.
În discursul din ședința de învestitură, Marcel Ciolacu a creionat o schimbare majoră de paradigmă, vorbind despre meritocrație, respect, echitate, dar ea mai trebuie pusă în practică. Cert e că de acum înainte nici măcar scuza că nu și-a dat seama nu o mai are.
2. Posibilele dezvăluiri privind viața dlui Antonescu nu în 2012, ele sunt deja istorie și, cum spuneam, au valoare pozitivă sau negativă, în funcție de tabăra din care sunt privite, ci de după retragerea din 2014.
Ce a făcut în acești ani, cum de a acceptat să fie, după cum recunoaște, întreținut de nevastă? Ce hobby-uri și activități a avut? Reflectorul nu mă îndoiesc că va intra peste tot.
Întrebarea pe această temă primită la Antena 3 l-a iritat vizibil și i-a provocat dlui Antonescu un răspuns arogant, păcat capital. Mircea Geoană pleca dintr-o poziție și mai bună la începutul acestui an și țăndări s-a făcut în câteva săptămâni, cu materialul clientului.
3. După 10 ani de pauză de la politică în care, am văzut, societatea s-a schimbat imens, discursul și competiția politică s–au mutat pe ecrane și rețele sociale, viteza a crescut exponențial, mai are dl Antonescu conectarea necesară?
4.Nu cred că vorbele grele la adresa lui Victor Ponta și Mircea Geoană de acum peste un deceniu vor atârnă greu pentru PSD, având în vedere că nici aceștia nu sunt neapărat cei mai populari în partid.
Cert este însă că în turul al doilea, dacă vă ajunge acolo, va avea nevoie de votul unora dintre cei pentru care în 2012 USL cu domnia sa în frunte a încercat o lovitură de stat antieuropeană. Mulți anunță deja că ar prefera să voteze un extremist.
Dar, trebuie să înțelegem, până la urmă, aceasta este oferta electorală a unor partide, țintită pe electoratele lor, pariul lor. Cei nemulțumiţi pot căuta soluții alternative pe care să le voteze. Și majoritatea va decide.
Important este ca regulile jocului să fie precise și pe deplin respectate de toți. Se numește democrație.