Unde ați văzut cea mai mare adunare de oameni puși în genunchi pentru a se ruga? La moaște? La vreo adunare religioasă? Probabil cea mai mare mulțime de oameni puși în genunchi pe care am văzut-o vreodată, poate care a fost vreodată în România, a fost la protestele din iarna lui 2017 față de Ordonanța 13 privind amnistia și grațierea.
Lejer peste 50.000 de oameni, dacă nu mai mulți, s-au pus în genunchi când unii au cerut un moment de rugăciune pentru victimele de la Colectiv.
Deși mulți dintre oamenii ăștia erau atei și agnostici, s-au pus și ei în semn de respect. Alții, nu mai mult de 5%, au refuzat și au stat în picioare, în timp ce o parte a ieșit din mulțime, inclusiv prietenul meu jurnalist care, ironic, seamănă cu Arsenie Boca.
Între timp, la televiziuni plătite din bani publici, oamenii ăștia erau făcuți „marxiști, oameni fără Dumnezeu, anti-credință”.
Dar oamenii ăia, cu mici excepții, nu erau anti-credință, ba aș zice că majoritatea era formată din credincioși moderați. Cei mai mulți erau anti-excese. Anti-excese ale bisericilor. Mai ales ale Bisericii Ortodoxe Române.
*
Facem un mic salt în timp, unul în față. Ne întoarcem imediat la proteste.
În 2024, atât înainte și în timpul turului 1 al alegerilor prezidențiale cât și înainte de turul al doilea, un fenomen grav s-a întâmplat. Oameni ai bisericilor, mai ales ai Bisericii Ortodoxe Române, au făcut campanie electorală pe față sau indirect pentru un candidat. Pentru un singur candidat.
Atenție, nu vorbim despre Biserica Ortodoxă în sine, în totalitate. Oficial, a menținut neutralitatea ca instituție. Vorbim despre NUMEROȘI oameni din Biserică. De la preoți din parohii la călugări disperați după publicitate pe TikTok. În ciuda hotărârilor sinoadelor BOR.
Și nu orice candidat, ci candidatul extremist Călin Georgescu. Și nu orice candidat extremist, ci candidatul susținut ferm de Rusia. Un candidat despre care erau indicii PUTERNICE că este parte a unei operațiuni de afectare a SUVERANITĂȚII naționale a României.
Să recapitulăm puțin. Membri ai Bisericii Ortodoxe Române au susținut un candidat extremist împotriva intereselor României.
Ce s-a întâmplat după sau în timp ce? Nimic. Nicio măsură. Când unii credincioși au reclamat situația, unele arhiepiscopii (Suceava, de exemplu) sau alte structuri de vârf au precizat doar că „se delimitează” de atitudinile acestor preoți. Atât?
Da, atât. Exact același lucru care s-a întâmplat la TOATE celelalte alegeri la care o bună parte a preoților a susținut candidați politici.
- BOR: Comunicatul Patriarhiei care îndeamnă la votarea lui Georgescu este fals
- Vasile Bănescu ironizează excesele religioase ale lui Georgescu: Rugăciunea ajunge la Cer, indiferent de altitudine
Doar că acum s-a mers la limită. Nu a fost orice candidat, ci unul extremist. Unul care îi consideră „eroi” și „martiri” pe legionari și Ion Antonescu.
Dar oare nu are Biserica o problemă în zona asta?
*
Cultul lui Antonescu, legionarismul și o mulțime de alte -isme există în Biserică. Nu sunt curente majoritare, dar nici de neglijat.
Există locuri – mai ales mânăstiri – care sunt adevărate focare de nostalgii legionare, în care măicuțele îți cântă „sfântă tinerețe legionară”. Există oameni și publicații legate de Biserică puternic implicate în cultul lui Antonescu. Există oameni care se afișează cu personaje deschis legionare. Inclusiv episcopul Dobrogei, Teodosie, a fost fotografiat la evenimente alături de aceștia.
Și sigur că putem să ne uităm și la canonizările recente ale unor clerici cu legături legionare.
Nu ar trebui să dăm în extrema cealaltă, totuși. Patriarhul Daniel este, orice ai spune despre ochi închiși la fapte de corupție din Biserică ori abuzuri izolate băgate sub preș, o figură moderată pe care nu o putem suspecta de viraj spre Est. Cum nu se poate spune despre sus-numitul Teodosie.
Singura eroare recentă a patriarhului în direcția asta este fotografia alături de strategul american Brad Parscale, care sugera că lucrează – sau măcar îl sprijină – pe Călin Georgescu.
De asemenea, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, în ciuda unor excese de început, a trimis mesaje corecte și cu busolă morală anti-extremism, atât în timpul mandatului, cât și ulterior.
*
Revenind la politică, mult prea des mult prea mulți preoți nu au ținut neutralitate. Au fost de partea marilor partide în diverse locuri din țară. Ați auzit vreodată pe cineva pățind ceva?
Mai recent, însă, oameni ai Bisericii au promovat un partid cu evidente părți extremiste – AUR – iar apoi pe Călin Georgescu.
Este adevărat că la nivel central s-a încercat o delimitare simbolică de AUR și de Georgescu, dar în teritoriu o mulțime de fețe bisericești au zburdat libere spre aceștia.
Cât mai este acceptabil lucrul ăsta? Cât mai este acceptabil ca „păstori ai poporului”, dar mai ales plătiți din banii tuturor, nu doar să tragă pentru unii, ci să tragă pentru un candidat susținut de Rusia?
*
Hai să facem un alt salt înapoi în timp! De data asta la protestele de după Colectiv, în 2015. După ce patriarhul Daniel a avut neinspirația să spună că oamenii din Colectiv ar fi trebuit ,,să se ducă la biserică, nu în cluburi’’, ceva total lipsit de empatie, furia s-a întors și împotriva lui.
În una dintre seri, vreo 15-20.000 de oameni strigau furioși „Jos Daniel, jos Daniel”. Da, acel Daniel. Câțiva mai înflăcărați au urlat „hai la Patriarhie”. „Stai, dracu’ liniștit”, le-au strigat alții. Dar cred că era doar o chestiune de timp până când acea furie să se reverse și spre Biserică.
Au fost atunci câțiva jurnaliști care au scris în apărarea patriarhului și au explicat că, spre deosebire de alte înalte fețe bisericești din România puternic orientate spre Rusia, este totuși o figură europeană.
Nu am mai auzit pe nimeni strigând „Jos Daniel” în serile următoare. Oamenii ăia bine informați și pro-europeni nu au dorit să întărească partida rusă.
A fost ca un mic pact. Nediscutat, dar înțeles.
Din păcate, însă, la aceste alegeri „partida rusă” era să ne „facă” direct cu sprijinul unei bune părți a BOR. Nu cu „generalii BOR”, ci cu soldați de picior ai acesteia, preoți. Generalii doar au închis ochii sau n-au avut curaj să acționeze, deși rezultatul putea fi ieșirea noastră de pe traiectoria euro-atlantică.
Și atunci ne întrebăm: e corect din partea BOR? E corect să tolereze extremismul pro-rus? E corect față de oamenii care au tăcut pentru că „Daniel nu e cu Rusia?”
E corect față de România?