Zece asociații care reprezintă o bună parte a economiei românești din zona construcțiilor, precum și specialiști care se ocupă de eficiență energetică, au cerut Guvernului, într-un comunicat de presă, alocarea a minimum 4 miliarde de euro pentru eficiența energetică a clădirilor în Planul de Reziliență și Redresare.
Pe scurt, să cerem 4 miliarde din fondurile de salvare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziție pentru revenirea din criza provocată de COVID-19.
Pare o sumă mare, dar nu e nici pe departe dacă ținem cont de faptul că industria construcțiilor – de fapt o sumă de industrii care reunește de la specialiști tehnici până la fabrici care produc materiale și grupuri care execută lucrări – produce o bucată importantă din PIB-ul României.
Pe surse, Guvernul n-ar vrea nici pe departe să ceară de la UE suma asta. Dar poate că se gândeşte mai bine şi ţine cont şi de piaţă, dar mai ales de propriile calcule.
Mai precis: Dacă nu luăm banii ăștia de la UE, România îi va scoate oricum din buzunar, din bugetul național, respectiv îi va împrumuta. Da, o parte din cele 30,5 miliarde de euro de la UE sunt și ele împrumuturi, dar preferăm să împrumutăm cu dobânzi excelente de la Comisie (sau Comisia în numele nostru) sau cu dobânzi mult mai mari de pe piețele financiare?
De ce îi vom scoate oricum din buzunar – cel puțin în mare parte – dacă nu îi luăm de la UE?
Pentru că suntem obligați. Din fericire în sensul bun, în sensul care dezvoltă industrii moderne, aduce bani în România, reduce poluarea și protejează planeta. Dar tot obligație se numește.
De unde vine obligația asta?
- În primul rând din legislație și din politici. “Valul de Renovare” a clădirilor lansat de Uniunea Europeană acum câteva zile îşi propune dublarea ratei de renovare a clădirilor. La nivel european, care e 1%. Dar România e, conform estimărilor, la sub 0,5%, ceea ce înseamnă că trebuie să depunem eforturi chiar mai mari. Poate la fel de important, faptul că vor exista standarde minime de performanţă energetică (adică o clădire nu va mai putea să piardă aproape imediat aproape toată căldura sau răcirea) va crea obligaţii suplimentare.
- Dar nu e totul. Directiva pentru Performanţa Energetică a Clădirilor din 2018, transpusă deja în legislaţia românească, ne obligă să creştem rata de renovare şi, poate la fel de important, ca toate clădirile nou proiectate şi executate, începând din 2021, să fie cu consum “aproape zero de energie”. Ce e mai important pe termen lung, din 2021 se va lucra la o nouă variantă a acestei directive, mult mai strictă la capitolul cerinţe.
- Pe plan intern, conform ultimului proiect al Strategiei de Renovare a României, ar trebui să investim 13 miliarde de euro în renovarea clădirilor în următorii 10 ani. Proiectul e lucrat în colaborare cu Banca Mondială, a fost discutat cu sute de specialişti şi e considerat bun. Guvernul nu a adoptat-o încă pentru că Ministerul Dezvoltării mai aşteaptă nişte avize de la alte ministere şi, probabil, să treacă alegerile. Partea bună e că aceste 13 miliarde (sau care va fi suma finală, oricum va trebui să fie mare) vor fi recuperate, ba chiar multiplicat, în câţiva ani, din efectele pozitive asupra economiei şi sănătăţii. Partea complicată e că trebuie mai întâi să le investeşti. Minimum 5 miliarde ar trebui să vină din bugetul naţional. Sau, ţinând cont că Strategia a fost făcută înainte de pandemie, o bună parte pot fi ceruţi de la UE şi folosim miliardele astea pentru alte priorităţi.
Pentru Guvern, alegerea ar trebui să fie destul de simplă. Însă lucrurile nu sunt niciodată atât de simple, mai ales că în asemenea situații ești tentat să dai multe momeli mici pentru pești mici în loc să dai o momeală mare pentru un pește mare.
În cele din urmă, e greu să obții ceva mai palpabil pentru cetățenii români decât renovarea clădirilor. Înseamnă facturi mai mici, confort mai mare, aer mai curat.