Acesta este genul de viitor de care îmi fac griji pentru România, dacă Georgescu sau AUR vor ajunge vreodată la putere: când Legiunea a ajuns la putere, după 13 ani de campanie antisistem, au furat tot ce se putea din banii publici până când, în cele din urmă, aliatul lor, generalul Antonescu, a fost nevoit să-și răstoarne propriul regim pentru a scăpa de ei.
Autorul unui volum de referință despre Mișcarea Legionară, Roland Clark, profesor la Universitatea Liverpool, și-a susținut o teza de doctorat la University of Pittsburgh pe tema semnificaţiei fascismului pentru membrii de rând ai Legiunii Arhanghelul Mihail (în limba română, la Editura Polirom). A tradus în limba engleză volumul Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, al părintelui Dumitru Stăniloae. Este președintele Society for Romanian Studies, fondată în 1973.
Roland Clark, sunteți unul dintre cei care au analizat Mișcarea Legionară. Vedeți elemente din legionarism preluate în politica românească de astăzi? Un candidat pro-legionar, Călin Georgescu, tocmai a câștigat primul tur al prezidențialelor.
Este cu adevărat frustrant să vezi cum trecutul este ignorat și reinterpretat în scop politic de către oameni precum Călin Georgescu. Mișcarea Legionară a fost înființată la sfârșitul anilor 1920 de un grup de bandiți antisemiți care au beneficiat de sprijinul cinic al câtorva politicieni extremiști.
După aproximativ cinci ani de campanie dură prin sate izolate, legionarii au reușit să atragă atenția unor susținători influenți și tineri intelectuali, care au dat mișcării credibilitatea atât de necesară la București.
Violența politică a fost un element esențial al Legiunii încă de la începutul ei, iar în 1933 legionarii l-au asasinat pe noul prim-ministru ales. În același timp în care se băteau regulat cu tot felul de rivali și oponenți, au vorbit și despre misticism și despre conducerea țării către o renaștere spirituală. Dar în timp ce toate celelalte mișcări religioase din vremea lor se concentrau pe apropierea de Dumnezeu, legionarii au căutat puterea politică și să-i expulzeze pe evrei din țară.
Când Călin Georgescu laudă Legiunea, alege și ce bucăți de istorie vrea să-și amintească și se preface că restul nu s-a întâmplat. El ignoră toată violența Legiunii și vorbește despre liderul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, în termeni mesianici care nu aveau nicio bază în realitate. În mod similar, îl laudă pe generalul Ion Antonescu ca pe un erou național, uitând că a condus țara într-un război genocidar și a ordonat uciderea în masă a peste 250.000 de evrei și a zeci de mii de romi.
Asemănările lui Călin Georgescu cu Codreanu sunt evidente - preferă teatralitatea ideilor, se prezintă ca un om al poporului în contrast cu politicienii corupți, se opune unei Europe liberale și vorbește despre „valori tradiționale” fără să explice vreodată ce vrea să spună prin ele.
De-a lungul anilor 1930, Codreanu s-a aliat cu inamicul țării sale, Adolf Hitler, la fel cum îl susține Georgescu pe Putin, dar cred că Codreanu ar fi fost îngrozit să afle că unul dintre „adepții” săi ar trata Rusia ca pe un prieten al său.
Românii au văzut în Rusia amenințarea numărul 1 din 1859 până în 1944 și este ciudat să vezi pe cineva care se pretinde a fi naționalist promovând o politică externă pro-Putin. Așa cum „Basarabia e România”, cum a strigat extrema dreaptă în ultimii 30 de ani, a alunecat acum în liniște în uitare pentru oameni ca Georgescu.
Sigur, acesta pare a fi trendul în multe locuri din lume, o ascensiune a dreptei radicale. Care e specificul românesc, în interbelic și acum, în opinia dumneavoastră?
Naționalismul este cu siguranță o tendință globală, dar una dintre problemele sale este că naționaliștii trebuie să lupte pentru propriile națiuni, nu să încurajeze ascensiunea altora. Așa că naționaliștii sunt de obicei atenți să nu fie văzuți „importând” idei străine.
În ciuda entuziasmului său pentru Hitler, Codreanu a subliniat întotdeauna că Legiunea este o mișcare românească și răspundea problemelor locale. În timp ce Hitler era îngrijorat de răsturnarea Tratatului de la Versailles și a Societății Națiunilor, de exemplu, Codreanu era preocupat de presupusa putere economică pe care o aveau evreii în România și de corupția politică din marile partide. Deși Codreanu a exagerat influența evreilor din țară și a aruncat statistici complet inventate, cel puțin vorbea despre probleme locale.
Ceea ce se vede la extrema dreaptă românească astăzi este că oamenii se entuziasmează de lucruri precum homosexualitatea și vaccinurile – panici morale care sunt importate în mod clar din America și Rusia, fără nicio încercare reală de a le transpune în contextul românesc.
AUR și Georgescu arată și se comportă la fel ca populiștii din întreaga lume. Mă chinui să văd un anume românesc în programul lor, cu excepția cazului în care platforma lor se bazează pe forme fără fond.
Ce vi se pare cel mai periculos în ideologia neo-legionară, dacă putem vorbi în acești termeni?
Mă străduiesc să văd astăzi o ideologie coerentă în extrema dreaptă. Ei par să sară de la o idee la alta și să înțeleagă tot ceea ce poate deranja oamenii cel mai mult la un moment dat. Există, totuși, două lucruri care ies în evidență ca fiind periculoase la extrema dreaptă.
Primul este că atât de multe dintre ideile lor se bazează pe ura și excluderea oricui este diferit - evrei, romi, homosexuali, liberali și refugiați. Ei aleg țapi ispășitori și apoi dau vina pe ei pentru tot ce le displace și promit că lumea va fi un loc mai bun odată ce acești oameni vor fi alungați sau eradicați.
Al doilea este că nu au o idee constructivă despre ce fel de societate vor să construiască. Ei se bazează pe voturile de protest și beneficiază de faptul că oamenii sunt furioși pe felul în care politicienii distrug țara, dar se concentrează mai mult pe dărâmarea lucrurilor decât pe construirea lor. Ce se va întâmpla când structurile sociale și protecțiile pentru cei vulnerabili, în special pentru pensionari și săraci, vor fi demontate? Ce plănuiesc să pună în locul sistemului actual?
Când Legiunea a ajuns la putere în 1940, după 13 ani de campanie pe o platformă antisistem, tot ce a făcut a fost să fure cât a putut din banii publici, cât mai repede posibil. Au jefuit tot ce puteau și au stors bani de la oameni de afaceri pentru câștigul lor individual până când, în cele din urmă, aliatul lor, generalul Antonescu, a fost nevoit să-și răstoarne propriul regim pentru a scăpa de ei. Acesta este genul de viitor de care îmi fac griji pentru România, dacă Georgescu sau AUR vor ajunge vreodată la putere.
Vedeți aici și mâna Rusiei?
Săptămâna trecută era practic necunoscut ca un candidat serios, iar astăzi se află în fruntea cursei. Faptul că succesul lui Georgescu se bazează atât de mult pe rețelele de socializare – și în special pe TikTok – este de asemenea revelator, deoarece știm bine că Rusia folosește armate de roboți pentru a influența politica în țări străine. Imaginile cu el înotând, călărind sau făcând judo sunt atât de asemănătoare cu felul în care Putin s-a portretizat în trecut, încât este în mod clar influențat de Putin.
Când cineva ca Călin Georgescu apare de nicăieri și are un succes atât de spectaculos, este greu să nu vezi interferențe electorale de genul celor raportate în Moldova și Georgia.
Dar nu cred că trebuie să recurgem la ingerința Rusiei ca singura explicație posibilă pentru succesul lui Georgescu. Am văzut sprijinul copleșitor pentru Trump care nu a fost prezis de sondajele pre-electorale din America și nu ar trebui să uităm cât de neașteptată a fost ascensiunea unui candidat din afară ca Volodimir Zelenski în Ucraina în 2019.
Există o cantitate incredibilă de dispreț față de regimul lui Klaus Iohannis în electorat și este greu să iei în serios partide ca PSD după farsa politică din ultimii ani.
Indiferent dacă Rusia a intervenit sau nu în aceste alegeri, o mare parte din vina pentru ascensiunea extremiștilor precum Georgescu revine partidelor mainstream, pentru eșecul lor de a guverna în interesul poporului.