Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor consideră că ING Bank România a obligat clienții să plătească două marje de dobândă, solicitând băncii să elimine una dintre acestea și să restituie banii clienților. ING a obținut însă în instanță suspendarea acestei obligații până se va judeca plângerea pe fond, susținând că măsura ar fi extrem de costisitoare, iar angajații ar trebui să recalculeze dobânzilor la aproape 90.000 de credite.
ANPC a verificat în perioada iulie-septembrie cinci contracte și acte adiționale emise cu ocazia implementării OUG 50/2010 și a stabilit că ING Bank a încălcat legea, afectând interesele economice ale consumatorilor (potrivit Ordonanței 21/1992), relatează Profit.ro.
Autoritatea a impus băncii să ia următoarele măsuri de remediere:
- să scoată procentul fix din formula de calcul a dobânzii, adică să mențină o formulă de dobândă compusă din EURIBOR / ROBOR + marjă;
- să restituie toate sumele presupus încasate fără temei legal de la fiecare consumator prejudiciat, în urma introducerii procentului fix, sume actualizate la data restituirii.
Banca invocă eforturi și costuri colosale
ING Bank a atacat decizia în instanță, susținând că faptele s-au prescris și că măsurile de remediere sunt vădit nelegale, iar ordinul ANPC i-ar afecta grav activitatea și a obținut suspendarea acestei obligații până i se judecă plângerea pe fond.
ING Bank a susținut că pe baza măsurilor ANPC ar trebui să modifice un număr de 89.636 contracte de credit, din care 3.750 sunt în derulare, restul fiind închise.
De asemenea, ordinul ANPC ar avea un impact financiar de circa 346.123.910 lei. Suma este estimativă, în realitate fiind necesară o analiză financiară a fiecărui contract de credit, se arată în motivația instanței.
Totodată, ING Bank estimează că pentru punerea în aplicare a măsurii ar fi necesare circa 291.000 ore de lucru, procesul de implementare a măsurii pentru un singur contract de credit este estimat la 3,25 ore, cu un cost de circa 22.400.000 lei.
În plus, ar fi nevoie de 185 de angajați care să se ocupe cu aceste măsuri, în condițiile în care are doar 87 de salariați care deservesc activitatea de creditare, susține banca.
Cum s-a ajuns aici
Până în 2010, băncile din România acordau credite cu dobânzi variabile stabilite, în general, pe baza unor criterii proprii, numite "politica băncii". Băncile puteau revizui aceste dobânzi variabile la un anumit interval sau când doreau, iar clienții nu puteau consulta temeiul deciziilor băncilor și nici nu puteau să le anticipeze.
Băncile au susținut de-a lungul timpului că dobânzile interne de referință se bazau pe indicatori obiectivi, cum ar fi costul de pe piețele internaționale, costuri cu riscul și altele, dar în realitate aceste lucruri nu puteau fi verificate.
Guvernul României a decis în 2010 ca prevederile OUG 50/2010 să se aplice și creditelor în derulare. Numai că băncile ar fi ieșit în pierdere dacă la creditele în euro ar fi înlocuit dobânda de referință variabilă a băncii cu EURIBOR, așa că au interpretat în folosul lor legislația.
Drept urmare, ANPC a amendat anul trecut toate băncile, acuzându-le că și-au înșelat clienții când au acordat credite în rate egale, însă acestea au câștigat aproape toate contestațiile în instanță judecate până în prezent.