Aparent, câștigător politic în România ca urmare a victoriei lui Donald Trump ar trebui să fie George Simion. Oricât de caricatural, Simion este, totuși, cel mai important exponent al curentului trumpist, cu tot ce înseamnă el: fanfaronadă, o infinită sumă de „isme”, dispreț total pentru drepturile și credințele celor care au altă opinie și orientare, simplism și violență.
Succesul acestei rețete grobiene, mai precis asumarea ei și de către mulți moderați în schimbul speranței că galonul de lapte și cel de benzină nu se vor mai scumpi, ar putea reprezenta o validare și în România. Dar, tocmai pentru că Simion este cu mult prea caricatural, beneficiile lui nu pot fi decât limitate.
Dacă Donald Trump, prin datele lui biografice, poate genera speranța bunăstării, că George Simion, cu planurile lui ridicol de populiste, ar putea relansa economia din România nu pot crede cei care au totuși o minimă educație și un minim discernământ.
Deci, în linii mari, George Simion rămâne cu bazinul lui de votanți, care însă probabil vor prinde mai mult curaj să-și exprime opțiunea.
Aceasta părăsire, măcar parțială, a spiralei tăcerii, și creștere a asumării opțiunilor pentru dl Simion ar putea lucra în beneficiul unui alt candidat, pentru care vedem cel puțin în ultima vreme o campanie disperată, centrată exact pe brandul salvatorului - Nicolae Ciucă.
Noua misiune de salvare
Dintr-un bun început, în absența calităților politice minime, dl Ciucă a fost „branduit" electoral ca erou salvator. În prima etapă, salvator la vreme de război. Ostașul în slujba țării, cum ar veni.
După o vreme, chestiunea acesta s-a mai uzat, însă dl Ciucă a primit o nouă misiune de salvare - cel care ne salvează de Simion în finală, adică de o alegere imposibilă pentru toți cei care nu sunt votanții dlui Ciolacu încă din primul tur.
Este motivul pentru care a fost lansată insistent și teza credibilă, după decizia CCR, a blatului PSD-AUR, chiar dacă nu o înțelegere explicită și parafată, măcar o congruență de interese, pentru ca finala să fie Ciolacu-Simion.
Dar și teza puțin credibilă a unei viitoare alianțe de guvernare PSD-AUR. De ce puțin credibilă? Pentru că asocierea cu un partid suveranist ar îngropa imaginea externă a PSD chiar mai jos decât în epoca Dragnea.
Logica livrată ar fi simplă: singura modalitate prin care puteți să împiedicați o finală aranjată este să-l votați pe Nicolae Ciucă, care n-o fi el vreo lumină a politicii sau oratoriei, dar măcar nu e Simion, standardul cel mai scăzut, în raport cu care candidatul liberal nu poate ieși decât bine.
Dacă adăugăm și câteva sondaje care îl plasează pe dl Ciucă pe locul al doilea, umăr la umăr cu Simion, câteva zvonuri despre o iminentă retragere în favoarea domniei sale a altui candidat (săptămâna trecută s-a vorbit insistent de abandonul lui Mircea Geoană), avem o rețetă de promovare intensă a salvatorului Ciucă.
Sigur că retragerea unui candidat după ce formula buletinelor de vot a rămas definitivă e o păcăleală. Toți cei validați de BEC și CCR vor fi pe buletinul de vot chiar dacă, Doamne ferește!, vreunul decedează. Dar cine să se mai uite la detalii când ipoteza îngălbenește ecranele?
Dl Ciucă a încercat să mai adauge un salvator, chiar o locomotivă salvatoare, campaniei sale, pe dl Ilie Bolojan - propunerea surpriză, aparent chiar pentru dl Bolojan însuși, de premier în tandem cu candidatul liberal.
Manevra a eșuat pentru că dl Bolojan nu s-a lăsat folosit și a dat câteva mesaje explicite în acest sens, mesaje în care vorbea despre măsuri deloc plăcute electoral și deloc miraculoase pentru salvarea României.
Așa că adăugarea dlui Bolojan pe afișele lui Ciucă a fost amânată după turul I, adică după ce candidatul liberal își va fi obținut locul în finală fără vampirizarea lui Ilie Bolojan și folosirea lui pentru amăgirea electoratului.
Va porni motorul?
Dar chiar și așa ceva din speranța desemnării dlui Bolojan a rămas probabil lipit de dl Ciucă. Deși, după cum am explicat, șansa ca dl Bolojan să preia PNL și să ajungă premier în coaliția cu PSD este legată de înfrângerea actualei echipe de conducere a PNL, după a cărei izgonire abia, se va putea vorbi despre o perioadă de reconstrucție condusă de Ilie Bolojan, incompatibil cu actuala formulă de „bozi” de la vârful PNL.
Marea întrebare este dacă strategia candidatului salvator și spaima de finală cu Simion va reuși mobilizarea partidului pentru dl Ciucă, ceea ce până acum nu s-a întâmplat.
Pentru că nu e în mod real asumat de partid, pentru că partidul nu-l percepe ca al lui, pentru că e prea legat prin însăși cariera politică de Klaus Iohannis, un imens pasiv electoral, dl Ciucă nu beneficiază de ceea ce ar trebui să fie motorul puternic al unui partid mare.
Și, dacă el nu va porni, e foarte greu de crezut că dl Ciucă are o șansă reală.