Oamenii de știință danezi au descoperit o stea neutronică ce se rotește în jurul axei sale cu o viteză greu de imaginat: de 716 ori pe secundă.
Conform Phys.org, steaua, parte a unui așa-numit sistem stelar binar cu raze X numit 4U 1820-30, din constelația Sagittarius, este unul dintre obiectele cu cea mai rapidă rotație observate vreodată.
„Dacă observațiile viitoare confirmă acest lucru, steaua neutronică 4U 1820-30 ar fi unul dintre obiectele cu cea mai rapidă rotație observate vreodată în Univers, egalat doar de o altă stea neutronică numită PSR J1748-2446”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Gaurava K. Jaisawal, de la DTU Space din cadrul Universității Tehnice din Danemarca.
O stea neutronică, numită și stea moartă, constă în rămășițele unei stele mari și masive care a explodat într-o supernovă. Până acum, au fost descoperite câteva mii de astfel de stele, toate extreme din multe puncte de vedere.
Ele sunt cele mai dense obiecte care pot fi observate în cosmos. Steaua neutronică are un diametru de numai 12 km, dar are o masă de 1,4 ori mai mare decât cea a Soarelui.
Steaua neutronică abia descoperită se află la 26.000 de ani-lumină distanță de Pământ și face parte dintr-un sistem de stele binare cu raze X. Un astfel de sistem este format din două stele care orbitează una în jurul celeilalte.
Ceea ce este, de asemenea, deosebit la sistemul 4U 1820-30 este faptul că steaua însoțitoare este o pitică albă de aproximativ aceeași dimensiune ca Pământul. Se știe că aceasta orbitează în jurul stelei neutronice la fiecare 11 minute, ceea ce o face sistemul cu cea mai scurtă perioadă orbitală cunoscută.
Datorită gravitației sale intense, steaua neutronică atrage material de la steaua sa însoțitoare. Atunci când pe suprafața sa s-a acumulat suficient material, pe steaua neutronică are loc o explozie termonucleară violentă, asemănătoare unei bombe atomice.
„În timpul acestor explozii, steaua neutronică devine de până la 100.000 de ori mai strălucitoare decât soarele, eliberând o cantitate imensă de energie”, explică un alt cercetător implicat în studiu, Jerome Chenevez.