„PNL sub conducerea mea nu va face guvern cu PSD”. Promisiunea semnată de Nicolae Ciucă, cu mare spectacol, nu valorează doi bani. Deocamdată, sub conducerea dlui Ciucă, PNL este la guvernare cu PSD într-o coaliție care își împarte armonios bani și sinecuri. După alegeri, pentru dl Ciucă există, în principiu, două variante.
Ori câștigă prezidențialele și nu va mai conduce oficial PNL, deci promisiunea nu îi va mai fi opozabilă. Ori le pierde, caz în care va pierde șefia PNL și, din nou, promisiunea nu îi va mai fi opozabilă.
Dar și să rămână cumva președinte PNL, mi-e greu să cred că imperativul stabilității nu va bate din nou orice angajament pentru că, nu-i așa, țara trebuie guvernată. Iar calculul politic nu este prea generos în privința unei alternative serioase, dincolo de aritmetica simplistă, la coaliția PSD-PNL.
O coaliție așa-zis de dreapta, de fapt antipesedistă, din cine poate fi compusă?
În primul rând, PNL și USR. Acum în sondaje PNL are cel mult 20%, la locale a avut maximal 26%. Să zicem că reatinge acel scor, cu tot cu bonusul unei eventuale calificări a lui Nicolae Ciucă în finală. USR, spune dna Lasconi la G4media, poate ținti spre 15%, adică aproape o dublare a scorului din iunie.
Asta înseamnă, împreună, 40%. Pentru o guvernare stabilă, care să își poată asuma reforme curajoase, nu doar să stingă incendiile, ar mai fi nevoie de vreo 15%. De unde? Va aduce UDMR 5-6%. Și restul? Eventual niște partide mici care vor face cumva pragul, poate niște dezertori. Dar acestea sunt cârpeli.
Asta dacă nu cumva realitatea este cea din cel mai recent sondaj INSCOP, care plasează PNL și USR în jur de 13% fiecare, iar dreapta unită, să-i ziceam așa, la 30%, dar cu FD, PMP și REPER fără cine știe ce șanse de a trece pragul.
Deci, la cum se profilează harta electorală, chiar în cel mai optimist scenariu pentru PNL și USR, probabilitatea ca liberalii să facă majoritate fără PSD e foarte mică, mai mult teoretică.
Va fi PNL dispus să refuze refacerea coaliției cu PSD ca să forțeze anticipate pentru prima dată în ultimii 30 de ani? Ar fi liberalii dispuși să renunțe la putere? Scopul lor este, dimpotrivă, mai multă putere.
Sigur, Kelemen Hunor are dreptate când spune că a lăsa AUR ca principală opoziție, posibil mai consistentă decât în actuala configurație parlamentară, la o coaliție masivă PNL-PSD înseamnă să riști ca peste alți patru ani să câștige alegerile. Mai ales că nu se anunță ani ușori deloc. Dar nu suspectez cele două partide de viziune care depășește câteva luni, următoarele funcții de împărțit și următorul buget de făcut praf.
Iar interesul nu este doar al PNL, ci și al PSD. Nici social democrații nu au altă variantă de coaliție pentru viitoarea guvernare. Este vehiculată intens o alianță, deocamdată subterană, PSD-AUR. Este extrem de puțin probabilă, pentru că ar izola PSD în plan extern.
Este adevărat că George Simion a făcut niște mișcări, inclusiv afilierea la grupul conservatorilor din PE, pentru a mai spăla puțin din imaginea de partid extremist. Insuficient totuși pentru ca PSD să riște un dezastru politic. În plus, o coaliție cu un partid de tip AUR, populist, isteric, dezorganizat, nu poate fi decât un eșec garantat.
Acest interes comun evident mă face extrem de suspicioasă și în privința scandalului „Simion în finală”. Este o reînviere spectaculoasă a temei pericolului extremist, sub semnul căruia au stat alegerile din 9 iunie, cu comasare și listă comună PSD –PNL.
Este o temă care îl ajută pe Nicolae Ciucă să pară o soluție salvatoare pentru finală, unde puterea să se împartă felie cu felie între cele două partide beneficiare, la parlamentare, ale bonusului turului al doilea.
În toată zbaterea electorală actuală, în toate atacurile reciproce, nu văd decât un efort al PNL și PSD de a-și mobiliza electoratele și a de a crea astfel premisele unei cât mai bune viitoare guvernări, dar și ambiția PNL de a fi un partener cât mai puternic cu revendicări pe măsură.