În următoarele nopți trebuie să stăm cu ochii pe cer. Între 20 şi 21 octombrie este estimată faza maximă de producere a Orionidelor, meteori cunoscuţi pentru strălucirea şi viteza lor. Aceşti meteori sunt rapizi – se deplasează cu 66 km/s în atmosfera Pământului.
Anul acesta – Luna aflându-se spre faza Ultimului Pătrar (23 octombrie), deci cu un grad de acoperire mai mare, fiind sub 50% iluminată de Soare până pe 23 octombrie – sunt condiţii mai bune pentru a vedea stele căzătoare.
Câte stele căzătoare putem vedea pe oră
Putem vedea în medie 25 de stele căzătoare pe oră, dar pot fi şi doar 10 sau chiar spre 60, depinde de traiectoria planetei noastre şi de bogăţia norului de particule pe care îl întâlneşte.
Când pot fi observate
Orionidele pot fi observate după miezul nopţii până spre răsăritul Soarelui, interval în care constelaţia Orion se află deasupra orizontului.
Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa.
Chiar dacă sunt rapizi, pot lăsa "trenuri" strălucitoare (bucăţi incandescente de resturi în urma meteorului), care pot dura de la câteva secunde, până la câteva minute, potrivit leonid.arc.nasa.gov.
Meteorii rapizi pot deveni uneori şi mingi de foc, explozii prelungite de lumină sau se pot despărţi în mai multe bucăţi, oferind un spectacol ca acela de artificii.
Este de preferat ca observaţiile să se facă din afara oraşelor mari sau de la marginea lor, pentru că iluminatul public face ca majoritatea meteorilor să nu poată fi observaţi.
Faza maximă este aşteptată după miezul nopţii, în dimineaţa zilei de 21 octombrie, potrivit International Meteor Organization (www.imo.net).
De unde provine numele
Aceste stelele căzătoare par a veni din constelaţia Orion, una dintre cele mai strălucitoare de pe cer, de aici venind şi numele lor, Orionide, potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti.
Orionidele reprezintă unul dintre curenţii de meteori mai importanţi care străbate cerul în perioada 2 octombrie - 7 noiembrie, când Terra trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei 1/P Halley.
Atât Pământul, cât şi cometa orbitează eliptic Soarele, intersectându-se de două ori pe an. Astfel, în mai, poate fi observat curentul de meteori Eta Aquaride, în timp ce în toamnă se produc Orionidele, potrivit www.astro-urseanu.ro.
De fiecare dată când Halley se întoarce în sistemul solar interior, nucleul său varsă gheaţă şi praf stâncos în spaţiu. Particulele de praf devin în cele din urmă Orionidele şi Eta Aquaridele dacă se ciocnesc de atmosfera Pământului. Orionidele sunt particulele de intrare ale cometei lui Halley, în timp ce Aquaridele eta sunt particulele de ieşire.
Ultima apariţie a cometei lui Halley datează din 1986 şi următoarea este prevăzută în 2061, când va intra în sistemul solar interior. Resturile din cometa Halley înconjoară sistemul solar, adesea departe de cometă. Deci, deşi nu putem vedea cometa însăşi, putem vedea bucăţi de gheaţă şi praf pe care le-a lăsat în urmă în ultimele milenii.
Astronomul englez Edmond Halley a publicat, în 1705, lucrarea "Synopsis Astronomia Cometicae", în care anunţa existenţa unei comete care trece pe lângă Pământ odata la 76 de ani, prevăzând că ea avea să fie vizibilă în 1758 sau începutul anului 1759.
Cometa a apărut în noaptea de Crăciun din 1758, la mulţi ani după ce Halley a murit (1742). Cometa a fost denumită după numele astronomului englez, în onoarea acestuia.
Ce este o stea căzătoare
Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă cu o dimensiune sub un milimetru care arde în atmosfera Pământului, la frecarea cu aerul. Pentru o fracţiune de secundă se poate vedea acest fenomen, denumit de astronomi "meteor". Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numeşte "meteoroid".
Citește articolele zilei pe SpotMedia.ro:
