Legea urșilor: date concrete, exemple ratate și beneficiarii reali. „N-am o problemă cu aplicarea măsurilor, dar nu veni la mine să mă prostești” - Interviu

Legea urșilor: date concrete, exemple ratate și beneficiarii reali. „N-am o problemă cu aplicarea măsurilor, dar nu veni la mine să mă prostești” - <span style="color:#990000;">Interviu</span>

Deputații au fost convocați luni, 15 iulie, în sesiune extraordinară, pentru adoptarea “legii urșilor” care să permită eliminarea mai ușoară a animalelor agresive. De fapt, este strict o lege în favoarea vânătorilor, afirma Codruț Feher – vicepreședinte al Asociației Alianța pentru Combaterea Abuzurilor, singurul ONG din România care a avut o cauză la CJUE.

„Eu sunt de acord că n-am umblat la cauze în amonte și în aval s-a acumulat o problemă. Mergem și rezolvăm problema asta heirupistic, dar în același timp nu putem să perpetuăm la infinit proliferarea cauzelor și a acțiunii numai pe efecte”, spune Codruț Feher.

Codruț Feher
Foto: www.pau.care

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Codruț Feher a explicat de ce noua lege nu rezolvă problemele reale, dimpotrivă, și cât de simplă ar fi o acțiune bine țintită și eficientă.

Primul subiect de dispută este în privința numărului de urși din România. Avem estimări, contestate, că s-ar fi ajuns și la de 3 ori cota normală pentru habitatul acestei specii. Cum e?

Ursul, la fel ca alți prădători, este protejat strict de Directiva “Habitate” a UE din 1992 care își propune să restaureze populațiile acestor specii care au fost reduse la niște nivele istorice prin anii ’50 și din multe țări au dispărut.

Situația particulară a ursului era că acest prădător reprezintă și un trofeu de top.

A pune problema că s-ar înmulți urșii în mod aberant este stupid, din punct de vedere ecologic în primul rând. În vârful piramidei trofice ești determinat de ceea ce se întâmplă sub tine.

Ursul se înmulțește foarte greu. Femela fată la 2 ani, are nevoie de un areal mare. Este extrem de sensibil la toate schimbările climatice, la fragmentarea habitatului, deci practic populația lui nu poate crește.

ADVERTISING

Cert este totuși că în România au apărut urșii în zone unde nu erau în urmă cu niște ani.

Poate că urșii s-au înmulțit, dar față de ce s-au înmulțit? Dacă s-au înmulțit față de un minim istoric, atunci este un proces firesc, că au atins ei un anumit plafon pe care l-a stabilit nu știu cine într-un mod absolut artificial.

Numai în România am auzit de conceptul de număr optim, care ar fi pseudo-științific, pentru urși - 4.000. Ei zic că acest număr de optim stabilit reprezintă numărul cel mai bun în care o anumită specie e în coabitare cu alte specii.

Există astfel de numere optime stabilite pentru vreo 7 specii, inclusiv pentru cocoș de munte - 7.433, care nu deranjează nici biodiversitatea, nici omul. Dacă ne uităm la ce se raportează, practic, vedem că la toate speciile sălbatice numărul optim e depășit cu mult. E un pat al lui Procust.

În biologia speciilor și ecologia științifică se vorbește despre stări de conservare favorabile sau nefavorabile. Asta înseamnă că un anumit prag este o stare favorabilă, sub un anumit prag e stare nefavorabilă.

Dacă înmulțirea nu este atât de spectaculoasă, de unde au apărut urșii, unde, cum spuneam, nu existau?

Este un proces de expansiune naturală. E posibil să se datoreze în primul rând fragmentării masive a habitatului din ultimii 10 ani și intruziunii în habitatul sălbatic.

Zonele împădurite au puieți de 5 cm, iar pădurile rase sunt cele seculare, habitatul natural și zonele de liniște ale biodiversității.

Dar eu spun că diversitatea e cel mai mult deranjată de vânătoare. Ursul nu se vânează, dar sunt câteva sute de mii de animale împușcate anual de vânători. Se trag în păduri sute de mii de focuri de armă. Poate că și din cauza asta migrează și sunt în expansiune astfel de prădători.

ADVERTISING

Relocarile nu au contribuit la această expansiune?

Nici relocările nu au fost făcute cu cap.

Noi n-avem un studiu genetic. A fost făcut unul în România, dar pe o pe o suprafață mai mică, de Fundația Conservation Carpathia, acum câțiva ani.

Potrivit acestui prim studiu din România făcut serios, la Universitatea din Ljubljana, cu specialiști, cu reguli care să împiedice fraudarea, pe o suprafață de 1.200km², unde ar trebui să fie cei mai mulți urși în România, adică Munții Făgăraș, Piatra Craiului, Iezer-Păpușă, au fost descoperiți genetic 283 de urși, mai puține femele decât masculi.

Studiul a detectat că numai 5% dintre ei s-au apropiat de comunități umane și au făcut probleme și numai trei ar trebui să fie eliminați pentru că n-au răspuns la măsurile alternative uciderii.

În 2021, dl ministru Tanczos Barna a anunțat că am pornit și noi un studiu genetic la nivel național și imediat vom avea niște date relevante.

În octombrie anul trecut, s-au scurs niște informații în presă, cum că în urma probelor adunate până atunci ar fi reieșit un număr de 3.000 de urși. După care n-au mai zis absolut nimic.

L-au prelungit în ideea că n-au strâns destule probe și acuma riscă să se iasă dintr-o perioadă optimă.

Adică?

Dacă adunăm 10 ani probe, perioada este prea deschisă și vom demonstra că sunt 10.000 de urși, care însă n-au coexistat în aceeași perioadă de timp. Mulți dintre ei au murit între timp, alții s-au născut între timp. De-aia probele se adună în maximum un an de zile.

Deci au lăsat studiul ăsta deoparte și au reactivat vechile studii, făcute din pix, de Institutul de Cercetări Silvice, prin estimări ale vânătorilor, după urme, după urși pe care i-au văzut ei, după care se aplică un procent de creștere care este falsificat. Așa au reieșit 8.000 de urși.

ADVERTISING

Bun, am înțeles că premisa este problematică. Ce reproșați legii care intră în dezbaterea sesiunii extraordinare a Parlamentului?

Plecăm de la o tragedie și începem o “jacquerie”. Cam așa este legea în România. Da, începem o răscoală populară, venim cu furci, cu topoare și ne repezim la întreaga populație.

Vrem să nu mai existe asemenea tragedii, să nu mai existe pagube create de urs, să nu mai existe teroare și ce facem? Chemăm niște vânători străini să ne salveze.

Ei nu vor vâna urșii care provoacă situațiile conflictuale, potențiale sau efective pe care vrem să le rezolvăm, ci masculul dominant din mijlocul codrului și vor pleca cu el acasă.

Pe ce vă bazați cu această suspiciune?

Nu este o suspiciune. Directiva “Habitate” permite împușcarea ursului în baza unor derogări, excepții de la protecția strictă, dar trebuie să ai niște motive.

Sunt trei teste:

1. testul motivului - siguranța publică și preîntâmpinarea unor pagube importante;

2 să nu fie afectată starea de conservare favorabilă a speciei - să zicem că avem o stare de favorabilă;

3. să nu existe alternative satisfăcătoare la ucidere.

Ghidul comisiei pentru derogări și CJUE, în interpretarea directivei, spun că se vizează problema reziduală, deci acele exemplare care nu sunt oprite de măsurile alternative.

Adică acei urși care nu sunt opriți nici de garduri, nici de condiționarea aversivă, deci nici de închiderea gunoaielor etc. Doar ei pot fi uciși.

Ceea ce legea acum în dezbatere nu respectă?

Nu, este făcută numai pentru trofee. CE cere ca statele să facă și să aplice un sistem coerent de protecția a ursului și a omului care să diminueze situațiile conflictuale.

Asta înseamnă garduri electrice, educația populației, multe măsuri de genul acesta care se puteau realiza cu fonduri europene.

România până în anul 2021 n-a accesat niciun leu.

Ciobanii din Franța și-au făcut stâne cu camere de luat vederi, cu sisteme de garduri electrice, cu o grămadă cu câini și au putut cumpăra câini între rasele cele mai specializate.

Deci noi nu am pus în aplicare niciun fel de măsură coerentă de prevenție reală care să reducă conflictele om-urs cu fonduri europene.

Nu facem niciun fel de pază la șeptel, pentru că sunt situații în care nu sunt câini. Se lasă vacile libere prin arealul ursului. Dacă nu facem niciun fel de prevenție de tipul ăsta, vom fi situația de vânător care momește prada ca să omoare.

Ați tot vorbit de această directivă europeană, dar vor fi mulți care vor spune așa: ce facem cu țările UE care au exterminat în mod programat populația de urși  și cu țările care au refuzat să preia urși oferiți de România?

Urșii au fost exterminați cu mult înainte de apariția Directivei. Iar eu n-am văzut niciodată niciun document în care s-a oferit cuiva vreun urs.

La Bușteni nu s-a făcut ce trebuia. În 2021, domnul Tanczos Barna a venit cu OUG 81 pentru intervenție în zonele de intravilan, pe care în 2022 a extins-o în extravilan peste tot în țara asta.

Deci practic, dacă cineva anunță la 112 o situație în care un urs suspect se învârte în zone populate, nici nu e nevoie să fie o situație conflictuală, ar trebui să vină echipa de intervenție.

La Bușteni au fost o grămadă de sesizări la 112 în zilele anterioare tragediei. Nu a intervenit nimeni, deși echipa de intervenție trebuia să meargă și să închidă intervenția în 24h cu o soluție.

Nu s-au dus deloc, ba chiar aud că jandarmii, sesizați că a apărut ursul pe potecă, întrebau: te-a mușcat? Nu? Sună-mă când te-a mușcat.

Am înțeles că un urs a fugărit niște alergători cu 2 zile înainte și nu i-a băgat în seamă nimeni. Dacă se deplasa echipa, era foarte posibil să alunge ursul respectiv.

Dar și alungările trebuie făcute cu creier, cu creșterea intensității repelentului. Noi îi alungăm cu claxonul, după aia se întorc, iar alungăm tot cu claxon, iar se întorc.

Trebuie să crești intensitatea, folosești gloanțe de cauciuc, lucru care nu se face în România. Dacă se întoarce din nou poți să iei soluția fatală.

Tragedia de la Bușteni a fost în pădure, dar ce facem cu comunitățile?

La Tușnad a început de un an de zile un proiect pilot prin care să țină urșii la distanță de localitate. Primarul și viceprimarul susțin că este un succes.

Ce au făcut?

Au tăiat niște pomi fructiferi, au închis containere, au educat populația, au îndepărtat urșii cu anumiți repenenți. Se pun, de exemplu, niște stâlpi cu celule care declanșează un spray paralizant când trece ursul pe lângă el.

Nu există soluții miraculoase, dar există principiul să nu momim. Nu putem să îndepărtăm doar efectul fără să umblăm la cauză.

Eu sunt de acord că n-am umblat la cauze în amonte și în aval s-a acumulat o problemă. Mergem și rezolvăm problema asta heirupistic, dar în același timp nu putem să perpetuăm la infinit proliferarea cauzelor și a acțiunii numai pe efecte.

Ați zis că legea e inutilă. Cum trebuia procedat?

Nu era nevoie de nicio lege. Era nevoie doar de un ordin de ministru care să transpună normativul european. Există în OUG 57/ 2007 articolul 38,  care vorbește de derogări.

În aplicarea acestui articol, Ministerul Mediului dă un ordin care spune cum se fac derogările. Se poate face o chestie fiabilă cu body-cam, care să transmită în timp real imaginea cu animalul la minister: uite animalul, cum se comportă, în termen de minute îmi dai o derogare preformatată.

Ani de zile de aceste derogări și-au bătut joc vânătorii. Și cazul cel mai concret este al ursului Arthur. Un fond cinegetic a făcut în februarie o sesizare despre pagube făcute în august-septembrie.

S-a primit în martie pentru o ursoaică cu niște pui. În aprilie a venit prințul Emanuel Liechtenstein și a împușcat un mascul de top de 500 de puncte. Cam așa erau derogările în România.

Când venea derogarea, îl chema pe unul din străinătate, mai treceau două luni și împușcau alt urs.

Aceasta nu este o chestiune nici de distracție, nici recreativ-sportivă, este un serviciu public de asigurare a siguranței publice, sănătății publice și de prevenire a unor pagube importante.

Nu faci serviciu public cu vânători care vin să facă vânătoare recreativ-sportivă, îl faci cu instituții ale statului care au potențialul de a fi la foc continuu, cum este Jandarmeria Română, Jandarmeria Montană.

Dl Tanczos a propus cât era ministru un ordin de ministru cu 481 de urşi pe care să-i vâneze vânătorii, nu personalul angajat al al gestionarilor. Academia Română a respins studiul pentru că numărătoarea nu era științifică.

Noua lege este ordinul lui Tanczos, care a vrut să ocolească Academia Română.

Legea nu prevede totuși niște criterii în baza cărora sunt selecționaţi urșii care ar urma să fie uciși?

Tocmai asta este mizeria din această lege. Au împărțit acești urși în două categorii: nivelul de intervenție și nivelul de prevenție.

În nivelul de intervenție intră exact acești urși care provoacă probleme. Inclusiv ursul din Bucegi era în nivelul de intervenție. În ordinul dat anul trecut de către domnul Fechet exista o cotă de prevenție de 140 de urși, și de intervenție, de 80.

Am verificat cifrele din iunie. Din cei 80 de urși pe cota de intervenție, s-au dat doar 14 derogări la nivelul întregii și țări, șapte s-au recoltat, niciunul n-a fost cerut de pe fondul Cinegetic 25 Bușteni.

Există și un registru al intervențiilor pe OUG 81. Din 2021, de când a intrat în vigoare ordonanța, și până anul ăsta fuseseră făcute vreo 700 sau 600 de alungări, ceva la nivelul de 100 de relocări și vreo 80 de recoltări.

În cota de prevenție intră alți urși decât cei care provoacă probleme.

Definiți cum?

În lege și în ordin există o definiție circulară: urșii care pot fi împușcați pentru a preveni nu știu ce. Dar în studiul pe care se bazează legea scrie: recoltarea pentru prevenție merge pe reducerea proporției de masculi, astfel încât femeile cu pui să poată să revină în mediul lor natural.

Deci pentru a justifica vânătoarea s-a creat această teorie pseudo-științifică, care spune că mergem să împușcăm un mascul dominant din sălbăticie, care credem noi, fără nicio dovadă și niciun studiu, pentru că el i-a împins pe cei care vin la comunitățile umane.

De ce? Majoritatea vânătorilor vor să vâneze un mascul dominant din sălbăticie. Ei nu vor să stea cu pușcă la container, pe poteci, nu știu unde. Dacă plătesc 10.000 de euro, vor să împuște un urs sălbatic.

Eu n-am o problemă cu aplicarea acestor măsuri chiar pentru rezolvarea acestei probleme care s-a acumulat în aval, dar nu veni la mine să mă prostești.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇