Pasionații de știință de toate vârstele sunt invitați vineri, 27 septembrie, la Muzeul Antipa din București, între orele 15:00 și 20:00, pentru Noaptea Cercetătorilor 2024. O zi cu intrare liberă, numai bună să rupi rutina cu ceva știință.
Muzeul este deschis între orele 10:00 și 13:00 (ultimul vizitator va intra la ora 12:00), iar activitățile dedicate Nopții Cercetătorilor se vor desfășura în intervalul 15:00 – 20:00 (ultimul vizitator va intra la ora 19:00).
Dar de ce e așa de specială această zi, în afară de faptul că intrarea e liberă? Pentru o seară, muzeul se va transforma într-un laborator deschis tuturor, unde oricine va putea interacționa direct cu cercetătorii și explora colecțiile lor fascinante, ne-au transmis reprezentanții muzeului.
Specialiștii muzeului vor dezvălui publicului aspecte inedite ale muncii de cercetător, explicate pe înțelesul tuturor. Vizitatorii vor avea ocazia, printre altele, să afle ce face un cercetător în laboratorul său, dar și să descopere specii despre a căror existență nici nu aveau habar. De exemplu, știai că pe teritoriul României, la Mânzați, pe Valea Bârladului, au fost descoperite rămășițele unei specii ciudate de elefant?
Despre acesta, dar și despre multe alte specii ce împânzesc țara noastră, dar nu numai vei afla în urma unei vizite la muzeul din Șoseaua Kiseleff nr. 1.
Cui se adresează evenimentul din 27 septembrie? Câți vizitatori preconizați că veți avea?
Ziua de 27 septembrie, când celebrăm Noaptea Cercetătorilor, se adresează tuturor celor care doresc să descopere fascinanta lume a științei, de la tineri curioși, la adulți pasionați de cunoaștere. Evenimentul încurajează publicul de orice vârstă să interacționeze cu cercetătorii și să înțeleagă mai bine impactul muncii lor asupra societății.
La Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, această zi este o oportunitate deosebită pentru vizitatori să descopere tainele meseriei de cercetător. Publicul are șansa să interacționeze direct cu oamenii din laboratoarele muzeului, să afle cum se desfășoară activitatea de cercetare și să pună întrebări experților.
Cu o echipă de cercetători recunoscuți la nivel național și internațional, muzeul contribuie semnificativ la înțelegerea, explorarea şi conservarea biodiversității. Noaptea Cercetătorilor oferă această oportunitate unică de a explora din interior fascinanta lume a științei și cercetării.
Și în acest an, ne așteptăm la un număr de peste 500 de vizitatori.
De ce ar fi acesta interesant pentru copii, de ce pentru adolescenți, de ce pentru părinți și cu ce i-ar atrage pe bunici?
Copiii, în mod special, vor fi fascinați de activitățile practice, atelierele și experimentele care îi invită să descopere misterele naturii.
Pentru adolescenți, evenimentul reprezintă o sursă de inspirație, prin ocazia de a interacționa cu cercetători și oameni de știință.
Tinerii pot descoperi noi pasiuni și perspective asupra carierei lor, prin participarea la discuții și prezentări despre cercetarea modernă, evoluția speciilor sau problemele de mediu. Credem că, în acest fel, Noaptea Cercetătorilor are potențialul de a stimula interesul pentru știință și tehnologie.
Părinții și bunicii, la rândul lor, vor avea ocazia de a învăța alături de copii, descoperind importanța cercetării și a conservării biodiversității. Sunt activități unde familiile petrec timp de calitate împreună și învață lucruri noi, consolidând legăturile familiale.
Cât durează un tur, pentru a vedea toate exponatele?
Variază în funcție de interesele și nevoile vizitatorilor. Un tur rapid, destinat celor care doresc o privire de ansamblu, poate dura aproximativ 45 de minute. În schimb, pentru cei care vor să exploreze în detaliu exponatele și să aprofundeze informațiile prezentate, vizita poate depăși 90 de minute.
Durata vizitei depinde, de asemenea, de vârsta vizitatorilor și de contextul în care se desfășoară, fie că este vorba de o vizită educațională, de familie sau de divertisment. Dar important de menționat aici este faptul că, de curând, am introdus în muzeu scaune pliabile, mobile, care pot fi folosite după bunul plac, pot fi luate dintr-un loc într-altul, lăsate apoi în diferite locuri din muzeu sau puse pe rastel.
Pentru cei mai curioși, o vizită în muzeu poate să dureze peste două ore și ajunge să devină obositoare, iar cum spațiul nostru e destul de mic și plin de exponate, scaunele pliabile au fost cea mai bună variantă. Vizitatorii sunt foarte încântați de ele și ne bucurăm că am putut să le venim în întâmpinare, așa cum fac marile muzee internaționale.
Practic, câte expoziții sunt găzduite în prezent la Muzeul Antipa? Care este cea cu care vă mândriți cel mai mult?
În prezent, la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” găzduim cu mândrie două expoziții temporare care aduc un plus de valoare experienței vizitatorilor noștri.
Prima, „Antipa și Racoviță – exploratori de poveste”, invită publicul într-o călătorie imersivă subacvatică, punând în centrul atenției pe cei doi mari exploratori români. Este o expoziție ce oferă o experiență captivantă, aducând la viață aventurile și descoperirile lor.
A doua expoziție, „Fotosinteze. Parcurile din București #aranjatedeLiana”, abordează teme precum biodiversitatea, responsabilitatea ecologică și iubirea pentru natură. Printr-o perspectivă inedită, vizitatorii sunt încurajați să reflecteze asupra relației noastre cu mediul înconjurător și a importanței protejării naturii.
Avem vreo expoziție unică în Europa sau în lume?
Dr. Oana Paula Popa: La început de noiembrie, Muzeul Antipa organizează o expoziție temporară itinerantă despre prima expediție științifică la Polul Sud, numită „Belgica” și de la a cărei întoarcere se împlinesc 125 de ani anul acesta. Belgica fost prima expediție pur științifică, care a petrecut un an întreg captivă în banchiza polară, dar și primul voiaj polar la care a luat parte un român, Emil Racoviță, în calitate de naturalist – zoolog al expediției.
Expoziția temporară „Belgica - Visul primei nopți polare! Expediția Antarctică Belgiană (1897-1899)” va cuprinde, în premieră, fotografii și documente originale din timpul expediției, reconstituiri de decoruri și costume ale exploratorilor de pe celebrul vas de cercetare.
Partenerii Muzeului Antipa în organizarea expoziției vor fi Institutul de Speologie Emil Racoviță – Filiala Cluj Napoca și Biblioteca Academiei Române – Filiala Cluj Napoca, dar și instituții din străinătate, precum Frederick A. Cook Society, Sullivan County Museum sau Roald Amundsen’s House, MiA – The Museums in Akershus.
Care sunt cele mai neobișnuite exponate găzduite de muzeu? Ne puteți da 3 exemple?
Dr. Melanya Stan: Dintre cele mai neobișnuite exponate am putea aminti:
- Malacosteus niger (pește abisal) care are o adaptare unică (pe lângă adaptările morfologice de a consuma prada de dimensiuni mari) respectiv de a produce bioluminiscență roșie și albastră.
Specia este răspândită în toate oceanele temperate şi calde. Este un peşte batipelagic (trăieşte în largul mării, în masa apei, la adâncimi între 500-1000 m) și ajunge la circa 25 cm. Consumă peşti şi crustacee. Are adaptări morfologice pentru a înghiți și pradă de dimensiuni mai mari: guri mari, dinţi mari şi încovoiaţi, guşi şi stomacuri extensibile.
Prezintă fenomenul de bioluminiscenţă: peştele are mai mulţi fotofori (organe luminoase sub forma unor „pete luminoase" sau „faruri") unde lumina este produsă în urma unor reacţii biochimice. Lumina emisă serveşte la comunicarea intraspecifică (de exemplu la recunoaşterea partenerilor sexuali) sau la derutarea prădătorilor şi la detectarea prăzii.
- Papagalul bufniță sau Kakapo (Strigops habroptilus), o specie care trăiește doar în Noua Zeelandă. Numele ştiinţific aminteşte de asemănarea cu o bufniţă, deoarece pe faţă este prezent un disc de pene asemănător strigiformelor. Numele kakapo vine din limba maori şi înseamnă "papagal nocturn".
Kakapo a fost descoperit de europeni în 1845. De atunci a fost vânat de om şi de animalele introduse de el (câini, pisici, şobolani etc.), astfel încât în 1974 era în pragul dispariţiei. Astăzi populaţia este reprezentată prin câteva zeci de exemplare. Pentru a fi salvate, din 1989, păsările au fost strămutate pe trei insule fără prădători: Codfish, Maud şi Little Barrier.
Ritualul de curtare este mai deosebit, masculul executând dansuri nupţiale pe o arenă (lek). Femela depune un singur ou. Teritoriul de hrănire este mare (15-30 ha pentru mascul, 35-50 ha pentru femelă), în acest spațiu își caută hrana în fiecare noapte. Un papagal-bufniță trăieşte aproximativ 60 de ani.
- Scoica uriaşă (Tridacna gigas). Scoicile gigantice sunt cele mai mari moluște bivalve vii. Specia Tridacna gigas este întâlnită în recifele de corali de mică adâncime (cca. 20 m) din Oceanul Pacific și Oceanul Indian. În sălbăticie trăiește până la 100 de ani.
Scoicile gigant sunt filtratoare, dar cca. 70% din hrană este asigurată de alge dinoflagelate unicelulare simbiotice (zooxantele) care se găsesc la nivelul mantalei.
În ultimii ani, populațiile de Tridacna gigas s-au redus, iar în multe locuri unde odinioară erau comune, au dispărut. Principalul motiv este exploatarea intensivă de către pescarii de bivalve. În principal, adulții de talie mare sunt uciși, pentru că sunt cei mai profitabili.
Scoica gigantică este considerată o delicatesă în Japonia, Franța, Asia de Sud-Est și multe insule din Pacific. Chinezii consideră că mușchiul aductor, pentru care se plătesc sume mari de bani, are puteri afrodiziace. Există și o piață neagră unde scoicile uriașe sunt vândute ca accesorii decorative.
Care este cel mai bizar exponat găzduit de Antipa și găsit în România?
Dr. Melanya Stan: Din punctul meu de vedere, este Deinotherium gigantissimum - un elefant ciudat, deoarece, spre deosebire de elefanții actuali, care au fildeșii implantați în maxilarul superior și arcuiți în sus, Deinotherium are fildeși pe falca de jos și sunt îndreptați în jos. Numele de Deinotherium s-ar traduce prin „animal înfricoșător”.
Resturile acestui animal care a trăit în urmă cu cca. 8-6 milioane ani au fost găsite, în anul 1890, la Mânzaţi, pe Valea Bârladului, de către Gregoriu Ştefănescu, profesor de geologie şi paleontologie la Universitatea din Bucureşti.
Exemplarul expus în holul central al muzeului măsoară 4,5 m înălţime şi 3,5 m lungime şi aparţine unui individ tânăr. Adulţii puteau atinge dimensiuni mai mari, aşa cum o dovedeşte osul izolat (un humerus) expus alături. Este un schelet aproape complet - cel mai complet dintre scheletele aparținând acestei specii și în același timp materialul tip după care a fost descrisă specia.
Deinotherium era un mamifer erbivor puternic şi robust, care trăia în regiunile împădurite din apropierea mlaştinilor. Un adult consuma, în medie, zilnic, aproximativ 400 kg de plante.
Specii de Deinotherium de talie mai mică au trăit și în restul continentului european, dar și în Africa. Se consideră că în Cuaternar (2,5 milioane de ani), la începutul perioadei glaciare, s-a produs dispariţia speciilor de Deinotherium.
- Spuneați că publicul poate intra în contact cu cercetătorii. Câți cercetători lucrează în prezent la Antipa? Dar câți colaborează cu muzeul?
În prezent avem o echipă compusă din 9 cercetători, dintre care 3 sunt colaboratori.
- Cum ați descrie o vizită la Antipa în câteva cuvinte?
O vizită de neuitat!
- De ce orice copil, adolescent ori adult ar trebui să vină aici?
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” merită vizitat de orice copil, adolescent sau adult pentru că oferă o experiență unică și accesibilă tuturor. Fiind cel mai modern muzeu din România, îmbină tehnologia de ultimă generație cu o expunere dioramatică inedită, recreând habitate naturale într-un mod captivant.
În plus, muzeul este incluziv, având facilități speciale pentru vizitatorii cu nevoi speciale. Cu o ofertă educațională diversificată, adaptată fiecărei grupe de vârstă, Antipa devine nu doar un loc de învățare, ci și o sursă de inspirație și curiozitate pentru toți cei care doresc să exploreze și să înțeleagă mai bine natura.