Un nou studiu dezvăluie că păsările din specia Pterodroma deserta, o pasăre marină răspândită pe areale largi în Atlanticul de Nord, nu doar că nu fug din calea cicloanelor sau uraganelor, dar le urmăresc, adesea pe parcursul mai multor zile.
În acest timp profită de condițiile de mediu, cu toate afectele lor, pentru a se hrăni. Practic, în aceste perioade, își schimbă comportamentul de hrănire, se arată într-un raport publicat de jurnalul Current Biology.
”Studiile inițiale sugerau că păsările marine fie ocolesc cicloanele, fie caută refugiu în ochiul calm al furtunii. Cu toate acestea, păsările Pterodroma deserta pe care le-am urmărit nu au făcut nici una, nici alta; în schimb, o treime dintre păsările oceanice urmăresc cicloanele tropicale timp de zile întregi, acoperind mii de kilometri”, a declarat Francesco Ventura, autor principal și cercetător postdoctoral în biologie la Instituția Oceanografică Woods Hole (WHOI) din SUA.
”Când am văzut datele, aproape că am căzut de pe scaune. Este pentru prima dată când observăm acest comportament”, a mai spus omul de știință.
”Este remarcabil cât de bine știu păsările să exploateze condițiile de vânt la scară largă din Atlanticul de Nord pentru călătoriile lor”, a mai declarat un alt cercetător implicat în studiu.
Deși furtunile în timpul cărora au fost monitorizate păsările au dus la valuri de până la 8 metri înălțime și viteze ale vântului de 100 de kilometri pe oră, nicio pasăre nu a fost rănită, se arată într-un raport publicat de Science Direct.
Aceste păsări urmăresc pești mici, calmari și crustacee care, de obicei, trăiesc la adâncimi de 180 până la 900 de metri. Deoarece nu pot plonja la astfel de adâncimi, aceste păsări marine trebuie să aștepte până la lăsarea nopții, când prada lor urcă mai aproape de suprafață.
”După cum am descoperit acum, păsările oceanice urmăresc cicloanele tropicale unde prada s-a acumulat mai aproape de suprafață în urma furtunilor”, au explicat oamenii de știință.
Aceste păsări cuibăresc pe Insula Bugio din Portugalia, situată în largul coastei de vest a Africii de Nord. Insula găzduiește singura colonie de cuibărit cunoscută a acestor păsări marine de mărimea unui porumbel, cu mai puțin de 200 de perechi care trăiesc pe un platou înconjurat de stânci abrupte.
În timpul sezonului lor de reproducere de șase luni, aceste înaripate pornesc în călătorii de hrănire, petrecându-și adesea săptămâni întregi pe mare și parcurgând distanțe de până la 12.000 de kilometri peste Atlantic în căutarea hranei.