Anul 29 î.Hr.: Octavianus Augustus obține elogiul și sărbătorirea triumfală a victoriei asupra triburilor dalmațiene, moment cheie pentru pătrunderea Imperiului în peninsula balcanică, avansarea spre estul și sudul peninsulei, iar, după nici un secol și jumătate, pentru ocuparea întregii peninsule.
Atunci va fi deschis drumul spre ispititoarea Dacia, cea care exportă spre sudul peninsulei impresionantul prisos al produselor sale: lână, miere, ceară, sare, carne (sărată), pește (sărat), lemn, plus ceea ce ascundea în subsolurile sale din Carpații Apuseni: uriașele zăcăminte de aur, fără seamăn pe întregul continent.
Anul 410: Alaric I, rege vizigot, a ocupat Roma, după ce fusese asediată în două rânduri, dar fără succes. La al treilea asediu, Alaric a promis trupelor sale că în Roma cucerită le va acorda militarilor trei zile disponibile pentru jaf după bunul plac, viol la discreție și capturarea de sclavi.
O singură interdicție le punea Alaric soldaților săi: să nu incendieze. Avea nevoie de o Romă întreagă și funcțională, nu de niște ruine fumegânde.
Anul 1040: Regele Scoției Duncan I este ucis în luptă de trupele vărului său primar Macbeth. Acesta din urmă îl succede ca rege al Scoției. Poate evenimentul n-ar fi rămas atât de important în istorie, dacă el n-ar fi inspirat libretul uneia din operele lui Verdi, compusă cu obișnuitul său libretist Francesco Maria Piave.
Prin opera Macbeth, Verdi se îndepărtează de obișnuitul cadru componistic de salon al creației sale, dominate de valorile melodice ale canțonetelor, și trece brusc la o altă expresie muzicală, unde domină dramatismul sobru și armoniile severe, aspre și austere, specifice lumii nordice, alta decât cea meridională.
Deși Macbeth părea să reprezinte o schimbare de stil a compozitorului, Verdi s-a întors rapid la compozițiile de tip bel-canto, uluindu-și chiar și admiratorii cu următoarele creații operale: „Rigoletto” , „Il Trovatore” și „La Traviata”, cu care s-a înscris nemuritor în istoria muzicii.
Anul 1089: Împăratul Sfântului Imperiu Roman Henric al IV-lea se căsătorește la Köln cu Adelaide de Kiev, fiica marelui voievod Vsevolod I al Kievului și văduvă a markgrafului Henric de Stade.
Această căsătorie avea probabil scopul de a consolida un tratat de pace, negociat în 1088 cu episcopii și principii saxoni. Asta aș deduce din gestul arhiepiscopului Hartwig de Magdeburg, un fost oponent fățiș al lui Henric, care s-a reorientat brusc și a încoronat-o personal pe noua împărăteasă, soția respectivului Henric.
Anul 1433: Eduard (Duarte) devine al 11-lea rege al Portugaliei după moartea tatălui său, regele Ioan I.
Anul 1714: Se naște Claude Joseph Vernet, pictor francez. Pictorul a început să-și dobândească faima prin reprezentările artistice ale furtunilor pe mare, care au atras atenția mai multor potentați europeni, printre care și ţarul Rusiei Pavel I.
În perioada 1754-1762, prin ordin al regelui Ludovic al XV-lea al Franței (Celebrul Louis Quinze, purtător de pantofi cu toc), a creat seria de picturi marine "Porturile Franței", astăzi expuse la Luvru.
Pânzele sale, adesea de dimensiuni uriașe, erau achiziționate de personalități de seamă ale zilei, pentru a decora palatele din întreaga Europă. Ele împodobesc astăzi spațiile expoziționale ale celor mai importante muzee europene. O colecție importantă se află și la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg
Anul 1867: Se naște John Galsworthy, romancier și dramaturg britanic, laureat al premiului Nobel pentru literatură al anului 1932. În librăriile noastre, s-a făcut cunoscut prin anii ‘60 ai secolului trecut, când s-a publicat traducerea în limba română a trilogiei Forsyte Saga.
Anul 1871: Se naște Guangxu - împărat al Chinei. A fost al unsprezecelea împărat al dinastiei Qing și al nouălea împărat Qing ce a domnit peste întreaga Chină din epoca sa. Urmare loviturii de stat din 1898, el a fost pus sub arest la domiciliu până la moartea sa.
Anul 1880: Se finalizează construcția Catedralei (Domului) din Köln, Germania, cel mai reprezentativ reper de interes turistic al orașului. Este cea mai mare biserică din Germania și chiar din nordul Europei. Dar impresionează nu numai prin mărime, ci și prin stilul sobru, de tip gotic, al edificiului, neinfluențat de niciun fel de alt stil arhitectural.
Anul 1891: Se naște Mihail Jora, compozitor român, cunoscut atât pentru compozițiile sale remarcabile, cât și ca pedagog ilustru. În anii de după 1948, când studenți dotați, dar neagreați politic au fost exmatriculați de la clasa de compoziție a conservatorului, Mihail Jora s-a oferit să-i mediteze (fără bani, nu se practica așa ceva pe atunci!) în particular.
Așa a promovat, prin lecții particulare, o mare personalitate a muzicii noastre, compozitorul Pascal Bentoiu, autorul operei Hamlet.
Anul 1893: Franța este prima țară din lume care, acum 131 de ani, introducea marcarea cu numere de înmatriculare a autovehiculelor. Marcarea a nemulțumit încă o dată clerul, care s-a pronunțat din nou pentru interzicerea mașinilor: atâta vreme cât merg singure și netractate de animale, ele nu pot fi decât lucrul diavolului. De aceea, au ajuns să omoare oamenii și-i vor omorî, indiferent dacă au sau nu plăcuțe de înmatriculare. Logic, nu?!
Anul 1914: Mina de diamante The Big Hole de la Kimberley, Africa de Sud, se închide definitiv. Din anul 1871 și până în 1914, aici s-au excavat 22,5 milioane de tone de pământ și rocă, obținânu-se 2.722 kg de diamante.
Anul 1914: Primul Război Mondial: începe Bătălia din Lorena, o ofensivă franceză nereușită, destinată să recupereze de la Germania provincia Mosela. Recuperarea n-a reușit în această etapă, dar, Primul Răboi Mondial încheindu-se cu victoria Aliaților, Franța și-a reîntregit in final întreg teritoriul, rectificând corespunzător frontierele în raport cu vecina sa, Germania.
Anul 1916: România a declarat război Austro-Ungariei, intrând ca beligerantă de partea Antantei, în Primul Război Mondial. În umătorii trei ani, țara a trecut prin momente dramatice, pe care îmi permit să le punctez astfel:
Euforia primelor zile. Armata română trece frontiera româno-austroungară prin trecătorile Carpaților Meridionali (cântând „treceți, batalioane, române Carpații”). Cântecul este prea frumos, ca să nu ni-l amintim măcar aici:
Iată, mai jos, și textul original, așa cum se cânta atunci, în Primul Război Mondial:
„Treceți batalioane române, Carpații
La arme cu frunze și flori
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi
Sărută-ți copile părinții și frații
Și-apoi să mergem la război
‘Nainte! ‘Nainte cu sabia-n mână,
Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii”.
Următoarea etapă de luptă va fi ofensiva Puterilor Centrale. Atunci, România a fost atacată, ca într-un clește, de forțele austroungare dinspre nord și cele bulgare din sud. În nord, dușmanul trece înapoi Carpații, în Muntenia și Oltenia. În sud, românii trec Dunărea, dar se confruntă cu „Dezastrul de la Turtucaia”, măcelăriți de bulgari. Pier atunci aproape 100.000 de români.
Guvernul, Parlamentul și Casa Regală s-au mutat la Iași, iar linia frontului s-a stabilizat cu greu pe linia Focșani-Nămoloasa-Galați, după luptele aprige de la Mărășești.
Cine este interesat să cunoască amănunte despre acest prăpăd merită să citească volumul „Zile de lazaret”, al profesorului Gheorghe Banea, erou al acelor lupte.
Anul 1917: Se extinde Primul Război Mondial - China declară război Germaniei.
Anul 1924: Se naște Georges Prêtre, dirijor francez de mare notorietate. Și-a început cariera ca dirijor de operă, trecând pe la pupitrele mai multor orchestre din marile orașe „provinciale” ale Franței și ajungând la principalele scene, Opera Comică și Opera Garnier, ambele din Paris.
Cariera sa internațională a început în 1962 când a devenit dirijor asociat al Royal London Philharmonic Orchestra. În 1970, a fost director muzical al Operei din Paris înainte de a demisiona în anul următor. În 1986 a fost numit prim dirijor invitat al Orchestrei Simfonice din Viena.
Dirijor favorit al celebrei soprane Maria Callas, Georges Prêtre a ținut bagheta de la pupitrul ultimelor concerte ale divei la Paris și la Londra.
Anul 1941: Al Doilea Război Mondial: Se semnează Carta Atlanticului, un document prin care Anglia și SUA și-au declarat țelurile politice comune. URSS a aderat la principiile cartei în septembrie 1941.
Anul 1945: Philippe Pétain, șeful regimului de la Vichy, este condamnat de un tribunal francez la moarte prin împușcare. Charles de Gaulle îi va comuta sentința, la închisoare pe viață, datorită vârstei înaintate și a meritelor din timpul Primului Război Mondial.
Anul 1947: S-a realizat împărțirea Indiei, prin constituirea Pakistanului independent, stat cu majoritate musulmană.
Anul 1956: Moare Bertolt Brecht, poet, dramaturg și regizor german. Inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", și al "teatrului epic", Bertolt Brecht a promovat o nouă teorie și practică a teatrului. A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.
În țara noastră, numele lui Brecht a început să fie vehiculat odată cu traducerea, publicarea și reprezentarea lucrării „Opera de trei parale” (Die Dreigroschenoper).
Premiera mondială a „Operei de trei parale” avut loc la 31 august 1928 la Theater am Schiffbauerdamm din Berlin . „Piesa cu muzică într-un preludiu și opt scene”, cum era subtitrată inițial, a devenit cea mai de succes reprezentație de teatru german, unele numere muzicale din piesă devenind chiar hituri mondiale.
Anul 1958: Moare Frédéric Joliot-Curie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel. În 1934, F.J.Curie a obținut un izotop radioactiv artificial - o formă activată a fosforului. În 1939 a demonstrat că fisiunea atomului de uraniu poate duce la o reacție în lanț.
Împreuna cu soția sa, Irène, Frédéric Joliot-Curie a fost promotorul chimiei anorganice moderne. În acest cadru poate fi considerat și ca pionier al descoperirii energiei nucleare.
Anul 1959: Moare Nicolae Dărăscu, cunoscut pictor român, care și-a creat propriul stil, pornind de la influențe impresioniste, neoimpresioniste, dar – în mod ciudat – şi de la cele expresioniste. A fost și un sensibil acuarelist.
Nicolae Dărăscu are meritul incontestabil de a fi conturat o școală națională de pictură și de a fi creat un climat cultural, deschis noilor idei în epocă. În 1917 alături de pictori precum Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser și sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea și alți artiști, pune la Iași bazele Asociației "Arta Română".
Asociația și-a încetat existența în 1928, după zece ani de activitate. Dar mesajul ei a rămas viu, după ce a contribuit la realizarea unor opere ancorate în realitatea înconjurătoare, prin arta plastică, susținută, în mare parte, de specificul național.
Anul 1980 Eveniment unic în Europa de Est: greva de la șantierul naval din Gdańsk, Polonia. Greva este condusă și însuflețită de Lech Wałęsa, un electrician de la șantierul naval.
Evenimentul îi înfurie pe liderii sovietici, dar ei nu îndrăznesc să se impună, după ce intervenția din 1968 în Cehoslovacia (înăbușirea „Primăverii de la Praga”) n-a ieșit prea grozav, mai ales prin poziția rezervată a României, care a făcut opinie separată, atrăgând atenția că nu poate primi ordine de la Moscova.
Pentru a-și puncta bine poziția, Ceaușescu a organizat un miting în acest sens, a alertat „forțele patriotice” și chiar a distribuit arme (fără cartușe!) salariaților din întreprinderi. Dar, a doua zi, a fost vizitat de ambasadorul sovietic la București, Alexandr Basov, după care și-a reconsiderat poziția, făcând un pas înapoi.
Anul 1981: Moare Karl Böhm, dirijor austriac. Pe la mijlocul secolului trecut, melomanii din România descopereau în puținele magazine cu muzică imprimată pe discuri din București piese de rezistență, precum simfonia a cincea sau a noua de Beethoven, imprimate pe „plăci”, care se cereau schimbate sau întoarse pe altă parte, după fiecare 4-5 minute de „cântat”.
Și totuși era o mare delectare să asculți, chiar și așa, muzică simfonică interpretată de marile orchestre filarmonice ale lumii, dirijate de celebrul Karl Böhm, care atunci se afla la apogeul gloriei sale. A rămas până azi un nume de referință, printre marii dirijori ai lumii.
Anul 1988: Moare Enzo Ferrari (n. Enzo Anselmo Giuseppe Maria Ferrari), pilot de curse și antreprenor italian, fondatorul Scuderiei Ferrari și companiei auto Ferrari. Un nume și o marcă de referință.
Anul 1994: Teroristul internațional Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut sub numele de Carlos Șacalul, este arestat în Sudan și extrădat în Franța. Aici va fi condamnat la închisoare pe viață pentru zeci de asasinate, terorism internațional și alte crime inclusiv colaborări cu organizații interzise, palestiniene și islamiste.
Anul 1996: Moare Sergiu Celibidache, ilustru dirijor și compozitor român stabilit în Franța, membru de onoare (1992) al Academiei Române, născut în 1912 lângă Galați. A făcut școala la Iași, unde a studiat matematica, filosofia și muzica. În 1936, a plecat la Berlin, unde și-a continuat studiile și unde a demarat strălucita sa carieră internațională.
Cu puțin înainte să moară, a mai venit o dată în țară, ca să dirijeze pentru ultima oară, în sala Ateneului Român, Orchestra Filarmonică din București. A impresionat publicul cu interpretarea sa foarte personală a Rapsodiei Române nr 1 în La major, de George Enescu.
Anul 2000: Țarul Nicolae al II-lea și unii membri ai familiei imperiale, asasinați în anul 1918 de către bolșevici, sunt canonizați postum de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.
Anul 2003: O pană de curent paralizează nord-estul Statelor Unite și părți ale Canadei. Aproximativ 50 de milioane de oameni nu au electricitate. Evenimentul atrage atenția asupra (ne)siguranței sistemului energetic în cea mai dezvoltată putere a lumii.
Anul 2015: Ambasada SUA la Havana, Cuba, se redeschide după 54 de ani de pauză în relațiile diplomatice bilaterale.
MEMENTO: