Anul 490 î.Hr.: Are loc celebra bătălie de la Marathon. Atenienii conduși de Miltiade au înfrânt armata persană trimisă de Darius I, fiind poate pentru prima dată în istorie când perșii au fost înfrânți decisiv într-o bătălie deschisă, de către oștile grecești.
Bătălia de la Marathon a marcat sfârșitul primei invazii a perșilor în Grecia, aceștia fiind siliți să se retragă în Asia. Deși războaiele dintre greci și perși au continuat încă mulți ani, cu unele întreruperi, bătălia de la Marathon a demontat mitul invincibilității persane, pregătind terenul pentru alte bătălii, tot reușite pentru greci: cea de la Salamina și cea de la Plateea.
Dar victoria a rămas în memoria popoarelor nu atât prin bătălia propriu zisă, cât prin legenda soldatului Phidipide, un vestitor atenian, care a alergat 40 de km de pe câmpul de luptă de la Marathon până la Atena, pentru a anunța victoria grecească împotriva perșilor, rostind o vorbă scurtă: „am învins”. Și a murit pe loc, extenuat.
Iar posteritatea, afectată emoțional de legendă, a instituit o probă sportivă de alergare pe o distanță de exact 40 kilometri și a numit-o maraton.
Anul 30 î.Hr.: Moare Cleopatra a VII-a, regina Egiptului antic. A făcut-o celebră rolul ei în istorie, dar au făcut-o și mai celebră creațiile artistice și literare de mare notorietate, care au adus-o eroină, în centrul unor fascinante acțiuni epice. Îmi permit să reamintesc:
- Antoniu și Cleopatra, de William Shakespeare
- All for Love, de John Dryden
- Caesar și Cleopatra, de George Bernard Shaw
- Moartea Cleopatrei, de Ahmed Shawqi
- Cele doua iubiri ale Cleopatrei, de Paul Reboux
Anul 678: S-a încheiat tratatul arabo-bizantin, prin care s-a pus capăt, temporar, atacurilor anuale ale flotei arabe asupra Constantinopolului.
Anul 1099: S-a încheiat prima cruciadă, odată cu bătălia de la Ascalon și cu retragerea forțelor fatimide în Egipt. Dar nu s-a încheiat tocmai favorabil pentru cruciați, întrucât, chiar dacă aceștia au ieșit victorioși, disputele interne din tabăra lor au permis Ascalonului să rămână în mâinile egiptenilor.
Anul 1323: Este semnat Tratatul de la Nöteborg între Suedia și Republica Novgorod, care reglementează pentru prima dată granița dintre cele două țări.
Prin Tratat, prințul Yuri al Novgorodului a cedat Suediei trei parohii din Karelia. În schimb, Suedia s-a angajat să stea departe de orice conflict dintre Novgorod și orașul Narva (astăzi în Estonia). De asemenea, cele două părți s-au angajat să nu construiască fortificații pe noua frontieră.
Anul 1492: În primul său voiaj spre Lumea Nouă, Cristofor Columb observă pentru prima oară un peisaj în zare. Se apropia de insulele Canare. Era primul voiaj al lui Columb spre Lumea Nouă, dar el era convins că a ajuns în Indii.
Astfel, descoperitorul legendar al Americii nu descoperise decât o insulă, apropiată continentului, dar separată de acesta. Cel care a pășit pentru prima dată în Lumea Nouă, atingând pământul unui nou continent, a fost navigatorul Amerigo Vespucci, de la al cărui nume se trage și actuala denumire a continentului.
Anul 1624: Președintele consiliului regal al lui Ludovic al XIII-lea al Franței este arestat și înlocuit cu cardinalul Richelieu ca prim-consilier al regelui francez. Anturajul regelui a cam scrâșnit din dinți, simțind câtă putere se concentra în mâinile unui nou venit, chiar dacă era cardinal. Pur și simplu, se situa deasupra tuturor.
Anul 1687: Are loc bătălia de la Mohács între trupele Imperiului Otoman sub comanda sultanului Mehmed al IV-lea și cele ale Imperiului Habsburgic, comandate de ducele Carol al V-lea de Lorena, încheiată cu victoria habsburgilor.
În mod ciudat, deși armata otomană avea o considerabilă superioritate numerică, nu a reușit să reziste mult timp. Mamelucii și-au pierdut repede poziția și au suferit pierderi uriașe, în timp ce mercenarii balcanici au fost cuprinși de panică și au fugit.
Turcii otomani au fost distruși în totalitate, pierind în luptă însuși Süleyman Pașa, întrucât, după retragerea mamelucilor și a mercenarilor, au fost total depășiți ca număr. Habsburgii au cules laurii victoriei, cu incomparabil mai puține pierderi decât inamicul.
Rezultatul bătăliei a fost de a descuraja ambiția otomană privind extinderea imperiului înspre vestul Europei. După bătălie, armata otomană și-a exprimat nemulțumirea și chiar s-a revoltat, iar sultanul Mehmed al IV-lea a fost detronat.
Anul 1816: Se naște Ion Ghica, om politic, prozator și economist român, personalitate de vază din cultura României.
Ca literat, ne-a lăsat, printre altele, scrisorile către Vasile Alecsandri, superbe pagini literare, care reconstituie momente din viața românilor de acum aproape două secole. Poate nu obosesc memoria cititorului, dacă aș cita câteva titluri, cât se poate de semnificative:
- Din vremea lui Caragea
- Școala acum 50 de ani
- Din timpul zaverii
- Liberalii de altădată
- Generalul Coletti la 1835
- Călătorie de la București la Iași înainte de 1848
- Dascăli greci și dascăli români
- Tunsu și Jianu
- Amintiri despre Grigorie Alexandrescu
- Nicu Bălcescu
Ca diplomat, a făcut să fie auzite năzuințele României în vestul evoluat și puternic al Europei. Avea oricând acces direct la puternicul cancelar Bismarck, un bun prieten, era primit de împăratul Napoleon al III-lea și nu exista cancelarie europeană unde să nu-i fie ascutat glasul, măcar că România era încă vasală Porții, ceea ce nu-i permitea să fie reprezentată diplomatic nicăieri.
Ca politician, a fost un susținător al Unirii și apoi un militant activ pentru popășiea Principatelor Unite și a României, ca o nouă entitate pe harta Europei.
Ca om de cultură, se știe că era un poliglot, cu studii polivalente în capitala Franței și cu aplicația lor în România, unde, între altele, era membru al Academiei Române, iar mai târziu chiar președintele ei.
Fiind la Paris, a inițiat în 1845 Societatea studenților români, sub președinția de onoare a poetului francez Alphonse de Lamartine, cu un comitet condus de Ion Ghica, Scarlat Vârnav (casier) și C. A. Rosetti (secretar), iar în anul următor Nicolae Bălcescu (bibliotecarul Societății). Tot nume și nume!
Anul 1851: Inventatorul american Isaac Singer primește un brevet pentru mașina sa de cusut. Mașina de cusut cu marca „Singer” s-a impus în scurt timp în întreaga Europă, iar ulterior și în Asia și America, menținându-și autoritatea până după Primul Război Mondial, când au început să apară mașinile programate și alte mecanisme sofisticate.
Anul 1848: Moare George Stephenson, inginer englez, inventatorul declarat al locomotivei cu aburi, cea căreia mulți contemporani nu-i prevedeau vreun viitor și pe care înalți prelați catolici o blestemau catalogând-o ca „lucrul diavolului”.
Anul 1857: Sub presiunea celorlalte puteri europene, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei. Dar reluarea alegerilor n-a ieșit pe placul Porții, întrucât noile alegeri au dat câștig de cauză unioniștilor, deschizând drumul spre Unire.
Anul 1871: Se înființează cabinetul numismatic al Academiei Române, prin donațiile lui Al. Papiu Ilarian și ale lui V.A. Urechia.
Anul 1877: Astronomul american Asaph Hall a descoperit satelitul Deimos al planetei Marte. Deimos este al doilea și cel mai mic satelit al planetei, cel dintâi descoperit fiind Phobos.
Anul 1881: Un incendiu devastator are loc la Teatrul Național din Praga. Teatrul era încă în construcție, urmând a fi terminat până la stagiunea de toamnă. Acoperișul cu învelitoare de alamă, scena și sala sunt distruse. Refacerea teatrului a durat doi ani, astfel încât a putut fi inaugurat abia în 18 noiembrie 1883.
Anul 1883: Ultima zebră Cvaga (Quagga) a murit într-o grădină zoologică din Amsterdam. Cu ea, a dispărut specia de pe fața planetei.
Anul 1904: Se naște țareviciul Alexei al Rusiei. Țareviciul era moștentorul de drept al tronului, dar se afla într-o situație gravă: afectat de o gravă boală, hemofilia, nu era disponibil nici fizicește, nici intelectual, pentru a putea accede la tron.
Nereușind să găsească o rezolvare prin medicină, țarul apelează (la sugestia țarinei) la un vraci de prin Siberia, celebrul Rasputin, un individ total incult, care se prezenta ca stareț. Că acesta era un impostor, nu încape îndoială, dar impostorul părea totuși să dețină puteri anormale, poate hipnotice, prin care îl scotea instantaneu din criza de hemofilie pe tânărul țarevici (moștenitorul).
Abuzând de încrederea totală a țarului, starețul și-a permis să exercite o autoritate de necrezut asupra lui: îi cerea să îndepărteze persoane din Curtea imperială, să aloce fonduri într-o direcție sau alta, să-i numească miniștri pe cei care-i sunt pe plac sau să demită miniștri, dacă simțea vreo ranchiună personală la adresa cuiva.
Nimic nu-i refuza țarul, întrucât, atunci când țareviciul cădea în obișnuita sa criză, nimeni altul decât numai starețul îi inducea un somn liniștitor. Când se trezea, prințul părea să-și fi redobândit sănătatea, pentru o oarecare vreme.
Până la urmă, elita intelectualității ruse, care nu suporta să-l vadă pe monarh condus de un sfertodoct, și-a asumat misiunea de a-l elimina cu orice preț pe stareț. Pentru săvârșirea faptei, s-a oferit prințul Yusupov, o personalitate de prim rang în elita Petersburgului și în afară de orice bănuială. Avea trecere la Curte, se bucura de încrederea lui Rasputin, avea prieteni devotați.
După ce mai multe doze succesive de otravă puternică și letală nu și-au făcut efectul, Yusupov și prietenii lui l-au împușcat pe Rasputin în cap, l-au introdus într-un sac și l-au aruncat în râul înghețat, unde pregătiseră o copcă.
Prințul Yusupov a părăsit Rusia cu primul tren și a ajuns în Franța, unde a editat bestseller-ul „Eu l-am ucis pe Rasputin!”.
Autopsia cadavrului recuperat din râu de către autorități a dovedit că Rasputin a murit înecat. Deci după multiplele doze de otravă și după două gloanțe primite în cap, încă mai trăia când a fost introdus în sac.
De atunci, nimeni n-a mai putut să-l scoată pe țarevici din crizele lui. A murit împușcat de bolșevicii lui Lenin, în iarna lui 1918, împreună cu întreaga familie imperială.
Anul 1908: Primul model al mașinii Ford "T" a ieșit pe porțile uzinei din Detroit.
Anul 1914: Primul Război Mondial: Regatul Unit declară război Austro-Ungariei. Țările Imperiului britanic procedează și ele ca atare.
Anul 1920: Războiul polono-sovietic: începe bătălia finală a conflictului, lupta de la Varșovia, care se termină cu victoria decisivă a polonezilor.
Anul 1944: Orașul Alençon este eliberat de generalul Philippe Leclerc de Hauteclocque. A fost primul oraș din Franța eliberat de ocupația nazistă de către trupele franceze.
Anul 1952: Noaptea poeților asasinați: Treisprezece proeminenți intelectuali evrei sunt uciși la Moscova, Uniunea Sovietică. Împrejurările sunt și astăzi controversate, dar este sigur că acțiunea se încadrează în măsurile de apărare ale lui Stalin, obsedat de un imaginar pericol din partea intelectualilor: ba medicii, ba profesorii, ba - în cazul de față - poeții evrei.
Anul 1954: Se naște François Hollande, politician francez, fost președinte al Franței.
Anul 1962: Cosmonautul Pavel Popovici s-a lansat în spațiu la bordul navei Vostok 4, exact la 24 de ore după Vostok 3. Este pentru prima dată când două nave spațiale cu echipaj sunt pe orbită în același timp.
Anul 1964: Africa de Sud a primit refuzul organizatorilor de a participa la Jocurile Olimpice, ca urmare a politicii rasiste adoptată de autoritățile țării.
Anul 1981: Intră pe piață primul calculator personal modern, IBM 5150.
Anul 1990: Paleontologul american Sue Hendrickson descoperă un specimen de schelet fosilizat de Tyrannosaurus rex în Dakota de Sud. Este cel mai complet și cel mai bine păstrat schelet de acest fel până în prezent. Astăzi, scheletul se află la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago, poartă numele „Sue", în cinstea descoperitorului său și poate fi vizitat de public.
Anul 2000: Submarinul nuclear rusesc Kursk a explodat și s-a scufundat în Marea Barents, în timpul unui exercițiu militar.
Anul 2005: Nava spațială Mars Reconnaissance Orbiter a NASA își începe călătoria spre Marte. A ajuns pe planeta roșie la 10 martie 2006. Obiectivele misiunii au prevăzut observarea climei pe Marte, investigarea formațiunilor geologice, furnizarea de informații pentru viitoarele locuri de amartizare și transmiterea datelor din misiunile la suprafață înapoi pe Pământ.
Anul 2011: La inițiativa regizoarei canadiene Patricia Sims și a Fundației de Revitalizare a Elefantului din Thailanda, a fost creată Ziua Mondială a Elefantului, sărbătorită pentru prima oară la 12 august 2012.
Ziua Mondială a Elefantului are scopul de a atrage atenția populațiilor și culturilor din întreaga lume asupra situației în care se află aceste creaturi maiestuoase. Datorită naturii lor plăcute și inteligente, cele mai mari animale terestre de pe glob sunt iubite în întreaga lume. Dar, din păcate, aceste creaturi magnifice se confruntă cu multiple amenințări la adresa supraviețuirii lor: oamenii le vânează și le ucid pentru fildeș.
Gândul mă duce la un proverb oltenesc: „taie gâtul calului, ca să-i fure clopotul”
Anul 2012: Are loc ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra.
Anul 2017: Moare Tudor Postelnicu, general român, șef al Securității și ministru de Interne în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, cel care a rămas în memoria istoriei recente cu celebrul răspuns televizat dat unui ziarist: „Am fost un dobitoc!”.
Anul 2021: Conform rezultatelor recensământului din 2020 în Statele Unite, populația americanilor albi scade pentru prima dată din 1790 (la 61,6% din populația americană), iar creșterea globală a populației este cea mai scăzută de la Marea criză economică din 1929-1933.
MEMENTO:
- Ziua Internațională a Tineretului
- Ziua Internațională a Elefantului