Cele 349 de spitale private din România care au contracte cu casele de asigurări de sănătate vor fi obligate de lege să afişeze atât în sedii, la vedere, cât şi pe site-urile oficiale, tarifele percepute pacienţilor pe durata internării.
Reprezentanţii CNAS afirmă că propunerea vizează reglementarea şi transparentizarea contribuţiei personale, astfel încât pacientul să aibă mai multă predictibilitate a costurilor.
Poziția CNAS
Mihaela Tănase, purtător de cuvânt al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a explicat o prevedere care apare în noul contract cadru pentru 2021/2022, prezentat pe site-ul instituţiei: Pacientul va primi la solicitare un cost estimativ valabil un număr de zile pentru a-i permite să obţină şi alte oferte de la alte spitale şi să o aleagă pe cea care îl avantajează.
“Contribuţia personală este o propunere cuprinsă în noul contract cadru pentru 2021/2022 care a fost pus în transparenţă decizională, deci nu este o formă finală. Urmează ca forma finală să fie supusă aprobării Guvernului, iar apoi să intre în vigoare începând cu data de 1 iulie. (...) Propunerea se referă la faptul că pacientul va primi la solicitare un cost estimativ valabil un număr de zile, pentru a-i permite să solicite şi să obţină şi alte oferte de la alte spitale, şi să o aleagă pe cea care îl avantajează.
Costul este estimativ, fireşte, pentru că poate pentru o intervenţie chirurgicală este prevăzută o zi de servicii în ATI şi atunci lucrurile se pot complica şi costurile se pot majora. Contribuţia personală reprezintă diferenţa dintre tariful decontat de casa de asigurări şi tariful practicat de spitalul privat”, a declarat Mihaela Tănase.
Conform datelor furnizate de CNAS, în România 349 de spitale private au contracte cu casele de asigurări de sănătate. Asta înseamnă în jur de 7% din paturile de spital din unităţile private şi de stat din întreaga ţară. Alte 378 de spitale sunt publice.
Măsura, necesară
Ovidiu Tene, jurist PALMED (Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private), a explicat rolul prevederii:
“Măsura în sine este absolut necesară, e oportună, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, unui pacient asigurat la ora actuală în sistemul public îi este destul de greu să acceseze la libera lui alegere serviciul de spitalizare continuă, căci măsura la acest tip de serviciu se referă, în sistemul privat.
Eu, ca persoană asigurată, aş vrea să optez dacă accesez un serviciu de spitalizare într-un spital public sau într-unul privat. Dacă îl accesez în privat, şi spitalul are contract cu casa de asigurări, este absolut firesc ca o parte din tariful respectivei spitalizări să-mi fie decontat în calitatea mea de persoană asigurată şi de plătitor de taxe.
Pe de altă parte, măsura vine să aducă o doză de normalitate. De ce? Statul român, prin casele de asigurări, adică banii din fondul național unic de asigurări de sănătate, banii respectivi nu sunt suficienţi şi, de aceea, tarifele sunt păstrate la un nivel minimal, care nu acoperă nici pe departe totalitatea costurilor serviciilor medicale.
Şi aici am văzut cazuri în care tariful decontat nu acoperea nici măcar medicaţia preoperatorie, intraoperatorie, anestezică, şi postoperatorie, a pacientului. Vorbim de ceea ce se decontează pe tariful de spitalizare, indiferent că e public sau privat”, afirmă Tene.
E datoria furnizorului să informeze pacientul
”Furnizorii de servicii private cred că pot face acest exerciţiu de transparenţă fără nicio problemă. Cred că este datoria furnizorului să informeze pacientul în legătură cu costul serviciului. Noi îl vedem ca pe un act de normalitate.
Pacientul are dreptul de a-şi alege furnizorul, indiferent că-i public, indiferent că-i privat, acest contract cadru vine să faciliteze accesul şi să transpună mai bine în practică libera alegere a pacientului. Pentru faptul că am ales spitalizare în privat îmi asum diferenţa de cost”, a mai explicat Tene.
