De aproape două săptămâni întreaga țară este cu ochii pe parcările din București. O întreagă dezbatere națională s-a pornit pe o temă cât se poate de locală – mica revoluție de la București în care ni s-a promis că nu se va mai parca gratuit în centrul Bucureștiului. Doar că, de la această declarație din luna iulie și până la momentul implementării, adică mijlocul lunii august, marea revoluție a ajuns de fapt să fie doar aplicarea legii.
Cu fiecare ieșire publică a unui oficial din Primăria Municipiului București, ce avea să se întâmple devenea încă și mai neclar. A fost un exercițiu trist și un pic amuzant de comunicare instituțională. După aceste săptămâni de bâjbâială, aproape că mă bucur că Primăria Municipiului București nu s-a lansat într-o campanie mai amplă cu privire la mobilitatea urbană. Deși este una dintre problemele majore ale acestei revoluții.
Înainte de orice trebuie să lămurim că aceasta nu este o strategie pentru parcare. Nici măcar nu este un nou regulament de parcare. Asta deși primarul Nicușor Dan a promis în iulie 2021 că în curând va fi lansat în dezbatere publică „un nou regulament de parcare”, legându-l cumva și de strategia de parcare pentru București.
Acest nou regulament nu a fost niciodată făcut public, nu a ajuns niciodată în dezbaterea Consiliului General. Și dacă aceste lucruri nu s-au petrecut, cred că este corect să afirmăm că el, noul regulament, nu există. Doar că nu prea e opțională o strategie de parcare. Asta dacă îți dorești un oraș în care, spre exemplu, dreptul persoanelor cu dizabilități să fie respectat sau în care a ieși cu un bebeluș în cărucior nu presupune un efort de planificare, astfel încât să ocolești zonele în care trebuie să mergi prin trafic cu el.
Ca să faci, însă, o strategie de parcare ai nevoie de colaborare cu primăriile de sector. Un oraș este format din sisteme. Unul dintre aceste sisteme este chiar acesta al parcării. Ca să repari un sistem, trebuie să ai un unic centru de coordonare. Faptul că avem șapte viziuni cu privire la același unic sistem este chiar una dintre problemele pe care o strategie de parcare trebuie să le rezolve.
Doar că nu pare să existe nici măcar dialog pe această temă între instituții, deci colaborare încă și mai puțin probabil. Primarul Sectorului 4 și cel al Sectorului 3, spre exemplu, au decis să se autoproclame administratori pe locuri de parcare ce aparțin Primăriei Municipiului București. Iar la Sectorul 5 se alocă locuri de parcare pe 100% din suprafața trotuarelor. Șansele să existe o adevărată strategie de parcări în București sunt deci minime spre inexistente.
Foto stânga: cetățeni apărându-și intrarea în bloc, pe o stradă aflată în administrarea Primăriei Sector 5/Foto dreapta: cum arată trotuarul de lângă această intrare
Deci, dacă nu e o strategie, atunci ce este aceasta despre care vorbim noi cu toții?
Am aflat cu stupoare că s-a luat decizia ca șoferii care nu plătesc taxa să fie amendați! Habar nu aveam că, în București, poți parca pe locuri marcate cu albastru și să nu primești amendă. Deci este un fel de întoarcere cu fața către lege.
Reprezentanții Primăriei Municipiului București pare că ne-au anunțat, la doi ani de la preluarea mandatului, că au decis că legea trebuie respectată în București. Nu e lucru puțin și nu sunt sarcastică. Asta a fost mereu problema în București și cineva trebuia să o facă, în ciuda costurilor politice. Dar cred că e insuficient și că au început cumva de la mijlocul procesului.
Sigur, mai sunt doar doi ani de mandat, dintre care unul electoral. Când îți ia doi ani doar să-ți faci curaj să aplici un regulament de taxare care exista dinainte ca tu să ocupi primăria, nu prea mai ai timp să-ți stabilești obiectivele, să îți planifici etapele, să faci lucrurile altfel decât în regim de breaking news.
Și iată-ne ajunși deci la această soluție a amenzilor. Doar că, de fapt, nu este foarte clar ce problemă rezolvă această decizie. Regimul de aplicare a amenzilor nu este unul în favoarea acestui plan. Practica de amendare a șoferilor de către Poliția Locală din București este neunitară. În unele sectoare o fac, în altele nu. Cei care nu o fac invocă imposibilitatea de a aplica amenda în lipsa șoferului.
Blocarea roților poate fi o alternativă, dar există un mic paradox în a bloca pe trotuar o mașină din cauza faptului că blochează accesul pietonilor.
Mai este alternativa ca aceste amenzi să fie emise de Poliția Rutieră. Dar nu am văzut niciun comunicat din partea acestei instituții cu privire la capacitatea de a acoperi nevoia (și nici măcar cu privire la disponibilitatea de a o face).
Discutăm de zeci de mii de mașini parcate ilegal. Există un calcul fezabil cu privire la capacitatea de a amenda a acestor instituții/zi?
Cred că cel mai mare risc la această strategie, în lipsa colaborării cu primăriile de sector, este că străduțele de sector vor fi încă și mai aglomerate și sugrumate de mașini parcate. Nici despre această posibilă problemă nu am văzut să se discute.
S-a discutat însă despre noile locuri de parcare amenajate de Primăria Capitalei. Ele nu sunt chiar noi. Sunt locuri de parcare deja utilizate, dar pe care instituția a aplicat dungi albastre. Tehnic, sunt noi. Practic, sunt vechi. Da, sunt noi surse de venit pentru PMB. Nu, nu sunt locuri în plus de lăsat mașina.
Tema transportului alternativ este complet absentă din discursul reprezentanților PMB. În afara anunțului că PMB va face, iar, niște piste pe trotuar, nu am văzut să existe această temă în instituție (pentru a demara programul de amenajare de infrastructură pentru transport alternativ, primarul a anunțat că are nevoie, înainte de o strategie de parcare, aceea care pare că nu prea va exista acest mandat).
Nici tema accesibilizării orașului nu este chiar prezentă. A existat o singură hotărâre de Consiliu General, un pic ridicolă, în care era propusă accesibilizarea pe mici bucățele, de jur împrejurul instituțiilor publice și a parcurilor (ridicolă raportat la faptul că există legislație care obligă la accesibilizare de mai bine de 15 ani). Doar transportul public în comun pare un pic mai prezent în preocupările și discursul celor din PMB.
Dacă obiectivul administrației publice este un oraș accesibil pentru fiecare dintre noi, sigur și curat, atunci fiecare dintre aceste trei direcții - accesibilizare, transport public în comun și transport alternativ - trebuie constant îmbunătățite și comunicate.
Stick and carrot. Amenzile acestea sunt instrumentul de constrângere. Dar unde este componenta de seducere? Cum convingem oamenii, altfel decât cu chitanțierul, că merităm un altfel de oraș? Asta dacă ne-am propus un altfel de oraș. Dacă ne-am propus suplimentarea bugetelor, s-ar putea să fie suficient.