Boala cardiovasculară este principala cauză a mortalității în întreaga lume, fiind responsabilă pentru 32% din toate decesele. Boala este declanșată în mare măsură de un stil de viață nesănătos, dar s-a descoperit recent că o deficiență a sistemului imunitar este un alt factor contributor important.
Uneori, din motive doar parțial înțelese, celulele din răspunsul inflamator al corpului se transformă din „protectoare” în „nocive” și încurajează acumularea de depozite de grăsime pe interiorul pereților arterelor, expunând oamenii la riscul de atac de cord și de atac cerebral.
Lupta împotriva grăsimii
Oamenii de știință caută un medicament, un vaccin sau ambele pentru a elimina această disfuncționalitate. Dacă va fi încununată de succes, activitatea lor ar deschide calea către o nouă armă împotriva decesului prematur.
Ar însemna că medici cardiologi precum dr. Dennis Wolf din Germania nu ar mai fi nevoiți să dea pacienților – unii având poate doar 40 de ani – vestea tulburătoare că riscul lor de boală cardiovasculară este ridicat, deși mănâncă sănătos, fac mișcare și evită fumatul și alte substanțe periculoase.
„În calitate de clinician, este o mare provocare să le explic oamenilor că au un risc ridicat, deși par a fi sănătoși și nu simt că ceva este în neregulă”, a spus Wolf, de la Spitalul Universitar din Freiburg.
Acesta tratează pacienții cu boală cardiacă și studiază ateroscleroza, o afecțiune care cauzează îngustarea și rigidizarea arterelor atunci când se acumulează o cantitate periculoasă de grăsime.
Un anumit grad de acumulare de grăsime arterială este inevitabil pe parcursul vieții. Acest lucru devine problematic doar atunci când stratul de grăsime se îngroașă, formând cheaguri care se pot rupe și pot bloca fluxul sanguin.
„Mulți ani nu am înțeles pe deplin ce determină această boală, însă acum devine tot mai clar că atât nivelul ridicat de lipide din sânge, cât și inflamația cronică sunt factori-cheie”, a afirmat Wolf.
Dincolo de colesterolul rău
Principala grăsime care se regăsește în plăcile arteriale este colesterolul lipoproteină cu densitate mică (LDL-C) – un subtip de colesterol cunoscut adesea sub denumirea de „colesterol rău”. Deși corpul are nevoie de colesterol pentru a produce membranele celulare și mai mulți hormoni, atunci când apare o disfuncționalitate, LDL-C se acumulează în artere.
În mod tradițional, ateroscleroza era considerată o boală „statică” a peretelui arterial. Se credea că, cu cât oamenii acumulează mai mult LDL-C în vasele de sânge bogate în oxigen, cu atât placa este mai groasă.
Remediul părea relativ simplu: se reduc colesterolul rău și alte grăsimi aflate în circulație prin schimbări ale stilului de viață și luarea de medicamente pentru reducerea lipidelor, precum statinele, iar starea de sănătate bună va reveni.
Aceste măsuri funcționează însă doar pentru 30-35 % dintre pacienți – pentru restul de 65-70 %, îmbunătățirea stării este scăzută sau inexistentă. Explicația este că modelul static pentru boală este eronat.
„Deși este adevărat că pacienții cu ateroscleroză au colesterol care le obstrucționează arterele, cercetările noastre arată că, de fapt, această afecțiune este ultra-dinamică, inflamația cronică – și, prin urmare, sistemul imunitar – jucând un rol central”, a spus Wolf.
Celulele cu rol dublu
Ca parte a proiectului ANIMATE finanțat de UE, o inițiativă pe cinci ani care se derulează până în 2024, acesta a descoperit că celulele sistemului imunitar – îndeosebi celulele T – se găsesc întotdeauna în placa de grăsime care căptușește pereții arterelor.
Această constatare nu înseamnă automat că celulele T sunt implicate în cauzarea bolii. A devenit însă evident că aceste celule joacă un rol dublu pentru sănătatea arterială.
Atunci când ateroscleroza se află în fazele incipiente, celulele T protejează împotriva formării în continuare a plăcii. Acestea recunosc excesul de LDL și luptă împotriva lui, instruind celelalte celule ale sistemului imunitar să nu reacționeze exagerat.
Dar pe măsură ce afecțiunea avansează, ceea ce a început ca un răspuns de protecție al sistemului imunitar se transformă într-unul nociv, încurajând acumularea unei cantități și mai mari de placă. În acest stadiu, celulele T alimentează, de fapt, reacția inflamatorie din artere.
„Nu știm dacă această schimbare a funcționalității reprezintă o cauză sau o consecință a afecțiunii”, a spus Wolf. „Dar găsirea unor modalități de manipulare a sistemului imunitar cu medicamente sau un vaccin este o propunere atractivă”.
Probabil că orice viitor vaccin va funcționa prin impulsionarea numărului de celule T sănătoase care trimit mesaje utile altor celule ale sistemului imunitar din corpul unei persoane. Astfel, va spori protecția naturală împotriva acumulării de grăsime și va contracara efectele celulelor T care au devenit rebele.
„Știm că funcționează la șoareci – șoarecii vaccinați dezvoltă mai puțină ateroscleroză”, a spus Wolf. „Acum trebuie să găsim o cale de a face ca acest concept să funcționeze și la oameni”.
Țintirea precisă
Potrivit prof. Esther Lutgens, expertă în boli inflamatorii și vasculare, orice medicament viitor ar trebui să fie foarte bine țintit. Aceasta înseamnă că ar trebui să fie focalizat precis pe tipurile de celule responsabile de inflamația asociată cu ateroscleroza.
Lutgens, care este cercetător principal în cadrul proiectului CD40-INN finanțat de UE, afirmă că o medicație anti-inflamatorie nespecifică ar fi singura soluție pe termen scurt pentru ateroscleroza.
„Problema este că această afecțiune necesită tratament pe viață și nu poți lua anti-inflamatoare puternice aleatorii – care blochează sistemul imunitar – la nesfârșit; poate te vei vindeca de boala cardiovasculară, dar vei muri din cauza unei infecții”, a afirmat ea.
CD40-INN, care se va încheia în noiembrie după șapte ani, a explorat un tip de moleculă care stă la suprafața macrofagelor – un alt tip de celulă a sistemului imunitar – și influențează modul în care se comportă aceste celule.
Aceste molecule, cunoscute ca molecule co-stimulatoare, sunt comunicatori importanți ai sistemului imunitar. Când sunt activate, acestea declanșează un lanț de comenzi celulare care duce la un răspuns inflamator; când sunt dezactivate, inflamația este atenuată.
La începutul proiectului, se știa deja că moleculele co-stimulatorii impulsionează celulele sistemului imunitar (atât celulele T, cât și cele macrofage) într-o direcție sau alta. Lutgens dorește să descifreze mecanismele precise care determină anumite celule să se transforme din protectoare în nocive.
Pași încurajatori
Ea și colegii ei au identificat molecula co-stimulatorie CD40 ca factor major al răspunsului inflamator care duce la ateroscleroză. Speranța ei acum este să dezvolte un medicament care să interfereze cu acțiunile acestei molecule, cu scopul de a preveni transformarea celulelor T și activarea macrofagelor.
În experimentele pe animale, Lutgens a avut deja succes: șoarecii cărora li s-a injectat un compus care blochează CD40 au dezvoltat celule imunitare care protejează împotriva acumulării plăcii.
„Compusul a dat o imunitate puternică adecvată împotriva bolii cardiovasculare”, a spus ea.
Din păcate, acest compus nu poate fi testat pe oameni, deoarece compoziția sa chimică este un potențial pericol pentru ei. Cu toate acestea, Lutgens este departe de a fi descurajată.
„Acum avem validarea conceptului”, a spus ea. „Trebuie doar să examinăm cu răbdare și, în cele din urmă, să dezvoltăm numeroși compuși care ar putea avea același impact ca cel care funcționează pentru șoareci, până când găsim unul eficient și pentru oameni, dar nicidecum toxic sau nociv”.
Articol de Vittoria D’Alessio
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin Consiliul European pentru Cercetare (CEC) al UE. Articolul a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.
Mai multe informații