Politicienii nu vor să audă datele reale despre evoluția pandemiei în România pentru că ar trebui să ia măsuri nepopulare. Iar ”multe DSP-uri sunt conduse de oameni numiți politic, care înțeleg mesajele pe care le primesc pe filieră politică și apoi apasă pe accelerație sau apasă pe frână, în cadrul instituției pe care o conduc, în așa fel încât rezultatele să se conformeze cu așteptările politicienilor”, spune deschis dr. Octavian Jurma.
”În serviciul public, ce ți se poate întâmpla cel mai rău dacă ieși și spui adevărul? Să te demită. Păi, să mă demită, frate, decât să stau și să mint populația, să îmbolnăvesc oamenii, să îi bag în spital, să îi bag în mormânt. Eu nu vreau să particip la asta!”, mai afirmă medicul și cercetătorul Octavian Jurma, în partea a patra a interviului acordat pentru cititorii SpotMedia.ro.
Domnule Jurma, ne spuneați anterior că ”Pentru un medic care se respectă, orice mort în plus e prea mult”. Cum să interpretăm noi, cetățenii, numărul zilnic de cazuri de Covid-19 anunțat de autorități?
Noi nu am mai trăit o pandemie, nu știm cum să reacționăm. De unde să știe cineva dacă 1.000 de cazuri pe zi e mult sau puțin? E doar un număr, el trebuie pus în context.
Așa că dacă iese un politician și spune: ”Avem DOAR 1.000 de cazuri pe zi”, atunci reacția este ”Aha, atunci îmi văd de treabă”. Dar dacă iese același politician și spune ”Dumnezeule, avem DEJA 1.000 de cazuri pe zi!!!”, atunci eu sunt mai alert.
Se pot induce în populație așteptări. Totul ține și de felul în care se comunică, iar lucrul ăsta e valabil și pentru partea de vaccinare.(…)
Ne-ați mai declarat și că raportările oficiale nu reflectă adevărul. Că avem mult mai multe cazuri și mai mulți morți. Iar dacă autoritățile nu vor să testeze ca să afle situația reală, nu putem decât să deducem că odată aflate datele corecte ar trebui luate măsuri impopulare: Carantină, școli și restaurante închise etc. De aceea, cifrele reale sunt ținute sub cheie?
Exact, aici este problema.
Și de multe ori aceste inhibiții apar direct, pentru că multe DSP-uri sunt conduse de oameni numiți politic, care înțeleg mesajele pe care le primesc pe filieră politică și apoi apasă pe accelerație sau apasă pe frână, în cadrul instituției pe care o conduc, în așa fel încât rezultatele să se conformeze cu așteptările politicienilor.
Și aici e cea mai mare problemă – dacă politicul NU VREA SĂ AUDĂ.
Vă dau niște exemple. În Australia, a ieșit premierul și a zis: Ministrul Sănătății are încrederea noastră totală și orice ar spune el, oprim tot, prioritatea este sănătatea. În Marea Britanie, ministrul Sănătății a spus: În fața unor asemenea date, noi nu putem face altceva decât să recomandăm carantina.
Ei bine, în fața unor asemenea date, în România nu se poate recomanda decât relaxare. (…) Trendurile sunt invocate mereu de către politicieni în legătură cu măsurile pe care le iau sau nu le iau. În cazul de față, noi relaxăm. (…)
Ce vedem, însă, e că în județele în care se testează, cum este Maramureș, Timiș, se vede deja acest debut al curbei după sărbători. De pe 1 ianuarie a început să crească numărul de cazuri, iar în unele locuri s-au luat deja măsuri de carantină, și în jurul Timișoarei, și în jurul Capitalei (Ciorogârla, parcă).
Dar de București nu ne atingem sub nicio formă!
Da. E ceva de genul ”Carantinăm bucătăria, dar restul camerelor le lăsăm în pace, că gândacii din restul casei nu ne interesează”…
Aici e problema, de fapt, că, predictibil, aceste măsuri au sterilizat pentru câteva săptămâni acele localități care atunci când s-au deschis imediat s-au infectat din jur (ca la orice curățenie, dacă faci curat undeva și după aceea umbli încălțat, murdărești și restul).
Iar asta era, iarăși, predictibil: Astfel de măsuri sunt făcute pentru a garanta o scădere a curbei medii naționale, dar nu pentru a opri real pandemia, pentru că nu poți să iei doar astfel de măsuri – să carantinezi doar un cartier sau astfel de localități-dormitor, care, da, produc vremelnic, o scădere, dar nici pe departe nu produc limitarea pandemiei.
Avem români care se duc în Australia și rămân perplecși aflând cum poți să menții o țară, practic, sterilă, astfel încât să poți să ai acum meciuri pe stadion cu oameni fără mască, și asta pentru că, într-adevăr, ai aplicat măsuri la timp, oamenii sunt disciplinați, și nu faci excepție doar pentru că îți vine o vedetă – intră și ea în carantină, stă 2 săptămâni. Foarte bine fac! Au depistat 6 cazuri între oameni care, teoretic, trebuiau să vină testați.
Astfel au și o economie puternică, sunt mult mai liberi decât noi și așteaptă liniștiți vaccinul. Uitați-vă ce se întâmplă în restul Europei!
Iar singurul motiv pentru care noi ne permitem să nu fim în panică este că nu avem date.
Dar nici măcar Raed Arafat, care este ”președintele Grupului tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României”, nu iese public să spună adevărul sau să explice, să ne avertizeze, în legătură cu pericolul reprezentat de noile tulpini. Este șeful Departamentului pentru Situații de Urgență!
Sincer să vă spun, constatarea mea este că nu se comunică în afara aprobării politice.
Chiar și oameni care sunt extrem de bine pregătiți profesional în DSP-uri, și care îmi dau date și îmi dau prognoze, în momentul în care ar trebui să iasă public cu datele astea sunt foarte reținuți. Mai ales după demonstrația aceea de forță care s-a făcut cu INSP, când a ieșit premierul Orban și a zis ceva de genul ”Să nu mai comunice ei ce vor, fără să ne ceară aprobarea!”, mesajul a fost clar: Instituțiile publice (din care face parte și dl Arafat) nu comunică datele înainte de a le trece prin aprobarea ministrului, prim ministrului (…)
Și de obicei ce se spune este ”Nu vreau să panichez populația”. Adică noi trebuie să fim o turmă liniștită, care își vede de treabă, și ne ducem în stânga sau în dreapta, după cum ni se spune (…).
Ne-ați mai spus anterior că sunt specialiști în toate DSP-urile care nu ar fi lăsați să își facă treaba. Cine nu îi lasă?
Să știți că uneori îi și intreb: ”Dar voi de ce nu propuneți? Aveți indicatorii?” / ”Da, așa este…” / ”E caz de carantină?” / ”Da” / ”De ce nu cereți?” / ”Păi, ni s-a spus că oricum nu ni se aprobă. Și atunci de ce să ies eu în față și să risc…”.
În Timișoara, de exemplu, medicul șef a fost trecut pe linie moartă pentru că era prea hotărât să raporteze lucrurile și să oprească pandemia.
Și asta e cel mai trist: Când vezi un om că iese și face o declarație publică, știi sigur că ea a fost aprobată de un partid, din spate…
A fost totuși un caz, cel al medicului de la Găești, care a rupt răcerea, a vorbit despre dozele care se pierd, care se aruncă, a cerut noi proceduri...
Și consecința care a fost? Că au dispărut raportările cu dozele care se aruncă.
În serviciul public, ce ți se poate întâmpla cel mai rău dacă ieși și spui adevărul? Să te demită. Păi, să mă demită, frate, decât să stau și să mint populația, să îmbolnăvesc oamenii, să îi bag în spital, să îi bag în mormânt. Eu nu vreau să particip la asta!
Întorcându-ne la politicieni, vă întreb direct: Ce ar trebui ei să facă, ce decizii să ia? Care ar fi soluția cea mai bună?
Cel mai eficient mod de a lupta cu o pandemie este să NU O LĂSĂM SĂ CREASCĂ!
E ca și cu un incendiu. E cea mai bună analogie. ”Ok, nu vrei carantină, prin urmare, ce îmi spui tu este că nu vrei să stingi un incendiu. Când e momentul optim să stingi un incendiu? Lași să fie focul suficient de mare și chemi pompierii sau îl stingi imediat? Când produce un incendiu cele mai puține pagube? Mai ales că știi exact că va evolua, nu poți să te bazezi că un incendiu se va stinge de la sine. Riscul e foarte mare!
Avem țări care atunci când au văzut focul au închis tot, au stins tot, până au fost siguri.
Altele, care au lăsat focul să meargă și l-au stins progresiv, dar au văzut că, de fapt, incendiul se extinde mai repede decât pot ele ține pasul, și până la urmă tot la carantină s-a ajuns.
Noi am luat niște măsuri progresive și după aceea ne-am oprit complet. Și am garantat. Asta a fost cea mai periculoasă promisiune politică făcută.
Am urmărit foarte atent discursul politic în perioada preelectorală pentru că speram să aud de la vreun partid niște măsuri clare pe care le va lua în privința pandemiei. Să spună: Dacă eu câștig, o să pun pandemia pe primul loc, o să luăm măsurile necesare, nu eliminăm nimic din start.
Dar nu poți să spui tu, politician, că nu va fi nevoie de carantină!
Iar când faci o asemenea promisiune electorală și ești votat cu o asemenea platformă, atunci e aproape exclus să revii asupra ei, pentru că pedeapsa poate fi foarte mare din punct de vedere politic.
S-a format un consens, din păcate, în perioada de dinaintea alegerilor. Toate partidele se întreceau să promită că nu vor introduce carantina și s-au demonizat măsurile de protecție. Astfel încât acum suntem descoperiți. Și noi nu vom lua măsuri, sunt convins de asta, decât dacă incendiul va deveni devastator – ”Ah, bun, acum să încercăm să îl stingem!”