Studii anterioare au arătat că ar putea exista o legătură între pierderea auzului la persoanele în vârstă și apariția demenței. Acum o echipă de cercetători a ajuns la concluzia, în urma unei cercetări, că și deficiențele de vedere ar putea contribui la demență.
Oamenii de știință de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins, Universitatea din Michigan și facultatea de medicină a Universității Duke au analizat aproape 3.000 de dosare medicale ale unor vârstnici de peste 71 de ani din SUA și au ajuns la concluzia că aproximativ 1 din 5 cazuri de demență ar putea fi atribuit deficienței de vedere, indiferent că e vorba despre acuitate de aproape sau de departe sau sensibilitate la contrast, după cum se arată într-un raport publicat de jurnalul JAMA Ophthalmology, citat de The Guardian.
Oamenii de știință încă nu știu care sunt cauzele demenței, dar bănuiesc că aceasta ar putea fi în strânsă legătură cu mai mulți factori, dintre care și degradarea senzorială.
O ipoteză ar fi aceea că, pe măsură ce simțurile își pierd acuitatea, creierul trebuie să lucreze mai mult pentru a înțelege mediul extern. Iar asta se întâmplă în timp ce și creierul trece prin propriul proces de îmbătrânire.
Rezultatul ar putea fi pierderea capacităților cognitive și de memorie.
Autorii studiului au constatat că aproximativ 19% din cazurile de demență ar putea fi atribuite unuia sau mai multor tipuri de pierdere a vederii. Acest lucru sugerează că demența ar fi putut fi prevenită în aproape 20% din cazuri, dacă pierderea vederii ar fi fost abordată.
Studiile anterioare au arătat că aproximativ 90% din problemele de vedere ale persoanelor în vârstă pot fi corectate prin ochelari sau intervenții chirurgicale.