Unul dintre principalele mobiluri ale vaccinării a fost frica. În momentul în care s-a relaxat atmosfera, a scăzut nivelul de frică și, odată cu el, mobilizarea populației. Ce putem face? La nivelul fiecărui public trebuie să trimiți mesageri care îi inspiră încredere și care pot fi actori, sportivi, artiști de muzică populară, chiar maneliști, spune prof. univ. dr. Dumitru Borțun.
Datele statistice arată că mai puțin de un sfert din populația eligibilă a României s-a vaccinat împotriva Covid, deși autoritățile făcuseră previziuni optimiste, fixând termene care se dovedesc acum imposibil de respectat.
Între timp, societatea s-a relaxat pe deplin, deși datele INSP arată că un minim risc de a te infecta există chiar și după vaccinare, cu atât mai mult înainte.
De ce a scăzut ritmul vaccinării, în ciuda faptului că te poți vaccina fără programare, doar cu buletinul, că s-au deschis centre lângă centre, inclusiv de tip drive-thru, și s-au organizat maratoane de vaccinare? Unde au greșit autoritățile și ce ar trebui făcut pentru ca ritmul imunizării să fie accelerat astfel încât să punem capăt pandemiei cât mai repede?
Sunt întrebări la care ne răspunde astăzi prof. Dumitru Borțun, doctor în filosofie și profesor universitar de ”Etică în comunicare” la SNSPA, președintele Juriului de Onoare al Asociaţiei Române de Relaţii Publice, care nu exclude ideea recompensării celor care se vaccinează, dimpotrivă.
”Unii oameni sunt la fel de indiferenți față de vaccinare cum sunt și față de votare. Pentru ei, votul și vaccinul sunt două lucruri lipsite de sens. Suntem pe un câmp al responsabilității minime, care tinde spre zero. Așa că trebuie încurajați cu ce știu ei, cu ce au fost obișnuiți, adică să fie recompensați pentru a face un lucru al cărui rost nu-l înțeleg.
Cu o precizare: în cazul votului, stratagema este imorală și antidemocratică, împotriva binelui comun; în cazul vaccinării, ea este morală și este pusă în slujba interesului public”, subliniază Dumitru Borțun în interviul acordat SpotMedia.ro:
Spot: E important să găsim soluțiile optime, pentru că depindem unii de alții ca să punem capăt pandemiei. Însă datele arată că entuziasmul pentru vaccinare a scăzut. E un fenomen social normal sau autoritățile au greșit undeva?
Este firesc, pentru că unul dintre principalele mobiluri ale vaccinării a fost frica; în momentul în care s-a relaxat atmosfera, a scăzut nivelul de frică și, odată cu el, mobilizarea populației.
Este normal să se întâmple asta. Dar greșelile care s-au făcut s-au făcut la nivel de comunicare, iar ele s-au făcut din capul locului.
În primul rând, s-au confundat două tipuri de campanie de comunicare: campania de conștientizare și campania de informare. Guvernanții au făcut doar o campanie de informare a populației, or, în situații în care există probleme discutabile, cum e problema vaccinării, trebuie să faci campanie de conștientizare. Se numește awareness campaign și se găsește în orice manual de Relații publice.
Guvernanții n-au făcut-o. Nu au specialiști pentru așa ceva, dar nici nu vor să apeleze la asociațiile profesionale cum sunt Asociația Română de Relații Publice și International Advertising Association - Romania, care sunt singurele asociații profesionale ale comunicatorilor.
Au preferat să lucreze cu semi-profesioniști, pregătiți prin laboratoarele Armatei sau ale serviciilor secrete, dar care nu au nici talentul, nici experiența celor care lucrează pe baze comerciale, sub presiunea profitului.
Una dintre plăgile societății noastre sunt acești „consilierii din umbră ai guvernanților”, care văd că au invadat și terenul comunicării publice. Toate guvernele au lucrat cu ei. Vin unii, pleacă alții, dar consilierii rămân. Adică niște oameni pe care nu i-a ales nimeni și care nu au primit votul Parlamentului.
Spot: Nu s-a lucrat cu specialiștii în comunicare, în schimb, s-a apelat la Armată. Cât de convingătoare poate fi Armata?
Exact! Militarii au apelat la militari. Au apelat la cei pe care îi cunoșteau din sistem, nu la specialiști din afara sistemului.
E ceva tipic pentru România: nu dăm prioritate realizării cu succes a obiectivelor, ci oamenilor cu care preferăm să lucrăm. Dar intenția a fost una bună: a fost o încercare naivă de a se depolitiza campania; din păcate, s-a picat din lac în puț.
Politizarea inițială a făcut mult rău campaniei de comunicare a măsurilor legate de pandemie.
În momentul în care ieși în față cu oameni ai Guvernului, îi întorci împotriva ideii de pandemie și de restricție pe toți care nu susțin Guvernul. Să nu uităm că 30% dintre cei care au fost la urne în 2020 au votat cu PSD; acești oameni nici nu vor să-i vadă pe guvernanții de-acum. Îi putem adăuga și pe cei care nu-i simpatizează, dar n-au votat.
Deci politizarea inițială a fost greșită – să vii cu mutrele guvernanților în loc să vii cu medici, cu sportivi, cu artiști... Se putea veni chiar și cu maneliști, nu e ceva greșit. La nivelul fiecărui public trebuie să vii cu oamenii care contează pentru publicul respectiv, să-i trimiți mesageri care îi inspiră încredere.
Reacția de zeflemea împotriva maneliștilor vine din partea unor elitiști plini de fumuri, bolnavi de intelectualism, incapabili să gândească o politică publică. De altfel, elitiștii nu pot înțelege nimic din ce se leagă de binele tuturor, de interesul general.
Spot: Asta ar fi soluția și acum - să se apeleze la oameni cunoscuți?
Da, asta e soluția și acum, în campania pro-vaccinare. Pentru fiecare public sunt alți mesageri: actori, artiști de muzică populară, maneliști.
De exemplu, sunt sportivi care au fost bolnavi de Covid, fotbaliști iubiți, antrenori cunoscuți. Toți microbiștii ar asculta de ei, dacă ei le-ar spune: „Trebuie să vă vaccinați! Nu vă puteți imagina prin ce trece un bolnav de Covid!” Și să povestească. Metoda se numește story telling și e folosită în comunicarea de marketing. Or, campania pro-vaccinare este o campanie de marketing social.
De ce nu sunt folosiți? Ascultă toți cetățenii României de indicațiile lui Raed Arafat?! Unii nici nu înțeleg ce spune. Alții îl resping că nu e român, alții că nu e ortodox; sunt tot felul de „pete pe creier” care alterează conștiința publică.
Datoria unui bun comunicator este să le cunoască și să țină cont de ele când proiectează o campanie de comunicare. Nu contează valoarea lor de adevăr, contează că există și pot să blocheze comunicarea dacă le ignorăm.
Spot: Credeți că ar putea fi folosiți într-o astfel de campanie și oameni obișnuiți, adică cei care cred în vaccinare să îi convingă personal, om cu om, pe antivacciniștii din jurul lor? Un fel de campanie ”face to face” sau ”door to door”?
Nu cred că ar fi bine, cred că ar fi percepută ca agresivă. Ar fi considerată un fel de atac la liberul arbitru, la „libertatea de opinie”, cum se spune. Nu știu dacă ați observat, mai nou, nimeni nu se mai întreabă care e calitatea gândirii pe care se bazează o opinie, toată lumea se prevalează de „dreptul la opinie”.
Spot: Sunt state care au ajuns la procente foarte înalte de vaccinare, în schimb, noi stăm destul de prost, inclusiv în București. Capitala nici nu figurează în top 10 orașe imunizate în România. Cum să ne explicăm asta?
În București avem foarte multe subculturi. Sociologii știu că un eșantion reprezentativ pentru Capitală trebuie să aibă același volum ca un eșantion la nivel național, atât de mare este diversitatea socio-culturală a Bucureștiului.
Legat de tema discuției: gândiți-vă la subcultura interlopilor, la grupurile Sadoveanu, Boxerii... Îi vedeți vaccinându-se?
Spot: Chiar nu s-ar vaccina?!
Poate dacă s-ar angaja în campania de comunicare un Adi Minune, un Guță...
Spot: Stimularea, de orice fel, ar fi o soluție viabilă? Anunți că dai 100 de lei oricui se vaccinează. Sau o zi liberă dacă e angajat. Sau un alt avantaj... Ar prinde la un anumit public?
Ar prinde! Așa cum prinde la vot. De ce n-ar prinde la vaccinare?
Cei mai mulți nu se vaccinează din indiferență, din ignoranță. Pentru mulți, nici nu există problema asta sau, dacă există, ea este problema „domnilor de sus”. Ia du-te și spune-le: „Dacă te vaccinezi, îți dau 100 de lei”. ”Mă vaccinez, de ce să nu mă vaccinez?! Unde sunt banii?”.
Așa e și cu votul. Oamenii plătiți de partide erau interesați de vot? Îi interesa pe ei cine va avea majoritate parlamentară, îi interesa pe ei viitorul națiunii române? Nu! Dar când au văzut banul, s-au dus și au votat.
Poți să faci același lucru la vaccinare. E similar, pentru că unii oameni sunt la fel de indiferenți față de vaccinare, cum sunt și față de votare. Pentru ei, votul și vaccinul sunt două lucruri lipsite de sens. Suntem pe un câmp al responsabilității minime, care tinde spre zero. Așa că trebuie încurajați cu ce știu ei, cu ce au fost obișnuiți, adică să fie recompensați pentru a face un lucru al cărui rost nu-l înțeleg.
Cu o precizare: în cazul votului, stratagema este imorală și antidemocratică, împotriva binelui comun; în cazul vaccinării, ea este morală și este pusă în slujba interesului public.
Citește în zilele următoare pe SpotMedia.ro un articol despre metodele de stimulare și recompensare adoptate în unele state pentru grăbirea ritmului vaccinării.
Află mai multe informații pe aceeași temă:
