La fel ca în 1939/41, la agresiunea lui Hitler, Marea Britanie și SUA sunt cele care reacționează cel mai clar. Securitatea tuturor, din Finlanda până în statele baltice, Polonia și România, este în pericol.
În timp ce SUA și Marea Britanie adoptă o poziție clară și sprijină puternic Ucraina, state precum Germania, care sunt dependente de gazul rusesc, joacă un rol de părere de rău. Dar chiar și țara mea natală, Elveția, pune în prezent interesele economice mai presus de apărarea dreptului internațional, spune istoricul Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena, ale cărui cărți sunt publicate la Editura Humanitas.
Din 2017, este preşedintele Secţiei filozofic-istorice a Academiei Austriece de Ştiinţe.
Urmăreşte LIVE conflictul din Ucraina şi bătălia pentru Kiev
Principalele declaraţii:
- Securitatea tuturor statelor, din Finlanda până în statele baltice, Polonia și România, este în pericol: securitatea României este apărată în acest moment în Ucraina. Cei care relativizează agresiunea rusă pun în pericol securitatea României.
- Putin vrea să recâștige teritoriul fostei Uniuni Sovietice, inclusiv Republica Moldova, și controlul asupra fostelor state vasale ale Uniunii Sovietice, inclusiv România.
- Rusia are susținători în rândul partidelor politice, în rândul politicienilor activi și pensionari, în mass-media, în mediul academic și, mai ales, în lumea afacerilor. În România, este vorba în mod specific de forțele ortodoxiste din BOR și de intelectuali apropiați acestora; de organizații precum „Fundația Europeană Titulescu” a lui Adrian Năstase (Nicolae Titulescu a susținut apropierea României de Uniunea Sovietică în anii '30 și, prin urmare, a fost glorificat în România comunistă); de părți din conducerea Academiei Române aflate în strânsă legătură cu partide precum AUR sau cu agenți de influență ruși precum Călin Georgescu.
- Președintele francez Macron a vrut să acționeze independent de SUA și a fost umilit de Putin, la fel ca și guvernul german, care acum îl acuză pe bună dreptate pe Putin de minciună.
- La fel ca în 1939/41, la agresiunea lui Hitler, Marea Britanie și SUA sunt cele care reacționează cel mai clar.
Care este miza lui Vladimir Putin? Până unde va merge? În discursul de luni seară, l-am auzit practicând un fel de revizionism istoric.
Putin și-a făcut mai mult decât clare obiectivele, atât într-un eseu istoric publicat anul trecut, cât și în discursul său. La aceasta se adaugă cerințele sale ultimative față de Occident, în primul rând, NATO.
Vrea să recâștige teritoriul fostei Uniuni Sovietice, inclusiv Republica Moldova, și controlul asupra fostelor state vasale ale Uniunii Sovietice, inclusiv România.
De asemenea, el dorește să limiteze suveranitatea statelor neutre, precum Finlanda și Suedia, cărora li se va interzice să adere la NATO.
Vrea să facă din Rusia puterea dominantă în Europa și să scoată SUA din Europa.
Vrea să inverseze procesul de democratizare a Europei central-estice, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Și vrea cu orice preț să împiedice formarea unei mișcări puternice pentru democrație și stat de drept în Rusia, ca și în Ucraina.
Nu trebuie să uităm că Putin folosește brutalitatea extremă, inclusiv crima, împotriva opoziției ruse. Cu toate acestea, există cetățeni ruși care demonstrează cu mult curaj împotriva războiului de agresiune al lui Putin sau, așa cum tocmai au făcut oamenii de știință, semnează petiții cu numele lor.
Așadar, sunt două obiective în joc: dominația în Europa și asigurarea dictaturii în Rusia însăși.
Ce/cine îl poate opri? Mai degrabă Occidentul sau mai degrabă oligarhii?
Acest lucru trebuie făcut de Occident, care oricum ezită de mult timp.
În timp ce SUA și Marea Britanie adoptă o poziție clară și sprijină puternic Ucraina, state precum Germania, care sunt dependente de gazul rusesc, joacă un rol de părere de rău. Dar chiar și țara mea natală, Elveția, pune în prezent interesele economice mai presus de apărarea dreptului internațional.
Ce îl poate opri pe Putin acum? NATO trebuie să fie consolidat în mod decisiv.
Țările europene trebuie să-și modernizeze armatele și să se pregătească concret pentru a se apăra împotriva agresiunii rusești. Aceasta include apărarea împotriva atacurilor convenționale, dar și împotriva atacurilor cibernetice rusești. Foarte importantă este, de asemenea, lupta împotriva agenților de influență ruși, care a fost discutată în mod deschis ieri în Parlamentul britanic.
Un parlamentar a numit pe bună dreptate aceste grupuri "trădători", trădători ai sistemelor noastre democratice.
În toate țările, Rusia are susținători în rândul partidelor politice, în rândul politicienilor activi și pensionari, în mass-media, în mediul academic și, mai ales, în lumea afacerilor. Acești oameni, precum fostul cancelar german Gerhard Schröder, sunt parțial cunoscuți, parțial publicul nici măcar nu știe care sunt persoanele care fac propagandă rusă.
În România, de exemplu, mulți oameni nu știu care sunt persoanele și instituțiile care reprezintă interesele rusești de ani de zile.
În România, este vorba în mod specific de forțele ortodoxiste din BOR și de intelectuali apropiați acestora; de organizații precum „Fundația Europeană Titulescu” a lui Adrian Năstase (Nicolae Titulescu a susținut apropierea României de Uniunea Sovietică în anii '30 și, prin urmare, a fost glorificat în România comunistă); de părți din conducerea Academiei Române aflate în strânsă legătură cu partide precum AUR sau cu agenți de influență ruși, precum Călin Georgescu; de companii media precum Antena 3 și de persoane care apar în ele precum Dan Dungaciu, care a prezentat sistematic situația ca fiind inofensivă și, în același timp, a reprezentat poziția lui Putin.
Vladimir Putin a alimentat și speculat narativul dezbinării din interiorul UE, chiar și NATO. Cum arată, în context, reacția Vestului? Este ea unitară?
Occidentul este cu siguranță mai unit decât a presupus Putin.
Dar Putin a ținut cont, pe bună dreptate, de vulnerabilitatea Germaniei, care frânează sancțiunile, de exemplu, prin excluderea Rusiei din sistemul SWIFT.
Armata germană este efectiv incapabilă să acționeze, fiind neglijată în mod sistematic în epoca Angelei Merkel.
Președintele francez Macron a vrut să acționeze independent de SUA și a fost umilit de Putin, la fel ca și guvernul german, care acum îl acuză pe bună dreptate pe Putin de minciună.
Acest lucru arată naivitate, deoarece faptul că guvernul rus spune sistematic neadevărul ar fi trebuit să fie clar pentru toată lumea cel târziu de la invazia Crimeii în 2014.
La fel ca în 1939/41, la agresiunea lui Hitler, Marea Britanie și SUA sunt cele care reacționează cel mai clar.
În timp ce la Londra guvernul și opoziția sunt unite, în SUA Donald Trump, care îl admiră pe Putin, continuă să joace un rol periculos.
Cum apreciați sancțiunile decise, în general economice? Sunt suficiente? Președintele Biden a spus că Rusiei nu i-a fost oprit accesul la sistemul Swift, pentru că s-au opus state din UE.
Acestea sunt încă insuficiente.
Excluderea Rusiei din sistemul SWIFT trebuie să aibă loc în orice caz. În plus, state precum Elveția trebuie să fie forțate să adopte integral sancțiunile.
Ce se poate face pentru Ucraina, o țară a cărei identitate națională e probabil în cea mai puternică etapă de formare, după perioada sovietică?
Ajutorul poate veni de la diferite niveluri: fiecare cetățean se poate interesa de Ucraina. Să nu uităm că Putin se bazează pe faptul că Ucraina este foarte puțin cunoscută în străinătate sau chiar confundată cu o parte a Rusiei.
Majoritatea românilor nu-și cunosc vecinul de la est.
În acest caz, mass-media poate informa pe scară largă.
Proteste în fața ambasadei Rusiei și alte forme de dezaprobare pot fi, de asemenea, făcute de fiecare dintre noi.
La nivelul statelor și al instituțiilor, Ucraina ar trebui să fie ajutată în toate felurile: ajutor economic și financiar, dar și, și acest lucru este deosebit de important în acest moment, ajutor militar prin livrări de arme și informații militare, ajutor în contracararea atacurilor cibernetice rusești; probabil că în curând va trebui să fie vorba și despre primirea refugiaților ucraineni și oferirea unei perspective.
În cazul în care Rusia instalează un guvern marionetă la Kiev, guvernul ucrainean legitim trebuie să fie susținut în continuare. În niciun caz nu ar trebui să fie tolerată agresiunea lui Putin. Securitatea tuturor statelor, din Finlanda până în statele baltice, Polonia și România, este în pericol. De aceea, aș vrea să le spun cititorilor dumneavoastră români: securitatea României este apărată în acest moment în Ucraina. Cei care relativizează agresiunea rusă pun în pericol securitatea României.
De ani de zile, România a fost ținta unui război informațional rusesc. Patrioții autoproclamați se agită împotriva Occidentului, a NATO și a UE.
Doar o societate puternică din punct de vedere mental se poate apăra. Amintiți-vă de 1940, când România a capitulat fără luptă, deoarece elitele erau incapabile din punct de vedere mental să reziste și deoarece corupția și intrigile politice au făcut țara vulnerabilă.
Gravitatea situației nu a fost încă recunoscută pe deplin în România.