Justiția nu a reușit încă să se atingă de Ion Iliescu. Surprinzător, un guvern din care face parte și PSD cere în instanță deposedarea lui Ion Iliescu de titlul de luptător cu merite deosebite în Revoluția din 1989.
Ion Iliescu are 92 de ani și e încă președintele onorific al PSD, fiind considerat de mulți membrii de partid o persoană sacrosantă, singurul din acest partid care a reușit să ajungă președinte al României. A fost protejat atât de bine, încât deși a devenit inculpat în Dosarul Revoluției și au fost scoase la iveală probe evidente împotriva lui, totul trenează, la fel ca în ultimii 30 de ani.
Dosarul, din care lipsesc dovezile incriminatoare despre implicarea Securității, este un exemplu al persistenței unei Justiții, în care un grup de magistrați puternici a putut să manipuleze lucrurile în așa fel încât să nu fie scoși la iveală vinovații. Cei care au putut să amâne sine die dosarul istoric fac parte din generații diferite, cu mentori diferiți, dar care au undeva o rădăcină comună. Aceeași rădăcină care i-a determinat pe unii lideri ai serviciilor secrete să nu lase la îndemâna istoricilor documente importante despre perioada regimului comunist.
Există în România o boală remanentă care produce noi forme de represiune, mai subtile, menite să creeze devieri ale democrației sub umbrelă legislativă. De aceea Decizia Secretariatului de stat pentru revoluționari de a declanșa procedura de anulare a certificatului de revoluționar al lui Ion Iliescu pare neașteptată. Hotărârea a fost luată la cererea Asociației 21 decembrie, motivată de faptul că fostul președinte nu îndeplinește condițiile care apar în Legea recunoștinței, promulgată chiar de Ion Iliescu în 2004, dar modificată în toamna anului trecut, în așa fel încât cei care au deținut funcții în regimul comunist să nu poată beneficia de privilegiile revoluționarilor.
Modificarea a fost votată la câteva zile după căderea Guvernului Cîțu, în perioada negocierilor pentru formarea marii coaliții PSD-PNL, iar principalul vizat era fostul președinte care a făcut parte din Comitetul Central al Partidului Comunist, a fost ministru pentru Tineret între 1967 și 1971 și chiar după ce a căzut în dizgrație a continuat să aibă funcții, care îl fac incompatibil cu Legea recunoștinței.
Pentru Ion Iliescu titlul de revoluționar are un rol simbolic, care-i cimentează în imaginarul colectiv rolul pe care l-a jucat la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Dovezile din dosarul penal scot la iveală că aproape o mie de oameni ar fi murit din cauza manipulărilor coordonate de Ion Iliescu, dar mai durează până când judecătorii vor ajunge să dea un verdict.
Între timp, pentru retragerea titlului de revoluționar e nevoie de un proces, iar Guvernul prin Secretariatul de stat pentru revoluționari a decis să ceară în instanță această revocare. Nu e sigur că lucrurile vor rămâne așa, fiindcă șeful PSD, Marcel Ciolacu deși ar fi cerut în afara termenului legal, a primit în 2019 din partea aceluiași Secretariat titlul de luptător în revoluție cu rol determinant. Încă nu s-a făcut o investigație despre rolul său determinant în ceea ce s-a întâmplat la Buzău, unde susține că și-a mobilizat colegii de fabrică să iasă în fața Consiliului judetean al PCR și că ar fi apărat „Palatul Comunal al municipiului”.
Trecutul lui Ion Iliescu ar putea să-l ajungă din urmă și pe Marcel Ciolacu, dar Justiția s-ar putea să fie din nou de partea lor, fiindcă în România adevărul istoric și cel juridic au mers până acum pe căi diferite.
Autor: Sabina Fati