PSD face două, trei lucruri clare: atunci când apare o criză este primul care țipă „criză” și care spune că ceva trebuie făcut. În consecință, în ochii electoratului său este partidul căruia îi pasă, în ochii celorlalți este partidul cel mai harnic, cel mai agitat în sens bun, în încercarea de a găsi o o soluție pentru criza respectivă. Dar până la alegeri urmează o iarnă cu criză economică.
E puțin probabil să vedem candidați care să intre natural în turul 2 al prezidențialelor cu peste 20 %, mai puțin dacă platforma USR găzduiește un candidat din afara partidului de o anumită anvergură. Am văzut negația doamnei Kovesi, dar nu se știe niciodată ce va urma în politică, spune analistul politic Radu Magdin, în dialog cu spotmedia.ro.
O să încep cu ce nu face rating, cu educația: avem o petiție prin care se cere demisia ministrului Educației, pentru propunerile din această nouă Lege a Educației. România educată este marele proiect al președintelui Klaus Iohannis. A reușit ceva președintele cu acest mare proiect?
Este într-adevăr marele proiect al președintelui Klaus Iohannis, numai că mare cu „m” mic. Spun asta, pentru că întotdeauna când ai un proiect mare trebuie să fii consecvent cu el, trebuie să fii repetitiv și trebuie să arăți periodic victorii de etapă. Or, pe de o parte, acest proiect a fost întârziat, a basculat cu adevărat abia la vreo șase ani de mandat Iohannis și, pe de altă parte, din felul în care s-a desfășurat în ultimul an și jumătate și în special în ultimele luni nu se poate spune că a adus o plusvaloare neapărat în perisajul educației sau, mai larg, în peisajul schimbării de mentalități.
Atunci când vorbești despre România educată, se presupune că faci acea educație și președintele nu a apărut neapărat separat de anumite metafore ale unor foști colegi de partid ai dumnealui. Activitate furibundă în materie de educație?
Deci, nu poate spune că a validat o România educată printr-o activitate energică în slujba educației. Un exemplu, dacă îmi asum România educată se presupune că vizitez o dată pe lună licee, universități, o școală gimnazială și în momentul respectiv, eu dau un semnal, prin acțiunea mea repetitivă, că îmi pasă de studenți, de elevi, că îmi pasă atât de studenții și elevii de la București sau Sibiu, cât și de cei de la Iași, de la Tecuci, de la Marghita, din din alte zone ale țării.
Dacă pe agenda socială este această nouă tentativă de reformare a educației, pe agenda politică am avut un eveniment AUR. Să începem cu poziționarea: ce fel de eveniment a fost, care a fost miza acestuia?
A fost un un moment de reinventare politică a lui George Simion prin această această nuntă. Ei au avut, dacă e să ne uităm la scara istorică, o serie de de momente în care au crescut, după aceea, o serie de momente în care au înspăimântat opinia publică și analiștii. Apropo de intrarea în primăria Timișoara, mers acasă în fața caselor demnitarilor și nu numai, și ulterior o pauză post și momentele COVID și momentul lor de glorie cu solicitarea mersului fără mască.
În momentul de față, practic asistăm la o reinventare a lui George Simion printr-o perspectivă umană, dând dovadă de omenie, de deschidere și proiectând o serie de valori tradiționale, conform doctrinei partidului. Cam atât aș spune eu.
Nu atât o reinventare per ansamblu a AUR sau o operațiune pentru AUR, cât o reinventare a personajului politic George Simion și umanizarea acestuia prin acest moment esențial din viața privată, însă din perspectiva dumnealui făcută public și permițând astfel publicului să-i cunoască o zonă privată.
Au început pregătirile pentru anul electoral? Cum vedeți poziționările? S-au conturat candidații pentru Cotroceni?
Sunt multe poziționări în momentul de față, dar să nu uităm că multe lucruri se pot schimba în România de-a lungul timpului. Dacă, pe de o parte, în 2003 vorbeam de o cursă Năstase - Stolojan și ne-am pomenit cu Băsescu președinte, dacă în 2012 vorbeam în USL de un Crin Antonescu candidat al USL și ne-am pomenit cu Klaus Iohannis președintele țării din partea PNL, eu cred că și în momentul 2024, dincolo de poziționări, multe lucruri se pot întâmpla în încă doi ani și un pic de de timp până la alegeri.
Cred că în momentul de față, în mod natural, partidele se pregătesc mai degrabă pentru o toamnă marcată de crize și încearcă să supraviețuiască acestor crize cât se poate de bine.
De altfel, poziționarea PSD în momentul de față, în această toamnă și până în mai anul viitor, până la rocadă, când foarte probabil domnul Ciolacu va deveni prim-ministru, e aceea că va încerca să își conserve acest avantaj din sondaje prin poziționarea sa parțial ca principal partid la guvernare, pe de altă parte, și prin poziționarea sa activă pe anumite teme, ca partidul mai harnic, care inclusiv lovește periodic acolo unde simte vulnerabilitate politică, cum este cazul ministrului Energiei de la PNL.
Pe de altă parte, puterea premierului Ciucă, și apropo de alt candidat natural, de data asta al al PNL-ului la putere pentru 2024, va depinde foarte mult de felul în care va face tranziția dinspre puterea guvernamentală înspre puterea de partid. Pentru că să nu uităm că sursa prioritară de putere politică a dumnealui a fost endorsment-ul, faptul că l-a recomandat partidului Klaus Iohannis și s-a format astfel o nouă echipă câștigătoare.
După aceea, sigur, autoritatea dată de faptul că în pixul tău stau foarte multe din, dacă nu chiar toate deciziile țării, ca prim-ministru. Dar dincolo de acest lucru, teoretic, la finalul lui mai anul viitor, prim-ministrul rămâne doar președintele PNL. De de aceea, este foarte important să se consolideze în perioada imediat următoare într-un partid cu multe persoane cu personalitate puternică.
Deci va trebui să facă un echilibru fin domnul prim-ministru, pentru a reuși să facă o tranziție de succes de la guvern și lider de partid către doar lider de partid și, ulterior, de pregătire pentru alegeri prezidențiale 2024.
În mod natural, dacă Mircea Geoană sau altcineva din PSD nu se afirmă inclusiv prin negocieri, nu doar prin alura în spațiul public ca și candidat PSD, cel mai probabil s-ar putea să vedem un partid care decide că al său candidat în 2024 să fie liderul partidului. Pe partea cealaltă, e puțin probabil să vedem candidați care să intre natural în turul 2 cu peste 20%, mai puțin dacă platformă USR găzduiește un candidat din afara partidului de o anumită anvergură. Am văzut negația doamnei Kovesi, dar nu se știe niciodată ce va urma în politică.
Pot să mai apară și alte personaje politice între timp.
Totodată, apropo de întrebarea anterioară, un George Simion cu o strategie un pic mai clară și cu o consecvență mai mare, ajutat și de perioada de crize multiple din perioada imediat următoare, din lunile imediat următoare, s-ar putea să decoleze până la fi un un candidat politic cu șanse de 20% plus în 2024. Din nou sunt mulți „dacă”, depindem și de contextul economic, și de contextul politic, de opțiunile aflate pe piață. Sunt multe scenarii care pot fi făcute, dar pe moment, acestea sunt prepoziționările sau candidații, cel mai probabil pentru 2024
Sondajele de opinie din ultima vreme arată o singură ascensiune: PSD. Ce ne spune asta? Face PSD ceva pentru a crește? În fond, e la guvernare, la fel ca PNL.
PSD face două, trei lucruri clare: atunci când apare o criză este primul care țipă „criză” și care spune că ceva trebuie făcut. În consecință, în ochii electoratului său este partidul căruia îi pasă, în ochii celorlalți este partidul cel mai harnic, cel mai agitat în sens bun, în încercarea de a găsi o o soluție pentru criza respectivă.
Se mai întâmplă anumite episoade executive nefericite, prin diferite declarații ale unora dintre miniștrii lor, dar s-ar părea că per ansamblu, PSD scapă cu bine de orice asemenea episoade și merge mai departe tocmai prin faptul că lumea are sentimentul că este un partid care are procese. Practic, PSD rămâne principala mașină de război politic în momentul de față din România și, în context de criză multiple, abordarea sa proactivă, mai statalistă, e pe placul a peste 35 % din români.