Partidul sau Serviciile, cine a câștigat lupta pentru putere după căderea comunismului? A fost o alianță: doar prima linie a fost atunci lichidată, iar garda din plan secund a preluat puterea. Iliescu nu era atunci în prim planul comuniștilor, era în echipa de rezerve.
Povestea asta a dăunat foarte mult dezvoltării democratice a țării, explică Thierry Wolton, cel căruia îi datorăm o trilogie istorică a comunismului: victimele, călăii și complicii, apărută în limba română la Editura Humanitas.
În interviul pentru spotmedia.ro (de la minutul 30:29), Wolton vorbește despre ratarea convenabilă a lustrației, despre pactizările unor preoți ortodocși cu dictatura comunistă și despre vina Occidentului de a nu fi făcut un proces autentic al comunismului: "Sunt sincer convins că, dacă am avea acces la acele dosare de Securitate, am vedea cum aproximativ jumătate dintre preoții ortodocși au fost informatori".
De ce a eșuat lustrația
"Cred că una din marile probleme pe plan european este responsabilitatea totală pe care o poartă în problema asta Occidentul, care, pentru că nu a cunoscut direct comunismul, a minimizat importanța lustrației în aceste țări.
Nu s-a dorit a se face lustrația și pentru că se știa că foarte multă lume va fi implicată, familii întregi vor fi divizate și așa mai departe. Se preconizau mari tragedii de ordin psihologic și umanitar.
Așa că Occidentul nu s-a mai gândit nicio clipă la a mai face, nu neapărat un nou Proces de la Nurenberg, dar măcar un proces moral asupra a tot ceea ce s-a întâmplat.
Ar fi fost o muncă de readucere în memorie și de făcut curățenie. Nu mă gândesc la a-i arunca pe unii în închisoare sau a-i pune în fața unui pluton de execuție – eu oricum sunt ferm împotriva pedepsei cu moartea.
Dar ar fi trebuit un fel de judecată morală, pentru a înțelege ce s-a întâmplat.
O mare parte din dificultățile Europei Centrale, și în mod special ale României s-au datorat lipsei unui proces de lustrație. La conferința la care am participat joi cineva spunea că doar prima linie a fost atunci lichidată, iar garda din plan secund a preluat puterea. Asta s-a întâmplat. Iliescu nu era atunci în prim planul comuniștilor, era în echipa de rezerve. Povestea asta a dăunat foarte mult dezvoltării democratice a țării.
Noi suntem responsabili că nu am forțat acest proces de reflecție asupra comunismului și a complicităților sale".
În România există încă dilema: cine a câștigat? Partidul sau Securitatea?
"După părerea mea a fost o alianță. Este foarte interesantă schema aplicată în Rusia, una chiar mai clară decât cea aplicată la voi, într-o anumită măsură. Putin vine direct din rândul organelor de securitate, din KGB, tot anturajul său vine de acolo, iar puterea pe care o are acum FSB-ul în Rusia este enormă. Mult peste orice influență ar fi avut Securitatea aici, nici nu încape comparație. FSB-ul este stăpânul țării.
Deci, ca un răspuns la întrebarea de care menționați, în Rusia e clar că poliția politică a preluat puterea. Dar nici partidul nu a fost un actor inocent. Așa cum scriam în Istoria Mondială a Comunismului, partidul a pus deoparte multe miliarde exact înainte de căderea lui Gorbaciov, când banii aceștia au plecat repede duși cu sacul prin paradisuri fiscale. După căderea comunismului, banii aceștia au reapărut. Așa s-au ivit mulți dintre oligarhi, cei care au devenit apoi personaje foarte influente, aceștia au făcut “primul miliard” din acei bani ascunși în paradisurile fiscale. Există o filiație clară aici. Bine, o să-mi spuneți că Abramovici sau Timoșenko nu fac parte din categoria acestor comuniști deghizați, da, au mai fost și altfel de cazuri.
În final, ideea e că s-a făcut acea alianță de care vorbeam, între banii partidului și puterea organelor de represiune. Eu consider că, totuși, victoria a fost una totală de partea organelor, deoarece cred că KGB-ul a fost cel care a organizat toate filierele financiare către acele paradisuri fiscale. Nu sunt sigur că știau cei din conducerea de partid de acei saci de bani și prin ce conturi au ajuns.
În concluzie, cei care guvernează astăzi Rusia sunt moștenitorii KGB-ului.
Dar în România?
În România în mai mică măsură. Aici totuși au fost alegeri aproape libere și a apărut o presă aproape liberă.
Rusia lui Putin seamănă din ce în ce mai mult cu Uniunea Sovietică, prin felul în care funcționează puterea, cum opozanții sunt aruncați în închisoare sau reduși la tăcere. Nu e pe deplin Uniune Sovietică, adică lumea trăiește mai bine, de fapt corect e să spunem că trăiește mai puțin rău, sub Putin decât pe vremea comunismului. Dar se apropie cu viteză de ce era în trecut, iar acest război nu ajută deloc".
Marea slăbiciune a Bisericii Ortodoxe stă chiar în modul său de a funcționa
Vorbind despre felul în care regimul Putin folosește Biserica Ortodoxă Rusă pentru a justifica crimele din Ucraina și teroarea din Rusia, Thierry Wolton aduce în discuție caracteristica Bisericii Ortodoxe de a fi ambivalentă față de puterea politică.
"În timpul foametei din URSS, care a făcut 5 milioane de morți, Biserica Ortodoxă s-a adresat puterii bolșevice. Este ceva care este absolut terifiant când te gândești la asta în acel moment. Biserica Ortodoxă spune atunci: iată-ne, suntem gata să ajutăm poporul rus în acest calvar teribil. O să dăm averea noastră, o să dăm totul pentru a putea salva oamenii. Și în acel moment, Lenin nu spune oficial nimic, dar se duce în fața tovarășilor din Comitetul Central, le prezintă propunerea și toată lumea e de acord, fiind o ocazie excelentă să pună mâna pe averea Bisericii.
Tocmai acum, când oamenii sunt în genunchi, e momentul, spune el. Acum sau niciodată putem zdrobi Biserica Ortodoxă, pentru că oamenii mor complet de foame, deci nu este probabil să se revolte pentru a-și apăra Biserica. E un cinism teribil. Se folosește o foamete, care este manipulată. Biserica Ortodoxă a fost lichidată atunci, până la sfârșitul anilor 1920 este complet suprimată.
Apoi, Stalin o scoate din puț, dacă pot să spun așa, în timpul Marelui Război Patriotic, așa cum spun sovieticii și, prin urmare, în acest moment, Biserica Ortodoxă are din nou dreptul la un patriarh.
Și a redevenit opiumul pentru popor.
Mai mult, a devenit de-a dreptul aghiotantul puterii. Și de-atunci asta s-a tot întâmplat, într-o măsură sau alta, în toate celelalte țări de după război, inclusiv în România. Marea slăbiciune a Bisericii Ortodoxe stă chiar în modul său de a funcționa, adică altfel decât cel al unei Biserici Catolice, care stă sub semnul unei puteri externe, este vorba despre Vatican, chiar dacă este doar o putere spirituală, bineînțeles. Dar este o putere dincolo de cea seculară, așadar poate avea o voce distinctă.
În vreme ce Biserica Ortodoxă monocefală trebuie să stea alături de putere, este dependentă de ea, chiar plătită direct de către aceasta. Exact la fel ca funcționarii. Așadar este evident că nu are cum să fie independentă, toată lumea înțelege asta.
Astăzi ce vedem: patriarhul Rusiei îi binecuvântează pe cei care se duc să violeze femeile si să ucidă familii întregi în Ucraina. Este ceva incredibil!
Și e vorba inclusiv despre o ideologie nucleară, există lucruri scrise de patriarhul Chiril în care armele nucleare sunt prezentate ca fiind un fel de serafimi „nucleari”.
Bine, eu cred că personajul acesta este complet nebun. Știți că el a intrat foarte târziu în biserică. Este un bun funcționar, da, asta nu poate nega nimeni, este un adevărat funcționar al statului.
Conduce astăzi Biserica Ortodoxă, dar el crede în Dumnezeu tot atât de mult ca și mine. Iar eu nu cred deloc, mă scuzați. Și nu am nimic contra celor care cred cu adevărat.
Cum s-a ajuns să vorbim în România, dacă nu de e o colaborare, atunci de o complicitate în sensul celei despre care vorbiți în trilogie, între BOR și regimul comunist?
Bineînțeles că a existat o complicitate, dacă ne uităm doar la încercarea de a lichida Biserica Unită cu Roma.
Nu spun că Biserica Ortodoxă este cea care a vrut să o lichideze pe cea Greco-Catolică, dar e clar că a profitat de situație și a dat o mână de ajutor autorităților. Uniații au fost atunci prinși între ciocan și nicovală.
Am mai putea adăuga și că mulți preoți ortodocși au colaborat cu Securitatea.
Încă nu avem acces la acele dosare de Securitate.
Normal că nu avem și spun asta cu sinceritatea, ca un om care știe cum funcționa sistemul. Sunt sincer convins că, dacă am avea acces la acele dosare de Securitate, am vedea cum aproximativ jumătate dintre preoții ortodocși au fost informatori".