Selecția elitelor la Chișinău se face tot mai mult în funcție de merite, în vreme ce la București contează mai ales cine ce sfori poate trage și cine cui poate servi.
Se vede tot mai clar diferența dintre muzeul înghețat al elitelor încremenite din România și voința de a grăbi pasul și de a schimba a celor din Republica Moldova. E o fotografie de moment care poate fi aruncată în aer oricând de mutațiile geopolitice din jur, pentru că, spre deosebire de România, care are plasa de salvare a Alianței Nord-Atlantice, Republica Moldova are doar promisiuni de sprijin moral.
Pare nedrept că geografia are un rol mai mare în definirea viitorului unei națiuni decât potențialul ei.
În Republica Moldova, președintele Maia Sandu s-a luptat să aducă în fruntea instituțiilor care modelează democrația și statul de drept oameni bine pregătiți, cu biografii transparente și o moralitate care nu poate fi pusă la îndoială.
În România, în schimb, ne aflăm în fața unui moment de prăbușire a responsabilității, în care majoritatea funcțiilor importante sunt împărțite după criterii ascunse, loialități neclare și merite necunoscute.
În Republica Moldova, Maia Sandu a devenit președinte înainte să aibă o majoritate parlamentară, dar a forțat obținerea ei cu abilitate.
În România, președintele Klaus Iohannis a reușit prin discursuri mobilizatoare împotriva PSD și anticorupție să aibă o majoritate care se angajase pentru reformarea Justiției și a instituțiilor transformate în trambuline politice de guvernările social-democrate anterioare. După mai puțin de un an, pro-reformismul USR s-a lovit însă de încremenirea PNL, coaliția majoritară s-a prăbușit, iar președintele Klaus Iohannis a plănuit o majoritate nesănătoasă în care PSD face agenda publică și decide liniile roșii ale guvernării.
În Republica Moldova, majoritatea a adus în fotoliul de prim-ministru o economistă de 44 de ani care și-a luat master-ul la Harvard: Natalia Gavrilița.
În România, marea coaliție l-a adus la putere pe Nicolae Ciucă, 55 de ani, un militar de carieră, care și-a terminat studiile superioare la 28 de ani și are un doctorat parțial plagiat, potrivit demonstrațiilor publicate în presă.
Gavrilița a lucrat patru ani în Marea Britanie, ca manager specializat în evaluări de portofoliu la Oxford Policy Management, și apoi la Banca Mondială. A avansat în politică de jos în sus, a deținut mai întâi funcții mici, a fost șefă de cabinet la ministrul Educației, ulterior secretar de stat și în cele din urmă ministru de Finanțe.
În România, generalul Ciucă a ajuns premier, după un scurt interludiu de ministru al Apărării, fără experiență politică și economică. Premierul român trebuie doar să reziste, să facă pod între obsesiile PSD și cele ale PNL.
În R. Moldova, Gavrilița e nevoită să reconstruiască un sistem ruinat de guvernările anterioare, să țină în echilibru un stat fără resurse, fără economii și pe cale de depopulare, amenințat permanent de destabilizare.
În România, Justiția a fost luată din mâinile magistraților independenți și dată unor mediocri, aflați în relații nevăzute cu politicienii de la cel mai înalt nivel.
În R. Moldova au început să fie pedepsiți procurorii și judecătorii corupți, iar pentru funcția de procuror-șef anticorupție a fost selectată Veronica Dragalin. Și-a luat doctoratul la Facultatea de Drept a Universității din Virginia, a lucrat ca procuror la biroul procuraturii federale din districtul central al Californiei. S-a specializat în corupție publică și drepturi civile, este deţinătoarea mai multor premii obţinute pe parcursul carierei sale: „Cazul Anului” din partea Biroului Alcool, Tutun, Arme și Explozibili, şi Premiul Directorului FBI. Este nominalizată la Premiul Național pentru Tânărul Avocat Federal şi la Premiul Procuror de Prim Rang pentru femeile din forțele federale de justiție, și vorbește cinci limbi străine.
În fruntea Direcției Naționale Anticorupție din România se află un procuror decent, care de doi ani și jumătate de când este în fruntea DNA nu a avut mari realizări. Înainte să fie propulsat ca procuror-șef anticorupție nu a avut mari izbânzi. Cariera lui s-a desfășurat în județul Sălaj și, după cum se lăuda, cel mai complicat caz al său a fost rezolvarea unei crime.
Pentru că îi expiră curând mandatul, își dă seama că marile dosare pe care le avea când a venit în fruntea DNA au rămas nerezolvate și spune că mai vrea să rămână trei ani în fotoliul de procuror-șef anticorupție. Nu și-a înțeles urgența și importanța funcției, într-o lume care pare să se miște mult mai repede decât el.
Spre deosebire de România, unde elitele sunt doar persoane ajunse la putere fără să aibă calități remarcabile, doar pe baza unor selecții ascunse practicate de un sistem uzat, în Republica Moldova, elitele încep să fie oameni bine pregătiți, care și-au dovedit calitățile și care au voința de a se lupta într-un mediu ostil.
Sabina Fati