Indiferent de soluția la care se ajungea la final, societatea românească avea nevoie de o anchetă serioasă, care să meargă în profunzime și care să clarifice ce s-a întâmplat în 10 august. Or, asta lipsește din comunicatul DIICOT privind decizia de a clasa o parte a dosarului 10 august.
De pildă, au existat sau nu telefoane de la lideri politici către șefii Jandarmeriei? Au acționat aceștia de capul lor sau li s-a impus dinspre zona politică o anumită conduită? Aceste întrebări rămân suspendate, spune expertul anticorupție Laura Ștefan, pentru SpotMedia.ro.
”Un prim lucru pe care îl constatăm este că acest comunicat de presă al DIICOT vine la două săptămâni și ceva, trei săptămâni de la momentul la care se dă ordonanța. Ordonanța e dată pe 26 iunie, comunicatul vine pe 15 iulie.
De ce, nu știm, nu există nicio explicație pentru care ar exista așa o mare perioadă de timp între momentul la care se adoptă ordonanța și momentul la care se comunică public despre ea, în condițiile în care s-a luat decizia comunicării publice pe această temă.
Trei săptămâni în care nu știm exact ce s-a întâmplat și de ce nu s-a comunicat la momentul în care s-a luat decizia, mai ales în condițiile în care acest dosar este un dosar cu o mare rezonanță publică și cu privire la care s-au făcut de-a lungul timpului tot felul de declarații, una mai interesantă decât cealaltă.
Apoi, citind comunicatul de presă, observăm că el detaliază primele două puncte, mai bine zis primul punct din ordonanța emisă de DIICOT, și anume explică de ce procurorii consideră că se impune clasarea acuzațiilor de tentativă împotriva ordinii constituționale. Se explică pe aproape 15 pagini de ce nu se susține această acuzație.
Iar apoi, foarte pe scurt, la finalul comunicatului, avem câteva referiri la motivul pentru care se declină competența în ceea ce privește câțiva jandarmi, care au acționat în piață cu posibila depășire a limitelor legale. Însă nu știm nimic cu privire la motivele care stau la baza clasării dispuse cu privire la șefii Jandarmeriei și ai Poliției, probabil că aceea era cea mai interesantă parte a acelei ordonanțe, cel puțin pentru opinia publică.
E un mod deficitar de a comunica. Dacă tot s-a hotărât să se comunice pe această temă, cred că informațiile trebuiau oferite consolidat, pe toate punctele care au fost incluse în ordonanța DIICOT.
Dacă ne referim la punctul doi, mie mi se pare că trimiterea pe care o face la această chestiune o circumscrie la jandarmii care au acționat în piață. Sigur, nimic nu oprește Secția Parchetelor Militare să extindă cercetările și să vadă dacă nu cumva eventualele depășiri ale limitelor legale au fost susținute sau direcționate dinspre șefii structurilor de forță. Însă, concret, punctul 3 spune că în acest moment DIICOT a clasat acuzațiile în privința șefilor structurilor de forță.
Mi se pare că disjungerea și trimiterea la Parchetul Militar vizează pe jandarmii care au acționat în piață.
Multe din acuzațiile enumerate în acest comunicat de presă rămân fără răspuns, probabil rămâne în sarcina Parchetului Militar să lămurească aceste chestiuni, dar Parchetul Militar este competent pentru militari.
Până una-alta, comunicarea pe această temă este insuficientă și tardivă. Avem informații foarte puține, pe ultimele două puncte din ordonanță lipsesc cu totul și cred că în trei săptămâni se putea scrie un comunicat de presă care să reflecte toate aspectele.
Cred că ambele părți, să spun așa, sunt nemulțumite de această soluție.
Unele lucruri sunt lămurite și anume că nu e ok să ocupi o instituție publică prin forță. Dar nu același lucru vedem cu privire la acuzațiile la adresa jandarmilor, că ar fi folosit excesiv puterea, gazele lacrimogene în zone unde nu erau violențe, ne amintim că au fost folosite gaze lacrimogene și tunuri de apă în zona muzeului Antipa, unde nu au existat violențe până la lăsarea serii.
Apoi, rămâne fără răspuns chestiunea privind implicarea unor persoane care au fost catalogate la acel moment ca fiind parte a unor grupuri de suporteri, cunoscuți mai vechi ai Jandarmeriei. Cine i-a adus, cu ce scop?
Eu cred că o anchetă serioasă trebuia să lămurească aceste lucruri. Și cred că, indiferent de soluția legală la care se ajungea la finalul acestei anchete, era nevoie de o analiză detaliată și serioasă a lucrurilor care s-au întâmplat.
Nu vorbeste despre o soluție într-o direcție sau alta. Indiferent de soluția la care se ajungea la final, cred că societatea românească avea nevoie de o anchetă serioasă, care să meargă în profunzime și care să clarifice.
Au existat sau nu telefoane de la lideri politici către șefii Jandarmeriei? Au acționat aceștia de capul lor sau li s-a impus dinspre zona politică o anumită conduită?
Au adus în piață oameni cu experiență în gestionarea mulțimilor sau au venit mai degrabă cu tineri recruți, puși prima dată în astfel de situații?
Și cum se explică acțiunea profund diferită și impredictibilă a Jandarmeriei pe 10 august, prin comparație cu aproape toate celelalte mitinguri organizate până la acel moment?”
Reamintim că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a clasat parțial Dosarul 10 August.
De asemenea, a declinat către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție competența de efectuare a urmăririi penale a jandarmilor de la protest. Jandarmii au exercitat violențe nejustificate împotriva unor protestatari, conform DIICOT.
Citește și Singura șansă a dosarului 10 august. Partea goală și partea plină a paharului. De ce mai există DIICOT?