Cum vor cleptocrații de la Chișinău să rămână cu bani în buzunar, cine ține în viață contrabanda și de ce Rusia nu are vaccin decât pentru propagandă Interviu video

Cum vor cleptocrații de la Chișinău să rămână cu bani în buzunar, cine ține în viață contrabanda și de ce Rusia nu are vaccin decât pentru propagandă Interviu video

Victoria Maiei Sandu la Chișinău a fost un prim pas, dar Dodon și ai lui nu lasă prea ușor frâiele din mâini, pentru că banii, resursele, contrabanda și corupția sunt mai importante decât partidul și, evident, țara.

Președintele Maia Sandu și forțele pro-europene de la Chișinău vor alegeri anticipate. Pentru a nu fi dizovat, însă, Parlamentul a decis stare de urgență, dar fără vreo măsură concretă. Miza? Banii și libertatea, un scop care sună familiar la Bucureștii ieșiți din epoca Dragnea.

Despre de ce citim prea fugar la București despre Chișinău și jocurile Federației Ruse, dar și despre cum România are o bună diplomație când vine vorba despre Republica Moldova, dar politic e prea consumată de treburi interne am vorbit cu Valeriu Pașa, expert WatchDog Moldova.

Anul trecut scriai într-un articol că întrebarea de la care trebuie să pornim în discuția despre Republica Moldova este asta: Cui îi trebuie Republica Moldova? Așadar, cine are nevoie de Republica Moldova, încât să o ajute în criza pandemică?

Dincolo de limbajul foarte tranșant pe care obișnuim noi să îl folosim în materialele de opinie de acest fel, e cumva incredibil și pentru mine câtă dreptate am avut atunci când am explicat de ce putem miza în mare parte în ceea ce ține de pandemie exclusiv pe suportul României.

Pe parcursul acestui an, lucrurile s-au dovedit exact așa, poate nu în amplitudinea în care ar fi fost posibile, dar e firesc, Bucureștiul a avut la Chișinău și are în continuare un guvern ostil.

Cu toate acestea, suportul material, în oameni, expertiză, dar și diplomatic, care a venit din partea Bucureștiului în acest an nu se compară cu nimic altceva. Volumul de ajutor pe care l-a primit Republica Moldova din partea României depășește, dacă e să calculăm, cam tot ce a mai primit de oriunde din altă parte.

Cel mai trist e că am avut dreptate privind capacitatea Guvernului de la Chișinău de a gestiona pandemia, pentru că prognoza atunci a fost că suntem pe cont propriu.

Din păcate, cam așa a fost, în special pe perioada Guvernului Chicu. Bine, și Guvernul e cam același acum, au plecat unele persoane, dar chiar și plecând din funcții, au rămas la butoane și stilul de a decide lucrurile a rămas același.

Bunăoară, decizia din Parlament, unde a fost reintrodusă starea de urgență, fără să fie o decizie asociată cu un plan câtuși de general de măsuri, chiar și banale. De pildă, că trebuie să negociezi cu producătorii de vaccin preferabil înainte de a pune vaccinul pe piață, măcar să ai niște tatonări, poate chiar să semnezi niște precontracte. Republica Moldova este, totuși, pe cont propriu.

Mai mult decât atât, suportul venit de la București și din alte capitale a fost sabotat la Chișinău și se întâmplă în continuare.

Dar asta e și suspiciunea, că starea de urgență a fost decisă de Parlament doar pentru a nu fi dizolvat. Pare că forțele politice care au stat în spatele lui Igor Dodon au pierdut alegerile, dar nu au pierdut Republica Moldova.

Ei au pierdut Republica Moldova, nu au pierdut încă controlul instituțiilor statului, dar Republica Moldova în sens larg, legitimitatea în fața alegătorilor au pierdut-o demult.

Dacă acum un an forțele care constituie această majoritate și care exista informal și atunci, până la urmă, vorbim despre o majoritate formată din exponenții Moscovei, Partidul Socialist și grupările criminale, oligarhice reprezentate de Plahotniuc și Șor, gradul de acceptare în rândul populației a scăzut. 

Ei au pierdut Republica Moldova. Ce încearcă ei să facă e să se mențină la guvernare, să mențină sub control instituțiile statului. Au două motivații. Prima e că pe termen mediu și lung se tem să nu ajungă la închisoare și știu că au pentru ce, că eventuale reforme în Justiție ar însemna că ei își vor pierde averile și libertatea.

A doua, pe termen mai scurt, e să le continue schemele de corupție din care se alimentează.

Aici mă refer la căpușarea fluxurilor de bani publici, la utilizarea în scopuri personale a controlului instituțiilor de stat. Marea miză este continuarea fluxurilor de contrabandă, pentru că asta este principala sursă de alimentare a politicului în Republica Moldova.

Sunt bani negri, care vin din contrabanda regională, care afectează direct și securitatea României, și securitatea Uniunii Europene și a NATO în flancul estic. Bine, să nu credem că au și complici de partea cealaltă a frontierei, nu se face contrabandă spre România fără complici în România.

O altă sursă este explorarea oportunităților și banilor care le vin din Federația Rusă, pentru tot felul de operațiuni politice, finanțarea partidului, de exemplu. Suntem conștienți că nu toți banii ajung la finanțarea partidului sau a mass-media care promovează agenda Federației Ruse. Mai trec și pe alături, mai rămân și prin buzunarele care transportă aceste sume.

Alte oportunități ar fi monopolul sau punerea de intermediari la exporturile către Federația Rusă. Ce face regimul de la Kremlin e să dea exclusivități unor interpuși din Republica Moldova, în mare parte afiliați lui Dodon și atunci poți să fii producător agricol eligibil să exporți ceva în Federația Rusă, numai că nu vei putea.

La Moscova, cu intermedierea lui Igor Dodon, se fac liste de companii care au dreptul exclusiv de a importa, majoritatea lor nici nu produc nimic, doar vin și cumpără la bani mici produsele agricole și le reexportă sau negociază cu producătorii.

 În spate sunt interese pecuniare.

Foarte mari, atât de mari, încât e mare și presiunea de a păstra pârghiile guvernării.

Cu riscul de a-și pierde importanța politică pe termen lung. De exemplu, ratingul socialiștilor s-a înjumătățit în trei luni de zile, din cel mai important partid din țară, s-au transformat într-un partid de importanță medie, în permanentă scădere.

Până la urmă, așa cum sistemele democratice au vulnerabilitățile lor, și miza Federației Ruse pe cleptocrați, pe corupții din marea politică este foarte vulnerabilă, pentru că oamenii ăștia sunt dispuși să facă tot felul de deal-uri, să trădeze interesele naționale în favoarea celor ale Kremlinului, însă ei dau de pământ cu instrumentarul care le-a fost pus la dispoziție de ruși, în cazul de față vorbim despre Partidul Socialiștilor.

Miza rușilor a fost să aibă un partid al lor, prin care să conducă Republica Moldova și Igor Dodon dă de pământ cu partidul ăsta, pentru că îl interesează profiturile pe termen scurt.

Și Federația Rusă nu s-a prins? Are alternativă la Dodon? Cu cine va fi înlocuit Igor Dodon în Republica Moldova?

Eu cred că încă nu au un plan în acest sens. S-au discutat multe variante. Dacă m-ați fi întrebat înainte de alegerile prezidențiale, eu prognozam o pierdere a lui Igor Dodon, credeam că va fi mazilit, trimis la o pensie politică, și Partidul Socialiștilor va fi preluat de noi lideri, bunăoară același primar al Chișinăului.

Mă așteptam ca Moscova să intervină ferm, dar nu a fost așa, Moscova a fost mai mult observator și s-a uitat cum vasalii ei au concurat între dânșii. Cumva, înțelegerea mea e că potențialii noi lideri au așteptat și ei să vină tătuca de la Moscova și să îi ungă pentru domnie în PSRM, dar între timp Igor Dodon, mai abil, s-a mișcat foarte repede.

Curatorii săi de la Moscova au acceptat tacit acest lucru. E foarte multă inerție. Nici pe aproape nu sunt operațiunile de influență rusă planificate atât de riguros cum prezintă multe media din Vest. Efectiv Igor Dodon merge la Moscova și îi corupe pe cei care iau decizii.

Așteptăm ca acest sistem cleptocrat să se auto-submineze sau ce fac pro-europenii pentru a-l înlătura?

Aș spune că ei încearcă, dar nu am văzut niciodată un plan cert din partea lor, cum să forţeze situația. În mare parte, succesele Maiei Sandu și ale opoziției pro-europene se datorează insucceselor și greșelilor multiple făcute de oponenți.

Aș vrea să văd un plan mai clar din partea lor, inclusiv prin declanșarea alegerilor anticipate. Am ajuns în pragul lor, aproape exclusiv din cauza incompetenței dusă la absolut a președintelui Dodon și a aliaților lui, care nu au reușit măcar să găsească un candidat la funcția de premier, care să nu fugă de ei în momentul decisiv.

Urmează să vedem și ce va spune Curtea Constituțională privind posibilitatea dizolvării Parlamentului, dar cert este că băieții ăștia sunt foarte buni în a-și da cu stângul în dreptul.

Însă asta nu e o scuză pentru Maia Sandu și echipa sa, ar trebui să aibă niște viziuni mai precise despre cum reformatează spectrul politic pe termen mediu și lung, să interacționeze, să obțină pentru acest plan, fără interferențe, susținerea partenerilor occidentali, a Bucureștilor.

Dungaciu: Maia Sandu a făcut doi pași înapoi. R.Moldova va intra într-o zonă de asistență, o zonă a gri-urilor

Cu București nu e simplu, pentru că politica externă nu a fost niciodată pentru România o prioritate prea mare și nu mă refer la mediul diplomatic, România are diplomați foarte pricepuți. Politicul este extrem de consumat de agenda internă. Cât de multă dorință ar fi de a ajuta Republica Moldova, nu a fost, nu este ș i nu va fi o prioritate.

Consumul pe competiția politică internă, inclusiv la actuala majoritate, nu are ce împărți pe Republica Moldova. Te-ai aștepta la o strategie pe Republica Moldova, dar lucrul ăsta întârzie. Se merge episodic.

Eu cunosc dialogul la cel mai înalt nivel între doamna președinte și lideri politici de la București. E ca niciodată, se comunică zilnic, pe chestiuni foarte practice. De exemplu, pe subiectul acordării de către România a celor 200.000 de vaccinuri s-a lucrat enorm, de la decizia până la a obține permisiunea companiilor producătoare să livrezi la Chișinău s-a făcut o muncă titanică.

Nu toate lucrurile astea se fac publice, probabil că ar trebui, ca să înțeleagă cât mai multă lume cât efort este după fiecare gest de acesta.

E un proces care nu se vede, interacțiunea e bună. Ce nu văd eu sunt scopurile sistemice, planuri de acțiune comună. Ce e bine e că interesele Republicii Moldova și ale României nu sunt divergente pe nicio componentă.

Spre deosebire de Federația Rusă, care în niciun caz nu are interesele Republicii Moldova.

Federație Rusă care nici măcar o tranșă de vaccin nu a aprobat pentru Chișinău.

Dar ei ar aproba, doar că nu au. Au început primii din lume, chipurile, vaccinarea și abia au ajuns la vreo 4%.  Au cheltuit mult mai mult să facă propagandă despre vaccinul Sputnik decât să-l producă.

Rusia mai curând își va face PR să salveze vieți în SUA, în interiorul UE, în Ungaria, prin Mexic decât propriii cetățeni. Cetățenii Republicii Moldova vin după. Prioritatea sunt străinii din zonele considerate strategice de propagandă ale Kremlinului, apoi propriii cetățeni și apoi cei din zona asta unde e și Republica Moldova.

Cum arată pandemia la Chișinău? Citesc despre vaccin pe piața neagră, de pildă.

Nu se vinde vaccin pe piața neagră, nu e o chestie sistemică, în Ucraina au fost cazuri, în Rusia e plin de anunțuri. În Republica Moldova, totul e mai banal. S-au distribuit vaccinuri, toate din donații, către centrele de vaccinare din toată țara.

Nu s-a făcut nicio campanie foarte serioasă de a convinge medicii și de a da de înțeles că alegerea benevolă merge doar până la un punct, și nici nu s-au organizat bine lucrurile. După care ei zic: medicii nu vor să se vaccineze și imediat apar sute de demnitari, șefuleți locali partocrați, care se vaccinează.

Este vorba de așa numita “elită locală” în special din Partidul Socialiștilor, cei care fac propaganda împotriva vaccinurilor occidentale și spun că doar Sputnik V este bun și care acum își injectează Pfizer de parcă ar fi suc de mesteacăn adus din Rusia.

Situația e clasică, a fost și în România: vezi Doamne, s-a deschis fiola și trebuie făcute vaccinuri, doar că mai mult de jumătate din doze se duc către demnitari și alte “elite locale”, bișnițari și către alte rude de demnitari.

Este un scandal monstru în aceste zile, se dovedește nu că nu au vrut medicii să vină, ci că nu au fost chemați. Este o mostră foarte urâtă de corupție, dar este și un lucru pozitiv aici: măcar vede lumea că, dacă se vaccinează toți șefii, asta înseamnă că e un lucru bun și sigur, sau măcar la modă.

Este și clientelismul local, în care șeful unui spital regional își face o listă de “datornici”, un sistem bizantin de influențe și de schimb de favoruri. Șeful spitalului i-a vaccinat pe doctorii săi sau pe cei din elita locală “peste rând”, acum aceștia îi vor fi datori. Mai o contribuție din bugetul local pentru instituția sa, mai un favor pentru business-ul familiei…

Este o replicare la nivel microsocial a corupției

Explicațiile sunt aici  și sunt raționale, dintr-un anumit punct de vedere. Marea problemă e că la etapa actuală sunt administrate vreo 20 de mii de vaccinuri, din care în lista oficială de la Președinție sunt cel puțin 700 de persoane care în niciun caz nu trebuiau să primească acum vaccin.

Scandalul este enorm, având în vedere că vin din donații obținute cu foarte mare greutate, dar era cumva firesc, eu aș fi fost mirat dacă se întâmpla altfel.

Urmează să pornească a doua etapă de vaccinare. Eu m-am tot întrebat de ce nu a fost făcută o listă de așteptare, următorii la rând după lucrătorii medicali, persoanele cu comorbidități.

În spitalele regionale se știe cine are diabet sau alte boli care agravează mult infecția cu COVID. Ei ar fi trebuit să fie pe lista celor care trebuiau vaccinați, chiar așa, când “rămâne fiola deschisă”.

Nu cred că era imposibil de realizat, dar asta era treaba Ministerului Sănătății, ori acolo, acum un an și jumătate, Igor Dodon a numit o doamnă ca ministru, doamnă care pur și simplu nu a înțeles ce a condus.

Nefiind de profesie medic, nu a ascultat niciodată medicii, în Comisia de Situații Excepționale nu era, la un moment dat, niciun medic! Se ocupa de gestiunea pandemiei cine vrei și nu vrei, numai medicii nu. Nici cei care aveau un background administrativ nu contau, ei trebuiau să alerge la Igor Dodon să le spună el ce să facă. Iar acesta, la cât de iscusit s-a dovedit a fi în politică, vă imaginați cât se pricepea la medicină...

Din exterior, percepția este că, deși Maia Sandu a înregistrat o victorie majoră, iar societatea a dat semnalul unei schimbări, asta nu se reflectă aproape deloc în deciziile care se iau în Republica Moldova. În mare parte lucrurile au rămas la fel.

Există anumite adieri de schimbare de atitudine din partea unor instituții, pentru că acei oameni simt că mai devreme sau mai târziu vor fi alegeri anticipate.

Ce va urma: Republica Moldova va avea alegeri parlamentare anticipate?

Funcționarii din Republica Moldova, din toate domeniile, că vorbim de justiție, de procurori sau de ministere, agenții, administrații locale sau chiar din zona de business, toți au o intuiție politică excepțională. Ei știu foarte bine ce schimbări politice urmează.

De exemplu, când Igor Dodon a devenit președinte în 2016, iar Vlad Plahotniuc era la butoane, absolut nimeni nu îl lua în serios pe Dodon. Orice om din administrație sau business, care pricepe câte ceva, a înțeles că acesta a fost pus acolo de Plahotniuc, ca un bufon, o sperietoare pentru partenerii occidentali și că oricum nu va mișca un deget împotriva lui Plahotniuc.

De data asta, toți înțeleg că victoria Maiei Sandu este doar o primă etapă și, mai devreme sau mai târziu, vor veni alegeri pe care forțele pro-europene le vor câștiga. Și atunci încep încă de pe acum să-și schimbe modul de raportare.

Au timp să se regrupeze.

Exact, ei vor să nu aibă o relație prea negativă, evident, cu excepția celor de la nivelurile superioare care știu că oricum vor fi rași din funcții și se raportează în continuare la Igor Dodon: conducerea ministerelor, a celor mai importante agenții de stat, instituții de forță cum este Centrul Național Anticorupție, structurile Poliției.

Este o situație mai ciudată, dar până una alta țara se mișca așa cum decide această grupare cleptocrată din fruntea Parlamentului. Verticala lor a suferit deja lovituri crâncene și nu mai funcționează la fel de bine, plus că ei nici nu sunt la fel de competenți precum Plahotniuc, care în perioada sa de glorie conducea Republica Moldova cu o mână de fier.

Era controlat fiecare nivel de administrație publică, fiecare agenție, se temeau toți. Îi spuneai NU lui Plahotniuc, te trezeai la închisoare cu dosare fabricate sau, în cazul unora, nici măcar nu era necesar să fie fabricate.

De Igor Dodon nu se teme nimeni, acesta s-a transformat în cel mai ciudat lider pe care l-a avut Republica Moldova.

Unde este cheia? La justiție sau la revenirea economică?

Pe termen mediu și lung, fără o curățare a sistemului de justiție, nu vom avea relansare economică.

Putem avea stabilizarea economiei, pornirea unor motoare, dar ca să revenim la ce am pierdut în timpul pandemiei, să obținem creștere și bunăstare, să avem oportunitatea de a aduce acasă măcar o parte din acea treime a populației care a plecat să muncească peste hotare, pentru toate acestea avem nevoie de o reformă dură a sistemului de justiție.

Proprietatea privată trebuie să fie intangibilă, adică fiecare om de afaceri sau simplu angajat să aibă siguranța că va găsi dreptate în justiție, că munca lui de ani de zile nu va fi preluată de primul funcționar corupt care i-a nimerit în cale.

Citeşte şi alte interviuri şi texte de opinie semnate de Magda Grădinaru


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!