Maia Sandu nu a reușit să pună o ”presiune morală” pe Parlamentul de la Chișinău după extraordinara sa victorie prezidențială, pentru a declanșa alegeri anticipate, ci a făcut doi pași înapoi, iar din acest moment Republica Moldova intră într-o zonă de asistență, o zonă a gri-urilor, comentează analistul de politică externă Dan Dungaciu.
Declarațiile vin cu puțin timp înainte ca Igor Grosu să își prezinte în Parlament echipa și programul de guvernare, după ce, luni seara, doi deputați din partidul lui Ilan Șor au rămas fără imunitate, unul fiind chiar reținut.
Maia Sandu vrea procurori străini pe dosarele de mare corupție
Invitat să comenteze pentru cititorii SpotMedia.ro evenimentele de la Chișinău, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI), afirmă că dincolo de Prut ”s-a coborât foarte mult ștacheta, și a așteptărilor, și a realizărilor”, iar ”acum nu mai suntem la nivelul Margaret Thatcher, suntem la nivelul politicii din R.Moldova” :
Doi pași înapoi
În Republica Moldova sunt două grile de lectură: Este grila strategică și o grilă politico-juridică.
Din perspectivă strategică (deci exclusiv politică), după alegerile prezidențiale ar fi existat posibilitatea unui proiect politic Maia Sandu.
Am comparat-o pe Maia Sandu un pic exagerat, metaforic, cu Margaret Thatcher, în sensul în care determinarea ei politică ar fi trebui să fie măsura proiectului politic.
Din păcate, după alegerile prezidențiale, doamna Maia Sandu nu a mers pe o cale politică, adică nu a reușit să pună presiune pe Parlamentul R.Moldova, așa cum era o presiune morală în 2009-2010 (presiune care a făcut ca, atunci, comuniștii să nu poată obține un vot, să nu aleagă președinte și să declanșeze alegerile anticipate, care au dus la victoria opoziției pro-europene).
Dacă Maia Sandu ar fi reușit să impună o asemenea presiune morală, dna Maia Sandu ar fi scos acest Parlament din funcție repede și, după victoria ei prezidențială, ar fi urmat și o victorie care, teoretic, ar fi putut aduce în Parlament o majoritate guvernamentală proeuropeană. Pentru această presiune, Maia Sandu ar fi avut nevoie de Andrei Năstase, de toate forțele proeuropene.
Din păcate, domnia sa a picat acest test – testul politic – și a intrat pe zona politico-juridică.
A scăzut nivelul și acum nu mai suntem la nivelul Margaret Thatcher, suntem la nivelul politicii din R.Moldova, așa cum arată ea astăzi, din păcate, în care dna Maia Sandu ar fi câștigat parțial la Curtea Constituțională, se zice, dar de fapt, și de data aceasta, a făcut un pas înapoi, pentru că după prima decizie a CCR, domnia sa a ieșit public și a spus: Sau anticipate, sau impeachment, nu are rost să mai numesc un candidat la funcția de premier.
A revenit și, utilizând argumentele pe care dl Andrei Năstase le tot rostea (e pandemie, e criză economică, avem nevoie de un guvern funcțional), a spus: Numesc un premier.
Este al doilea pas înapoi pe care Maia Sandu îl face: Numește un guvern și speră ca acest guvern să fie învestit - Guvernul Grosu trebuie să fie învestit, prioritățile lui sunt 1) pandemia, 2) corupția, 3) alegeri anticipate. Trebuie deblocată asistența financiară, R.Moldova este într-o criză cât casa (așa cum a fost de ani de zile), alegerile anticipate sunt abia pe locul trei.
Dna Maia Sandu a purces la treabă cu Guvernul Grosu (care, de fapt, este guvernul Maia Sandu), având la dispoziție, teoretic, o majoritate care îi este ostilă.
Nici Occidentul n-a mai avut răbdare
Dl Grosu depune diseară la Parlament componența guvernului și programul de guvernare, iar mâine, probabil, se va trece la vot.
Dacă dl Grosu va avea voturi suficiente, vom avea la Chișinău, în realitate, un guvern Maia Sandu, care va încerca să guverneze R.Moldova și o va face prin ceea ce se numește ’asumare de răspundere’ (în România vorbim despre ordonanțele de urgență).
Va încerca să mențină R.Moldova pe linia de plutire, dând iluzia că proiectul european n-a murit, dar, în realitate, din păcate, nereușind (după victoria prezidențială extraordinară) să fructifice cu adevărat acest succes.
Se va intra într-o zonă a gri-urilor, pentru că nici Occidentul n-a mai avut răbdare ca dna Maia Sandu să își ducă proiectul până la capăt, i-au somat ca în R.Moldova să fie un guvern funcțional, fără dl Șor și fără corupții deferiți justiției deja, pentru ca R.Moldova să nu mai ridice atâtea probleme.
Din acest moment, R.Moldova va intra într-o zonă de asistență (economică, umanitară, chiar de tip pandemie), o zonă mediocră, fără să facă o explozie, nici măcar precum a fost victoria dl Zelenski în Ucraina (care și-a asigurat o majoritate și în Radă).
Deci am coborât foarte mult ștacheta, și a așteptărilor, și a realizărilor.
S-au despărțit apele în Parlament
În ceea ce privește ce s-a întâmplat luni seara, mesajul a fost foarte clar - s-a ridicat imunitatea celor doi deputați pentru a se deschide calea unei colaborări politice, pentru a despărți apele: Cine sunt ’răii’ în R.Moldova? Nu mai e Dodon cel mai rău, Dodon e agreabil. Șor este cel mai rău, pentru că numele lui figurează în dosarul ’Furtul miliardului’ – este corupt și trebuie să plece.
Faptul că s-au făcut arestări în Parlament, în aplauzele unor deputați (inclusiv de la dna Maia Sandu) ne arată și altceva: că dincolo de moralitate e și o chestiune politică.
Dl Șor asigura o majoritate, alături de dl Dodon, pentru a avea majoritatea formală cerută de Curte, adică 53 de deputați. În momentul în care deputații dl Șor sunt scoși din Parlament, ei nu mai pot să voteze.
Se dă un semnal foarte clar că Șor este nefrecventabil, deci practic efectul este și demantelarea acelei majorități pe care dl Dodon o avea.