Interzicerea avortului a devenit o temă electorală în SUA, unde administrația Trump a inițiat o coaliție anti-avort, semnată de multe guverne iliberale sau nedemocratice, printre care Belarus, Ungaria și Polonia. Polonezii au ieșit în stradă, deși regimul Kaczynski mizase pe pandemia de COVID-19, încercând să își întărească astfel un regim de putere care, deși dă de furcă Bruxelles-ului, nu e sancționat în mod real.
E Rusia străină de alimentarea unei agende ultra-conservatoare? În Polonia, spune politologul Octavian Milewski, specializat in spațiul postsovietic, nu putem merge pe fir până la Moscova, dar aceasta nu e străină de finanțarea unei agende ultra-conservatoare:
Există un număr de organizații, în SUA și căteva zeci de state din această coaliție, în care se presupune că Rusia finanțează discret agenda acestor organizații.
Chiar și în Republica Moldova, organizații cu agendă conservator-religioasă afiliate Kremlinului finanțează o agendă similară a președintelui Dodon.
Oktawian Milewski, avem o nouă coaliție pe scena internațională, una a statelor anti-avort. Găsim aici SUA și trei state europene: Polonia, Belarus și Ungaria. Ce le unește? Dacă ne uităm la istorie și cultură, sunt mai degrabă diferențe. Și totuși.
Într-adevăr, Polonia a semnat recent așa-numita ”Convenție a Consensului de la Geneva pentru Sănătatea Femeii și Întărirea Familiei”, o inițiativă venită din SUA, dar care trebuie privită în contextul electoral din SUA.
De fapt, această convenție are mai degrabă statut de declarație, nu este o convenție cu greutatea juridică și politică a unui tratat internațional. Ar fi mai corect să spunem că e politica unei părți a administrației aflate încă la Casa Albă și nu ceva plenar susținut de statele americane. Nici printre membrii Partidului Republican nu există de departe consens în privința acestei convenții.
Altfel stăm cu politica guvernării de la Varșovia, unde astfel de politici sunt susținute pe larg de partidul Lege și Justiție care guvernează Polonia al cincilea an deja. Însă nu aș fi gata să extrapolez la întreaga societate poloneză, care este mai degrabă critică vizavi de astfel de inițiative sau în general nu le cunoaște.
Pentru Partidul Lege și Justiție (PiS), această declarație contează mai ales în contextul legii anti-avort din Polonia și campania de a interzice avortul complet purtată încă din 2016. La fel, de mai mulți ani deja, drepturile minorității LGBTQ sunt corelate de către PiS cu slăbirea rolului ”familiei tradiționale”. În campania prezidențială din primăvară și vară, Andrzej Duda a spus de exemplu că ”ideologia LGBT este mai rea decât comunismul”, iar actualul ministru al educației a spus recent că ”cei din minoritatea LGBT nu sunt oameni”. Cam în acest context trebuie inclusă și dezbaterea politică-culturală a dreptului la avort.
Semnarea de către ministrul de externe polonez a convenției pe 22 octombrie, câteva ore după decizia Curții Constituționale a Poloniei prin care avortul în cazul malformațiilor fătului este anti-constituțional, a întărit convingerea că aceste două evenimente fac parte dintr-un plan gândit în culisele PiS. Jarosław Kaczyński ar sta în spatele acestor decizii, de curând iată și în calitate de vice-premier pe probleme de justiție.
De ce acum? După alegerile prezidențiale din vară, aripa radicală din PiS (în frunte cu ministrul justiției Zbigniew Ziobro) a încercat să-și mărească influența în partid. Această criză internă l-a făcut pe Kaczynski să vireze spre extreme pentru a nu pierde controlul în propriul partid și a încerca să atragă simpatia extremelor susținute de Biserica Catolică și organizații cu un profil conservator și extremist de dreapta chiar. Aceste organizații sunt obișnuiții forumurilor și convențiilor de genul celor semnate în Geneva pe 22 octombrie.
În ce privește Ungaria și Belarus, cele două se aseamănă mai mult între ele decât cu Polonia la acest capitol.
Orban este unul din cei mai înflăcărați susținători ai ”familiei tradiționale” și, respectiv, unul din liderii ce se pronunță împotriva drepturilor egale pentru minoritatea LGBTQ, însă în privința dreptului la avort, Ungaria este cu mult mai liberală decât Polonia. La fel stau lucrurile cu Lukașenko, prietenul politic al lui Orban. Dreptul la avort nu a fost niciodată pus la îndoială de Lukașenko și regimul său.
În pofida avertismentelor și criticilor europene, în pofida protestelor sociale, iată că regimul politic din Polonia nu face niciun pas înapoi, zilele acestea a interzis cvasi-total avortul. Suntem în fața unei ideologii de putere?
Nu putem să o numim ideologie de putere atunci când o majoritate copleșitoare a populației se opune preceptelor acestei ”ideologii”.
În jur de două treimi din cei chestionați în sondajele ultimelor săptămâni nu își doresc restricționarea dreptului la avort, atâta cât există el în Polonia conform legii adoptate în 1993 și până în 22 octombrie.
De fapt, ar fi prea mult sa o numim ideologie, este mai degrabă o forma vagă de autoritarism populist altoit pe un sistem de instituții democratice supuse politizării de către PiS.
Sistemul de idei pe care se proptește Kaczynski este un amalgam de măsuri economice populiste pentru anumite pături mai sărace ale populației, fundamentalismul Bisericii Catolice și naționalism.
În rest, este un oportunism rafinat de-a lungul ultimelor două decenii timp în care Kaczyński nu și-a dorit decât puterea politică, iar drept vehicul i-a servit PiS pe care tot el l-a înființat împreună cu fratele său. Dacă dispare Kaczyński ca animal politic, atunci construcția ideologică în jurul PiS se dărâmă în câteva luni. Un partid format în jurul unei ideologii solide nu poate depinde însă într-atât de autoritatea unui politician.
De ce nu îi este frică Guvernului polonez de instituțiile europene? Nici de societate nu pare a se teme.
Instituțiile europene s-au dovedit ineficiente până în prezent în a sancționa derapajele autoritariste ale guvernului PiS. Au existat doar sancțiuni politice prin declarații și rezoluții ale Parlamentului European, dar costuri reale suportate prin sancțiuni concrete adresate unor indivizi responsabili pentru derapaje ale statului de drept nu au existat.
Atunci când au fost semnate tratatele europene la Lisabona în 2007, nimeni nu se aștepta la asemenea abateri structurale de la canoanele democratice ale UE. UE nu are instrumente de sancțiune în asemenea cazuri. Iar când a apărut ideea creării unor mecanisme de condiționalitate între calitatea statului de drept și fondurile UE, atunci criza sanitară și cea economică au părut mult mai importante.
În ce privește atitudinea față de societatea poloneză, aici lucrurile stau un pic altfel.
Kaczyński și-a ajustat cu atenție luarea deciziei de a interzice avortul chiar și în cazul malformațiilor prenatale. Acesta și-a imaginat că epidemia de Covid-19 va fi un mijloc de descurajare în fața posibilelor proteste. Mai mult, dacă în cazul derapajelor pe seama statului de drept situația părea relativ abstractă pentru majoritatea polonezilor, atunci în chestiunea avortului sitația este radical diferită : milioane de femei se simt direct vizate. Vineri au ieșit sute de mii de locuitori ai Varșoviei la proteste în tot orașul. În alte 300 de localități s-au desfășurat proteste.
Faptul că se înjură ca niciodată deschis și în masă la adresa PiS și a lui Jarosław Kaczyński denotă gravitatea problemei pe care cel din urmă nu a făcut decât să o agraveze de fiecare dată când a văzut o oportunitate.
Până la urmă, aroganța lui Kaczyński va duce la pierderea puterii, așa cum s-a mai întâmplat o dată cu PiS, în 2007.
Marțea trecută (27 octombrie), Kaczyński a făcut un apel public pentru apărarea valorilor tradiționale și pentru a se mobiliza în apărarea bisericii în fața actualelor proteste de masă. În acest mod nu a făcut decât să invite de facto neo-naziștii de la ONR (Mișcarea Popular-Radicală) să se mobilizeze ca forță anti-protest pe care poliția adesea trebuie să o țină izolată la intrarea în biserici de teama unor ciocniri. Altcineva nu se mobilizează împotriva Protestului Femeilor, deoarece chiar și printre protestatari există votanți PiS, în trecut cel puțin.
În privința deciziei de a declara avortul anti-constituțional, doar 13% din polonezi se declară în favoare. Restul sunt împotrivă, sub o formă sau alta. Nu e de mirarea că în ultimele două săptămâni, PiS a scăzut cu 15% în sondaje, acum fiind la cota 23-25% încredere, de la 36-39%.
Un alt stat pe listă este Belarus, unde avem proteste de atâta vreme, dar Lukașenko e în funcție, s-au mai domolit și vocile occidentale și iată regimul de acolo aliat cu America în mandatul lui Donald Trump. Care e miza aici? E Lukașenko un președinte conservator, joacă această carte a conservatorismului pentru a obține ceva?
În Belarus are loc a 84-a zi de protest național. Lukașenko este un dictator oportunist, iar din ziua în care și-a organizat reînvestirea în funcție este președinte autoproclamat și, de fapt, un uzurpator.
Pe parcursul celor 26 de ani în care a deținut puterea, Lukașenko nu a implicat biserica în ideologia regimului său. Nici naționalismul nu a avut vreun rol special, servind mai degrabă prin încercări modeste drept instrument în negocierile cu Kremlinul pentru credite ieftine și reduceri la prețul pentru petrol și gaze.
Dacă a existat vreo ideologie în narativul lui Lukașenko, atunci aceasta este neosovietismul. Un contract social cu populația prin care regimul Lukașenko asigura un relativ confort economic și locuri de muncă pentru marea majoritate a populației. Acest sistem a putut supraviețui peste două decenii doar datorită subvenționării economiei belaruse de către Rusia. E un sistem unic în spațiul post-sovietic.
Lukașenko poate juca cartea conservatorismului doar în măsura în care îi poate garanta supraviețuirea în scaunul dictatorial în care se află. Dar nu o poate duce mult. Conservatorismul religios și tradiționalismul social nu au priză printre belaruși, după ce generații întregi s-au născut și au trăit în ateism sovietic.
În prezent, 90% din societatea belarusă este vehement împotriva sa.
Pe Lukașenko nu-l mai poate salva nicio ideologie, doar teama de intervenția Rusiei sub o formă sau alta a făcut ca sutele de mii de belaruși care protestează zilnic să nu recurgă la forme violente de protest. Belarușii se tem de un scenariu ucrainean (2013-2014), de aceea există foarte multă reținere în acțiunile mulțimii până în prezent. Însă această răbdare nu va mai dura mult.
Cum se uită Vladimir Putin la această coaliție, Oktawian Milewski? E Rusia un jucător pe această agendă?
As spune că Rusia nu este jucător în Varșovia la acest capitol.
Da, există finanțare rusească a acestei mișcări globale. Există un număr de organizații în SUA și câteva zeci de state din această coaliție, în care se presupune că Rusia finanțează discret agenda acestor organizații. Chiar și în Republica Moldova, organizații cu agendă conservator-religioasă afiliate Kremlinului finanțează o agendă similară a președintelui Dodon.
E suficient să ne aducem aminte de ”Congresul Mondial al Famililor” de la Chișinău din toamna lui 2018. Congrese similare au avut loc în trecut la Budapesta și Tbilisi, de exemplu. De fiecare dată, organizații conservator-ortodox-patriotice din Rusia au avut un loc de frunte în formarea agendei acestor congrese și chiar a finanțării lor, inclusiv cu suport ideologic și intelectual.
Însă, ar fi o eronat să afirmăm că cineva de la Moscova stă în spatele agendei conservator-reacționare a Varșoviei pe teme ca interzicerea avortului, libertățile fundamentale ale minorității LGBTQ sau așa-numita ”familie tradițională”.
Când vine vorba despre lucrările acestei coaliții în Polonia, atunci sponsorul trebuie căutat în Biserica Catolică poloneză, organizații ca Ordo Iuris (posibil finanțate și ele indirect și subtil din Rusia), și antreprenori social-religioși cum ar fi părintele Tadeusz Rydzyk.
Deci, agenda conservator-reacționară a celor din PiS și orice sateliți organizaționali este de sorginte autohtonă. Aceste organizații și centre de influență au un acord cu anumiți lideri din aripa conservatoare a partidului Lege și Justiție. Sunt legături care se întind în timp pe zeci de ani, încă din anii 1990.
Am vorbit în câteva rânduri despre această ascensiune a iliberalismului. România, la un moment dat pe listă, a revenit la un alt traseu. Sau mai există tentația asta?
Nu putem decât să sperăm că acel trist episod ”iliberaloid”, observabil mai ales în anii în care Liviu Dragea a stat din umbră la cârma guvernelor în București, nu se va mai repeta.
Dar România nu a fost niciodată în aceeași barcă cu Orban și Kaczyński sau Trump.
Au existat permanent, sub o formă sau alta, suficiente resurse social-politice reprezentative pentru a contracara acest discurs și a-l împinge spre margine pe cât posibil. E foarte important rolul individual al fiecărui lider în toate aceste cazuri.
Iliberalismul nu este o ideologie solidă, este mai degrabă un amalgam de măsuri economice populiste cu o agendă politică naționalist-nostalgică și chiar rasistă uneori. Iliberalismul nu este un sistem de idei universalist, ci este un manifest al egoismului de masă instrumentalizat de anumiți lideri politici. Este deci în mare măsură o ideologie personalizată. În momentul în care decad politic liderii din spatele acestor regimuri iliberale, atunci construcțiile lor politice tind să dispară în timp relativ scurt.
Întrebarea pe care voiam să o pun e în ce fel a influențat criza pandemică aceste regimuri de putere, din Ungaria și Polonia. Le-a întărit sau, din contră, le-a dat în vileag vulnerabilitățile?
Ungaria este diferită de Polonia, mai ales în modul în care a reușit Orban să controleze relativ satisfăcător primul și începutul celui de-al doilea val al pandemiei.
De aceea și narativul ideologic al celor ce dețin puterea la Budapesta și Varșovia e diferit.
Pe lângă aceasta, poate cea mai importantă diferență între cele două regimuri este prezența opoziției, prin care înțeleg mai mult decât partidele politice. Există o majoritate tăcută în Polonia care în ultima săptămână a început a fi auzită, mai ales în opoziție față de PiS.
În Ungaria, Orban se bucură de susținere largă, încă majoritară din partea populației, cu excepția Budapestei, evident.
Lucrurile stau diferit în Polonia, unde Opoziția este la fel de puternică ca partidul de guvernare, respectiv și regimul de putere are alte posibilități. Problema este unitatea Opoziției în Polonia. Alegerile prezidențiale din vară au demonstrat că aproximativ 60% din polonezi nu au votat pentru candidatul PiS. Cam aceeași este și proporția absolută a susținerii de care se bucură PiS.
Încă o diferență esențială este cleptocrația. Iliberalismul lui Orban este asociat cu un regim cleptocratic oligarhic construit în jurul lui Orban și Fidesz. În Polonia, așa ceva nu există, deocamdată.
Orban a reușit de asemenea să-și asigure gradual un sistem media loial și aservit. Aceștia sunt piloni esențiali ai iliberalismului lui Orban. Acest lucru nu s-a întâmplat încă în Polonia, deși dacă nu ar fi apărut brusc această criză politică legată de dreptul la avort, atunci sigur am fi fost martorii unei noi campanii de ”naționalizare a media”.
Dar suntem abia la începutul celui de-al doilea val al pandemiei de Covid-19. Polonia este unul dintre cele mai afectate state în acest moment, cu 22.000 de cazuri zilnic.
Guvernul PiS trebuie să gestioneze o triplă criză în acest moment – sanitară, economică și politică. În mod trist, pare a fi formula perfectă pentru un crah politic de proporții, dacă va continua de asemenea manieră.