Șefii care doresc să știe tot și să hotărască tot se lovesc de obstacolul cantității mari de informații, care trebuie judecate, analizate, pentru a lua decizii. De cele mai multe ori informațiile sunt prea multe și prea diverse pentru a putea fi procesate de o singură minte, fie ea și excepțională.
Dacă informațiile sunt prea multe, timpul necesar pentru disecarea și înțelegerea lor va fi mai mare decât poate procesa un om și până la urmă omul sau va fi doborât de oboseală și va greși sau va greși privind informațiile doar superficial.
Dacă informațiile sunt din domenii diverse este clar că omul nu va avea competențe în toate domeniile și va greși luând decizii, pentru că nu va ști cum să analizeze informațiile primite.
Iată care este mecanismul simplu prin care cei ce concentrează puterea ajung să vadă cum societatea se dizolvă sub ochii lor, deși ei sunt convinși că au muncit până la epuizare: sunt copleșiți de analiza unei mari cantități de informații și iau decizii greșite.
Soluția la problema aceasta e simplă: împărțirea responsabilităților între mai mulți oameni. Dar asta înseamnă pentru marii sau micii șefi împărțirea puterii, ceea ce în mințile lor bolnave este inadmisibil pentru că acestor tipuri de personaje le lipsește încrederea în ceilalți.
Un șef bun trebuie să delege
N-ai încredere, nu delegi sarcini, ci dai ordine, dai ordine greșite pentru că nu ai capacitate de analiză și sinteză enormă, situația se deteriorează și ego-ul narcisist al indivizilor refuză să ia în calcul varianta normală a greșelii personale. Indivizii intră într-un soi de cerc vicios din care nu mai pot ieși și situația se deteriorează.
Iată de ce este necesară împărțirea răspunderii în detrimentul concentrării ei la un singur individ sau la un grup mic de indivizi.
Iată de ce este necesar ca activitățile statului să fie împărțite pe ministere, iată de ce e necesar să avem primari, iată de ce este necesar să nu amestecăm politicul în activitățile economice, iată de ce decizii cu caracter general precum carantinarea totală, cum a fost ea făcută în martie, pe lângă lucruri bune a produs și greșeli.
Puteau să întrebe primarul
Pe de altă parte, o greșeală poate fi mai greu reparată dacă feed-back-ul ține de cei aflați la comandă deasupra celor aflați în problemă.
Iată de ce decizii care sunt luate fără cei din inima comunităților duc la eșec, spre exemplu carantinarea alandala din comuna Gornet, care se putea rezolva extrem de simplu prin implicarea primarului localității în decizia DSP.
Un simplu telefon prin care se puteau afla multe despre cei bolnavi scutea lumea de dureri de cap și justiția de cheltuieli inutile.
Dar asta însemna ca funcționarul care face ancheta epidemiologică să știe că el e un om care nu stăpânește toate datele și poate greși. Or, să faci un birocrat să înțeleagă cât de predispus la greșeală este pentru că nu poate ști de unul singur niciodată totul este un lucru mai greu decât să faci un avion să zboare fără kerosen.
Ca să miști lucrurile în direcția bună ai nevoie de un șef care să împartă responsabilități și să vegheze ca ele să fie duse la bun sfârșit.
Uite de ce e necesară instituția prefectului, ca să facă legătura între autoritatea centrală, DSP-uri, poliție și primării. Dacă prefectul este un politruc sau un birocrat, bineînțeles că informațiile îl vor copleși și fie nu va face nimic, fie va greși, fie va fugi în concediu ca să scape de responsabilitate.
Pandemia era mai ușor de gestionat într-o țară împărțită în opt felii
Dacă noi aveam țara împărțită pe regiuni, aveam puțini prefecți și puterea lor sporea, iar responsabilitatea mare tria persoanele aflate în această funcție.
Sunt convins că pandemia era mai ușor de gestionat într-o țară împărțită în opt felii decât într-o țară condusă centralizat prin ordonanțe de Vela sau Arafat, oricât s-ar fi străduit ei.
Prefecții aveau de mestecat o informație mai mică venită de la centru și una mai importantă venită din teritoriu, ca atare erau mai aproape de problemele specifice locului decât un mare șef de la București, a cărui grijă principală a fost să apară la televizor crezând că țara se conduce cu atât mai bine cu cât timpul de emisie dat figurii și cuvintelor sale este mai mare.
Descentralizarea este singura soluție
Stabilirea unui set de reguli clare este indiscutabil necesară ca toată lumea să procedeze la fel, dar nu e și suficientă, impunerea lor trebuie să țină cont de situația de la firul ierbii.
Descentralizarea deciziei privind lucrurile legate de pandemie acum, în starea de urgență, este singura soluție, Guvernul Orban a dovedit că centralizat nu mai poate gestiona criza provocată de coronavirus. Că a hotărât mutarea deciziei în teritoriu de teamă că nu va putea gestiona lucrurile, asta e o altă discuție.
Implicarea prefecților și a consiliilor județene în ținerea sub control a pandemiei e însă un lucru bun. Descentralizarea deciziei în învățământ este și ea un lucru corect.
La început poate că măsurile acestea nu vor da roadele scontate sau mai bine zis nu vom vedea rapid rezultate excepționale, asta din cauza personajelor implicate în ecuație, din cauza materialului uman deficitar al celor din administrația locală și a lipsei lor de experiență pandemică, dar altfel nu se poate, aceasta e singura soluție viabilă pe termen lung.
Cu timpul situația se va îmbunătăți, iar experiența adunată în vara aceasta va putea fi folosită în toamnă sau la anul viitor, în cazul unui al doilea val de infecție cu coronavirus.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro
Citește și:
Românii nu vor respecta regulile, până nu le va fi pusă viața în pericol