Premierul Ciolacu a ascultat-o pe Ursula von der Leyen și a propus o femeie pentru un mandat de comisar, dar ce se aude pe holurile clădirii de la Berlaymont că va primi România sună pompos, dar e un balon de săpun; dacă voiam ceva util, am fi luptat pentru afacerile interne, pentru a avea o carte în plus în dosarul Schengen.
Expertul în drept european Alin Orgoan analizeză, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, ce ar putea obține România în viitoarea componență a Comisiei Europene, unde premierul Marcel Ciolacu a propus-o pe Roxana Mînzatu. Ultimele informații, publicate și de Politico, care face un tur de previziuni, sunt că România ar primi portofoliul de comisar pentru muncă, drepturi sociale şi locuinţe.
Alin Orgoan este specializat în Guvernanța Agențiilor de reglementare ale Uniunii Europene.
Alin Orgoan, au apărut primele informații, date de Politico, mai degrabă previziuni, despre ce portofoliu ar putea obține România în viitoarea formulă a Comisiei Europene. Este vorba despre cel privind munca, drepturile sociale și locuințele. Pe hârtie arată foarte complex, dar care ar fi forța reală a acestui portofoliu? Este o negociere în forță a României?
Zvonurile de pe holurile clădirii de la Berlaymont arată că portofoliul pe care România l-ar primi ar fi cel legat de muncă, drepturi sociale și locuințe. Problema locuințelor este cel mai nou portofoliu creat politic de Ursula von der Leyen pentru a obține sprijinul Grupului S&D.
Sună pompos, însă este un balon de săpun, în realitate, care să fure doar atenția persoanelor care nu cunosc competențele Uniunii Europene.
UE nu are competențe în tratate în ceea ce privește rezolvarea locuințelor. UE nu poate să rezolve problema locuințelor din Europa, deoarece cauzele variază de la o țară la alta și acolo unde problemele au fost rezolvate în trecut nu pot fi replicate la scară europeană, cum este modelul din Viena. Este un portofoliu slab, pentru ca a șasea țară ca mărime din UE să primească cel mai slab portofoliu. Aceasta arată abilitățile slabe de negociere ale premierului Ciolacu, care nu știe să se impună, să fie asertiv.
Marcel Ciolacu nu a avut în partidul său mai multe nume de anvergură, cu experiență politică și reputație europeană pentru a cere un portofoliu european puternic. A mers la piață cu un candidat și s-a întors cu portofoliu gol, care nu va aduce României decât titluri de știri complicate, pe care nici politicienii, nici jurnaliștii nu le înțeleg, însă în realitate va fi vorba doar de maculatură și nimic concret pentru România.
Dacă aș fi fost în locul lui Marcel Ciolacu, as fi lăsat la o parte portofoliile economice, că oricum PSD nu are oameni de anvergură aici, m-aș fi luptat pentru afaceri interne, pentru a avea un om în plus de partea României pentru a negocia calendarul pentru intrarea în spațiul Schengen. Cine va putea negocia Schengen? Viitorul președinte în Consiliul European, viitorul ministru de Interne în Consiliul UE JAI și, dacă am fi avut un comisar, am fi avut și în Comisie un aliat puternic. Iată lipsa de viziune politică, chiar și de marketing politic.
O ratare majoră dacă acesta va fi portofoliul. Altfel zis, vom avea încă cinci ani un comisar care nu va face decât maculatură europeană, nimic important și de anvergură.
Care sunt portofoliile cu cele mai puternice atribuții, în contextul politic și geopolitic de față? Prim-ministrul român a anunțat că România vizează un portofoliu economic, se încadrează aici cel privind munca, drepturile sociale și locuințele?
Trebuie să ne uităm în tratate, acolo unde Uniunea are competențe exclusive sau partajate, adică poate să facă legislație acolo sunt portofoliile mai puternice.
Acolo unde o propunere devine legislație în toate statele și toate cele 450 de milioane de cetățeni trebuie să respecte, sau portofoliu legat de buget, pentru că orice măsură europeană de impact are nevoie de un buget. Acestea pot fi buget, economie, industrie, concurenţă, comerț, tranziție verde și digitală, energie, agricultură și transport.
Desigur, pe securitate, portofoliul este foarte important din alte considerente.
Ce este important de notat este că dincolo de importanţa portofoliilor, contează și anvergura comisarului și pregătirea lui. Altfel zis, poți sa primești un portofoliu bun și tu să fii comisar de decor căruia îi se spune milimetric ce să facă, care nu are nici o autonomie.
Sau poți să fii un comisar ca Vestager, care are inițiativă și se face remarcată. Însă pentru a fi foarte corect, nimic din aceste decizii nu se iau fără a fi votate în Colegiul comisarilor.
Însă, mai important de atât, nimic important nu se ia fără consultarea cu statele membre și șefii de stat din Consiliul European. De aceea spun că președintele unei țări are un rol important la nivelul UE, el știe tot. Înainte ca soldățeii să apuce să lucreze pe dosar, impetusul politic este dat de Consiliul European.
Trebuie să spun că acest mandat va avea un avânt și o anvergură mai scăzute, din cauza liderilor care sunt în tranziție sau care nu au viziunea europeană necesară, rămâne de văzut dacă Franța va continua puternic să anime construcția europeană sau vom asista la o Franța mai temperată din cauza noului guvern și pierderii majorității absolute în Parlament pentru Macron.
În noul context geopolitic, industria, bugetul și apărarea (securitate - deşi nu avem mari competențe) vor fi caii de bătaie. Se va negocia bugetul pe șapte ani, cu noi strategii politice, vom analiza dacă PNRR-RRF a fost un instrument bun și dacă a dat roade și ne vom uita către viitorul Europei privind extinderea, însă eu sunt mai rezervat aici decât alți colegi care comunică pe acest domeniu.
Pentru România, repet, portofoliul legat de afaceri interne ar fi fost cel mai potrivit, cu agendă clară privind aderarea la spațiul Schengen.
Cum arată, din perspectiva ambițiilor, această formulă a Comisiei Europene, pentru care Ursula von der Leyen a făcut câțiva pași înapoi și mă uit la echilibrul de gen, în primul rând? Care par a fi prioritățile acestei echipe?
Cred că Ursula von der Leyen a greșit prin faptul că nu a setat regulile jocului de la început. Fiecare stat trebuia să prezinte doi candidați și să se tragă la sorți pentru care țară comisarul va fi de gen feminin și pentru care de gen masculin. Altfel, pentru unele țări pare ca o pedeapsă, în timp ce alte țări pot să numească pe cine doresc. Până la urmă, și viitoarea Comisie depinde de votul majorității din Parlament, de audieri. Dacă Parlamentul își dorește paritate, poate în timpul audierilor să refuze candidații bărbați ai altor țări.
Am putea spune că acum mingea este la Parlament. Își dorește Parlamentul European atât de mult paritatea, încât să calce peste numirile politice și eventuale fricțiuni între delegațiile naționale din grupurile politice?
Eu consider că este păcat că pretutindeni în Europa partidele politice nu promovează și nu cresc lideri politici femei. Însă nu-mi place nici fățărnicia politică. Nu am niciun sentiment față de obiectivul de paritate al Comisiei, pentru regulile jocului nu au fost setate de la început.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech