Moartea suspectă a lui Vitali Șișov la Kiev este doar cel mai recent dintr-un lung șir de cazuri nerezolvate de disidenți belaruși morți de-a lungul anilor, observă BBC.
Zilele trecute Șișov a fost găsit spânzurat într-un parc, la o zi după ce a dispărut din capitala ucraineană.
În acest caz, agenții președintelui belarus Alexander Lukashenko sunt suspectați că ar fi responsabilii. Șișov conducea un grup din Ucraina care avea grijă de belarușii care au fugit de represiunea președintelui Lukașenko, care a început anul trecut în august.
Teamă și violență în închisorile din Belarus
Un alt dizident belarus cu notorietate, jurnalistul Pavel Șeremet, a murit la Kiev în iulie 2016, după ce mașina în care se afla a explodat.
Modul său agresiv de a relata despre opresiunea politică din Belarus a supărat autoritățile. Șeremet a fost întemnițat în 1997 și, după ce a fost bătut crunt în 2004, a emigrat în Rusia unde a devenit un reporter-vedetă la televizor.
Chiar și aici a criticat intervenția Rusiei în Ucraina în 2014 și a vorbit despre ceea ce el considera că ar fi fost greșelile făcute de Ucraina în relație cu Rusia.
La Kiev, acesta a lucrat pentru Ukrayinska Pravda, un site de știri de investigații fondat de jurnalistul Georghi Gongadze, cunoscut pentru stilul său de a expune informațiile legate de corupția din țară.
Gongadze fusese ucis la rândul într-un mod sinistru în 2000, când a fost găsit decapitat în pădure.
În acest caz, trei polițiști au fost condamnați la închisoare.
Amnesty International a numit uciderea lui Șeremet o ”crimă oribilă” și un ”atac josnic la adresa libertății de exprimare”. Organizația a cerut o nouă investigație independentă.
În 2010, fondatorul grupului dizident Charter 97, Oleg Bebenin, a fost găsit spânzurat la casa sa de vacanță de lângă Minsk. Autoritățile susțin că s-ar fi sinucis, o acuzație respinsă de colegii săi, care spun că era un om dedicat muncii sale și nu ar fi dat niciun semn că ar fi avut probleme personale.
Unul dintre colegi, Dmitri Bondarenko, a și văzut corpul lui Bebenin și a raportat răni suspecte: o glenă ruptă, tăieturi și zgârieturi pe mâini și piept și vânătăi pe spate.
Disparițiile datează încă din anii '90
În perioada 1999-2000 au fost raportate patru dispariții, în toate cazurile fiind vorba de dizidenți belaruși.
Lipsa de rezolvare a acestor cazuri a fost intens condamnată atât de oamenii politici din Occident, cât și de organizațiile de apărare a drepturilor omului.
Cu toate aceste, în 2011, un raport al Departamentului de Stat american privind abuzurile din Belarus nota că ”au existat dovezi ale implicării guvernamentale în aceste cazuri, dar autoritățile au continuat să nege existența oricărei legături cu aceste dispariții”.
Cei patru disidenți dispăruți au fost:
Yury Zakharanka, fost ministru de Interne și lider al Opoziției
Viktar Hančar, fost viceprim-ministru și critic al lui Lukashenko
Anatoly Krasovsky, om de afaceri și apropiat al lui Gonchar, fondator al Opoziției
Dzmitry Zavadski, cameraman care lucra alături de Pavel Șeremet
Investigațiile Consiliului Europei au scos la iveală ”acțiunile desfășurate la nivel înalt ale statului pentru a acoperi adevărul legat de aceste dispariții”.
Același raport a menționat și numele oficialilor de top din Belarus suspectați că ar fi fost implicaţi în aceste dispariții și a cerut Belarusului o anchetă corectă.
În 2001, doi foști membri ai procuraturii din Belarus aflați în exil chiar au susținut că Zakharanka, Gonchar și Krasovsky ar fi fost uciși de o escadrilă a forțelor speciale numită ”brigada morții”.
Mai târziu, un fost membru al trupelor speciale a făcut o declarație similară.
Cu toate acestea, Lukașenko neagă vehement că ar fi ordonat o astfel de operațiune, relatează Radio Europa Liberă.
Citește și:
