Românii nu sunt nici un popor de mistici sălbatici, așa cum îi consideră Georgescu, nici de lași, așa cum îi consideră liderii PSD. Sunt cinci zile cruciale.
Suntem obligați să împiedicăm planurile lui Vladimir Putin de a fura viitorul țării, așa cum a făcut deja în Ucraina și încearcă același lucru acum în Georgia. România nu trebuie să fie următoarea, avertizează profesorul de științe diplomatice la Oxford, Corneliu Bjola.
PSD a decis să nu susțină deschis niciun candidat, Elena Lasconi sau Călin Georgescu. Ce înseamnă însă asta, concret? Cât de mult influențează asta turul al doilea?
Din punctul de vedere al politicii mici, adică al celei de zi cu zi, cu care ne-am obișnuit în ultimii ani, gestul de eschivă al PSD este determinat, cred, de sentimentul de încredere pe care îl resimte după rezultatele alegerilor parlamentare de duminică seara.
Faptul că USR a subperformat, în timp ce două partide extremiste (autodeclarate suveraniste - SOS, POT) au intrat în Parlament, le-a sugerat probabil liderilor PSD că vântul electoral bate mai mult în direcția liderului de cult Georgescu decât a doamnei Lasconi.
Cred că, dacă USR ar fi reușit să obțină 20%, situația s-ar fi prezentat poate diferit astăzi. Pe acest fond, aripa tradiționalistă din PSD (Ponta, Stănescu, Tudose) a reușit să se impună și să-l forțeze pe Ciolacu, probabil în schimbul menținerii sale ca președinte de partid, să propună această formulă.
Din punctul de vedere al politicii mari, cea care se face în momentele de răscruce istorică, gestul acesta de eschivă este unul de lașitate absolută. Este măsura morală a unor lideri iresponsabili și fără scrupule, modelul Franz von Papen (politicianul german care a facilitat ascensiunea lui Hitler în funcția de cancelar pe 30 ianuarie 1933 sperând că îl va putea controla).
Gestul de eschivă nu poate fi scuzat prin nevoia liderilor PSD de a nu-și irita simpatizanții. Având în vedere admirația obsesivă a lui Georgescu față de criminali precum Putin, Zelea Codreanu și Antonescu, la care se adaugă pozițiile sale virulent anti-NATO și anti-UE, delimitarea PSD ar trebui să fie categorică, fără ezitare și necondiționată.
Un astfel de gest ar fi transmis exact mesajul de care România are nevoie în aceste zile: că țara este condusă de lideri adevărați, nu de oportuniști care pescuiesc în ape tulburi. Undeva, în cărțile de istorie de peste 20-30 de ani, se va vorbi despre acest moment, așa cum vorbim astăzi despre momentele de cumpănă din anii ’30.
Nu am nicio îndoială că, în acele cărți de istorie viitoare, când se va discuta despre ce s-a întâmplat când România a fost abandonată și lăsată de izbeliște în fața forțelor extremiste implantate și folosite de „Imperiul Răului", numele Ciolacu, Tudose, Ponta și Stănescu vor fi trecute la categoria celor care au trădat poporul român de Ziua Națională a țării, în anul de grație 2024.
Președintele reconfirmat al PSD a anunțat ca poate forma un guvern împreună cu PNL, UDMR și susținerea minorităților. Înseamnă asta cordon sanitar care să izoleze cele trei partide extremiste?
Nu am așteptări, în acest moment, de la PSD. E adevărat că, în ultimii ani, partidul a demonstrat o anumită capacitate de a urmări obiectivele strategice euroatlantice ale României cu un grad rezonabil de dedicare.
Este însă foarte posibil ca aceste motivații să fi fost mai degrabă conjuncturale, dictate strict de necesitatea de a accesa fondurile europene de care primarii PSD aveau nevoie, și mai puțin de o convingere autentică în valorile pe care apartenența noastră politică și culturală la civilizația europeană le implică.
Aceste valori, fundamentale pentru toate generațiile de români care, începând din 1848, și-au dorit integrarea în spațiul civilizațional european, par să fie mai degrabă invocate decât înțelese.
Astăzi, așteptările mele de la PSD au fost complet dinamitate de poziționarea liderilor săi. Aceștia au demonstrat că înțeleg destul de superficial ce înseamnă apartenența României la spațiul european din punct de vedere al securității, economiei și culturii, alegând, în schimb, să joace ruleta rusească, cu un singur glonț pe țeavă.
Astăzi au apăsat pentru prima oară pe trăgaci. Luni vor apăsa din nou, evident, în numele „interesului național” – interes pe care deja l-au compromis. Dar, la un moment dat, glonțul de pe ruleta rusească se va descărca, și atunci ne va lovi pe toți, în plin.
Poate PSD sa fie reprezentantul, iată, curentului democratic și pro-european, cu un eventual președinte de sorginte extremistă la Cotroceni?
Mă tem că nu. Liderii PSD și-au anulat acest drept astăzi. Au abandonat țara într-un moment critic, iar de aici înainte, în următoarele cinci zile, stă în puterea fiecăruia dintre noi, prin implicare în procesul electoral, să facem tot ce putem pentru a preveni ca un neolegionar cu vederi putiniste și visceral anti-europene să ajungă la Cotroceni.
Românii nu sunt nici un popor de mistici sălbatici, așa cum îi consideră Georgescu, nici de lași, așa cum îi consideră liderii PSD.
Sunt cinci zile cruciale în care fiecare dintre noi trebuie să îi convingă pe cei din jur, pașnic și cu argumente, că țara s-a desprins în 1989 din întuneric, că garda veche de securiști și nostalgici urăște România modernă și că, în momente grele, ne putem mobiliza, în ciuda abandonului unor lideri politici, precum cei de la PSD.
Suntem obligați să împiedicăm planurile lui Putin de a fura viitorul ţării, așa cum a făcut deja în Ucraina și încearcă același lucru acum în Georgia. România nu trebuie să fie următoarea.