Ca să refacă URSS, Putin ar trebui să ia nu doar Ucraina, ci și Moldova și Țările Baltice. Este evident că prin război nu poate ocupa Lituania, Estonia și Letonia, pentru că asta ar însemna un război cu NATO iar despotul de la Kremlin se ferește de o atare întreprindere.
Și atunci, camarila se autosugestionează, se minte că dacă va câștiga războiul din Ucraina, în Țările Baltice și în Moldova vor veni la putere pro-ruși care vor scoate țările lor din UE și din NATO și le vor alipi la CSI.
Guvernele Țărilor Baltice au fost printre primele care au ajutat cu echipament și armament Ucraina ca ea să reziste invaziei, înțelegând că de victoria ucrainenilor depinde stabilitatea statelor lor. În Țările Baltice sunt staționate trupe NATO și guvernele au cerut suplimentarea forțelor care le protejează. Deși au minorități ruse consistente, acestea au față de Kremlin cam același comportament avut de rușii aflați în Ucraina: poate că rușii vor Rusia, dar sigur nu îl vor pe Putin.
Este evident că Țările Baltice nu ar putea rezista singure unei ofensive ruse. Diferența dintre ele și armata Moscovei este uriașă. Dar nu asta contează, ci faptul că NATO este prezent acolo iar diferența dintre resursele NATO și cele ruse este tot uriașă și este în defavoarea Moscovei. Deci militar Rusia nu are nicio șansă să cucerească micile state de la Marea Baltică și știe asta.
Pentru refacerea URSS sub forma CSI, Rusia ar trebui să aibă și altceva în afara rachetelor de croazieră, a materiilor prime și a ideii imperiale ce clocotește în sângele castei politico-oligarhice de la Kremlin.
În primul rând, Rusia ar avea nevoie de tehnologie militară ca să compenseze diferențele uriașe dintre înzestrarea armatei sale și cea a NATO, ca să-și proiecteze puterea în regiune. Nu o are și nici nu o va avea în viitorul apropiat, cu siguranță. China, țara comunistă cât un continent ce și-a făcut din copierea tehnologiei occidentale un scop în sine nu a atins nici ea nivelul vestului. Ca să ai tehnologie trebuie să ai ingineri, utilaje, fabrici, iar Rusia nu le are. Nu este în stare să fabrice drone pentru front și le cumpără de la iranieni.
În al doilea rând, Rusia ar trebui să aibă o societate care să promoveze concurența și piața liberă, ca să poată fi competitivă. Nu are decât o mulțime de supuși care acceptă să trăiască sub comanda Kremlinului și niște oligarhi care și-au împărțit cu acordul lui Putin resursele țării. Asta face ca oamenii să nu se îmbulzească să concureze într-un domeniu sau altul pentru că legea este făcută de oligarhi, adică făcută după bunul plac al unui om antamat politic. Asta face ca economia rusă să fie ca nivel de dezvoltare cu mult sub nivelul occidental iar PIB-u ei să fie un pic mai mare decât al Olandei, de exemplu.
În al treilea rând, Rusia ar trebui să aibă o infrastructură la nivelul celei occidentale. Nu este suficient să ai câteva mii de camioane și tancuri vechi în depozite dacă nu ai autostrăzi. Nu poți cere oamenilor să adere trup și suflet la propaganda ta dacă nu ai gaze în satele în care trăiesc acești oameni. Nu le poți cere oamenilor să creadă în tine dacă nu au apă curentă decât în marile orașe.
În al patrulea rând, Rusia ar trebui să-și proiecteze asupra statelor pe care le dorește incluse în imperiu bunăstare economică, nu doar forță militară. Rusia nu poate asigura bunăstarea aceasta cetățenilor săi, peste 70% din pensionari trăind cu ajutoare de stat. Asta înseamnă că salariile sunt mici și nu pot alimenta fondul de pensii. Rușii nu produc bunuri de larg consum, fac aceeași greșeală făcută și de Ceaușescu. Faptul că soldații ruși fură din Ucraina mașini de spălat și prăjitoare de pâine spune multe despre nivelul de trai din străfundurile Rusiei.
Ce poate da Rusia în plus statelor din Asia Centrală față de ce au și ele, adică petrol și gaz? Nimic, iar dezvoltarea de sine stătătoare a unui stat precum Kazahstanul ridică mari semne de întrebare asupra potenței economice ruse.
În al cincilea rând, politica rusă în Asia Centrală ar trebui să se schimbe. Conflictele înghețate, asmuțirea unor minorități împotriva statelor, crearea de enclave și susținerea lor militară nu este o politică menită să atragă statele respective pe orbita Moscovei. Ele se vor apleca sub presiunea Moscovei, dar vor căuta în același timp să câștige cât de multă independență pot, independența lor crescând cu slăbirea puterii Moscovei.
În al șaselea rând, Rusia, deși este o țară uriașă, are o populație de doar 140 de milioane de locuitori. Cu o asemenea populație, Rusia nu se poate opune Europei, care o depășește net. Cum să te lupți cu un colos economic ca alianța SUA-UE care depășește cu mult 600 de milioane de locuitori? Iar războiul din Ucraina demonstrează clar două lucruri. Primul, că înzestrarea armatei depinde nu doar de tehnologie. ci și de numărul de oameni ce poate lucra pentru ea, iar al doilea, că vremea numărului masiv de soldați aruncați în luptă, ca în Al Doilea Război Mondial, nu mai este suficient pentru victorie.
Rusia nu are niciunul dintre aceste atuuri de partea sa. Probabil că la Kremlin lucrurile se știu, de aceea Moscova a mers la început pe calea războiul hibrid, încercând să ocolească astfel un impact direct cu Occidentul, folosind conflicte înghețate și imixtiuni subversive în Europa.. De aceea caută să se convingă acum că dacă va câștiga războiul din Ucraina va domina automat lumea fostei URSS. Dar și aici este o fractură de logică: chiar dacă prin absurd va câștiga lupta, va ocupa Kievul și va pune acolo o marionetă, Rusia nu va avea liniște pentru că nimic nu va garanta că Maidanul nu se va repeta.
Refacerea imperiului rus va fi imposibilă, chiar cu ocuparea Ucrainei. Statele Baltice sau Moldova nu vor fi cucerite, nici armat și nici prin război hibrid. Ideea imperialistă a Rusiei nu se bazează pe ce poate face Kremlinul, ci pe frustrarea elitei politico-militare ce a văzut cum Rusia se scufundă încet în mocirla subdezvoltării și a irelevanței politice. Ca să nu mai spunem că dacă nu erau cele două războaie mondiale, adică un context istoric favorabil, Rusia nu ajungea ce a fost. Iar acum acest context nu mai există.
Elita politico-militară de la Kremlin trăiește într-o stare ideologică proprie alimentată de visul imperial, într-un soi de paranoia în care nimic nu este susținut de realitate. Imperiul rus nu se mai poate reînchega, imperiul URSS nici pe departe. Tot ce poate câștiga Rusia este o bucată din Ucraina, dar și acest lucru este incert.
Dar atât timp cât la Moscova vor exista oameni care se vor hrăni cu otrava acestui vis vetust, Rusia va fi o amenințare pentru pacea și stabilitatea Europei. De aceea trebuie să învingă Ucraina pentru că victoria ei înseamnă moartea visului imperial rus.