Presa a comentat generos manierele de padișah ale președintelui Putin, care dăruia zilele trecute câte un inel de aur fiecăruia din cei nouă participanți la un summit informal, ținut la Sankt Petersburg, unde fuseseră convocați toți președinții republicilor ce fac parte din Comunitatea Statelor Independente (CSI)..
Pentru cine știe să pătrundă subînțelesurile, este ușor să priceapă dedesubtul nerostit al mesajului cu inele de aur, ceva ce îmi sună la ureche cam în genul: „toți suntem egali între noi, nu zic nu, dar numai unul singur împarte darul. Ceilalți îl primesc, dacă el catadixește să le dea. Harașo, dragi tovarăși, sau e cineva împotrivă?”.
Cine să se împotrivească la o pleașcă picată gratis, un ghiul, pe care ajunge să-l arăți prietenilor, dușmanilor sau cui vrei, ca să stea cu toții smirnă? Ce frumos rostea personajul unui mare autor clasic: „cu aurul cucerești lumea mai sigur decât cu otrava, cu pumnalul sau cu comploturi uneltite”!
Și, într-adevăr, cred că domnul Putin avea ceva de cucerit, nu spun ce anume, asta se vede și cu ochiul liber, fără dificultăți. Nu trebuie mai mult, decât să lecturezi lista republicilor care și-au trimis participanții la summitul lui Vladimir Vladimirovici și care sunt specificate astfel, într-un editorial publicat în ziarul Pravda:
Rusia, Azerbadjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, Turkmenia, Uzbekistan.
Exact nouă reprezentanți, cum spuneam, toți așezați, ca niște egali ce sunt, în ordine alfabetică, excepție făcând numai Rusia, cea cu litera „R”, pusă înaintea celei cu litera „A”, din motive pe care ziarul Pravda nu le explică cititorilor săi. Mintea nu mă duce la altă explicație, decât tot uriașa diferență dintre cel care dă și cei care primesc. Părerea mea.
Ziarul – un aservit al Kremlinului – explică într-un mod interesant motivele care l-au determinat pe liderul rus să convoace un summit informal, deranjând atâta lume simandicoasă să vină de la mii de kilometri, ca să-și primească fiecare personal cuvenita bijuterie.
Redau, în traducere proprie, chiar primul paragraf al editorialului:
„Summitul Comunității Statelor Independente (CSI) de la Sankt Petersburg marchează un mare succes al lui Vladimir Putin. Poate lista celor 9 țări (participante n. red.) va fi completată cu încă alte șase țări lipsă, atunci când Rusia va finaliza cu succes Operațiunea Militară Specială din Ucraina.
Citești, simți că ți se face pielea ca de găină, și îți pui legitima întrebare: oare pe care șase țări a pus ochii domnul Putin, pentru ca, după prezumtiva victorie asupra Ucrainei să le înhațe – poate prin alte războaie - și să le introducă în CSI-ul rusesc?
Răspunsul îl citesc tot acolo, în ziar, mai spre sfârșit. Citez:
„În fața CSI, se deschide dintr-o dată perspectiva revenirii în Uniune a șase țări, astăzi absente. Acestea sunt: Ucraina, Moldova, Georgia, Lituania, Letonia, Estonia.
Ucraina va reveni ca parte a Federației Ruse.
Moldova ar fi putut fi deaj parte (a Federației n. red.) sub președinția lui Igor Dodon.
Georgia are propria poziție obiectivă în relațiile cu Federația Rusă și îi trebuie timp ca să revină. Rusia a oferit deja celor de la Tbilisi adoptarea unui regim (de circulație n. red.) fără vize. Georgia se va întoarce (….)”
Nu-mi este clară conjunctura în care s-ar întoarce Georgia la CSI, dar și mai confuză mi se pare explicația cu referire la cele trei țări baltice din nordul continentului. Îmi permit să citez din nou:
„Țările baltice sunt din categoria celor despre care ar fi de preferat ca ... Victoria Federației Ruse în Operațiunea Militară Specială va fi suficientă, pentru ca procesele de negociere (care vor avea loc – n. red.) să-i înlăture pur și simplu pe rusofobii elitelor baltice. Vor veni la putere oameni care vor avea grijă de populație și nu de cum să dăuneze Federației Ruse”.
Nu știu în ce măsură un editorial, chiar dintr-o importantă publicație aservită Kremlinului, reprezintă poziția oficială a autorităților ruse. Dar nici nu-mi pot închipui ca, într-o țară ca Rusia, un articol cu asemenea temă îndrăzneață să fie oferit publicului larg printr-un ziar de notorietatea Pravdei, fără a purta girul cuiva mai de seamă.
Așa stând lucrurile, îmi permit să observ că este pentru prima oară când presa moscovită vorbește cu subiect și predicat, cât se poate de apăsat și de transparent, despre adevăratul scop al războiului început în Ucraina acum peste zece luni, cu totul altul decât cel declarat de domnul Puitn în faimoasa alocuțiune către țară din 24 februarie 2022.
Acum, cetățeanul rus este pus față în față cu realitatea, află la acest nivel că invocata denazificare și declarata demilitarizare a Ucrainei au fost păcăleli și că adevăratul scop vizat de domnul Putin a fost și este numai refacerea Uniunii Sovietice în granițele sale și nimic altceva.
Firește, s-ar putea întreba cineva: de ce? De ce și-a mințit Vladimir Vladimirovici propriul popor? Dintr-un motiv simplu: rușii, în marea lor majoritate, nu tânjesc după zilele fostei URSS. Dacă ei și-ar fi iubit țara comunistă, atunci lui Gorbaciov nu i-ar fi fost deloc ușor să adopte „perestroika” și nici lui Elțin să desființeze cogeamitea Uniune, printr-un simplu proces verbal, încheiat cu doi colegi, la un pahar de votcă.
Dar sovieticii simțeau mai demult că URSS este un Goliat cu picioare de lut. Puținii din ei care călătoreau în vest se întorceau (dacă se mai întorceau, firește!) cu vestea că „acolo” viața este cu totul alta decât așa cum o descria propaganda din ziarul partidului comunist – și atunci, tot Pravda!
Viața monotonă îi vexa pe ruși, iar prestația statului îi nemulțumea adânc. Detestau traiul pe care îl duceau și nu-și doreau alteva decât, ca și noi, o viață „ca afară”.
Adevăratele intenții au fost ascunse atâta cât s-a putut. Dar iată că nu se mai poate. Încrederea în Succesul „Operațiunii” stă aproape să se prăbușească. Mujicul din sărăcăcioasa izbă rusească află că uriașa armată a dat înapoi pe mai toate fronturile și mai află că sunt chemate mereu alte contigente într-un război care trebuia demult terminat.
Mai poate astăzi domnul Putin să le furnizeze rușilor minciuni credibile, despre denazificare și demilitarizare, așa cum făcea în fatidica zi de 24 februarie 2022? Evident, nu mai poate. Nu i-a mai rămas să se agațe decât de un pai: acela al recâștigării vechilor frontiere sovietice.
Presimt că nu-i decât un pai, chiar dacă domniei sale și celor din jurul său li se pare că au apucat un uriaș colac de salvare.