Călin Georgescu și adepții lui nu trebuie să fie ctitori de cuib legionar pentru a se dovedi copiatorii instrumentelor folosite de extremiștii legionari, dintre care punerea în circulație a resentimentului și urii și violența sunt semnale de alarmă, la care trebuie să fim atenți în perioada următoare.
Deja germenii au fost plantați și felul în care autoritățile au gestionat criza democratică, cea economică și criza gravă de securitate arată că nu înțeleg potențialul de violență socială pe care îl vizează mișcările și platformele extremiste din țară, precum și Rusia, care a reușit la București o operațiune în care investițiile au fost mai degrabă interne.
- Mii de susținători ai lui Călin Georgescu protestează la CCR cu cruci, icoane și sicrie: „O să ardă mulți din parlamentari!” (Galerie foto)
- Momentul în care mașina echipei Observator a fost atacată de susținătorii lui Călin Georgescu, la protestul din Capitală
- Manipulare marca POT. Anamaria Gavrilă a postat o imagine cu ea și un jandarm, la protestul de la CCR, cu mesajul „Jandarmii sunt cu noi”. De fapt, avusese o dispută cu jandarmul (Video)
Dacă ieși din zona de confort și intri într-un dialog abraziv cu unul dintre susținătorii lui Călin Georgescu, te afli în fața unui fenomen social pus în circulație de mesajele politice violente ale unui politician care, negându-și filiația legionară, copiază până în detalii figura Căpitanului.
Ți se spune despre nedreptatea pe care o suferă oamenii în țară. Despre imperativul ca politicienii să fie pedepsiți, laolaltă cu aceia care fac parte din sistemul democratic tradițional: intelectualii, jurnaliștii, societatea civilă „de sus”.
Ți se reproșează minciunile care se spun despre legionari, cei care poate au făcut greșeli, dar cu siguranță erau din popor și de partea poporului. Figura legionarului intră astfel în pofilul haiducului, ale cărui crime devin virtuți, de vreme ce ia de la bogați și distribuie săracilor.
Sigur, suntem în fața unor mistificări pe care istoria le-a mai cunoscut, dar dincolo de acest prim strat trebuie să vedem celelalte straturi de pervertire politică a memoriei sociale, de intoxicare și abrutizare spirituală, de o aparentă ieșire în maniheismul de basm, în care binele înfruntă răul, de fapt, o deturnare a binelui, dizolvat în instrumentele răului.
Se uită adesea acest lucru: Corneliu Zelea Codreanu a fost un ucigaş, a comis un omor, el, personal. După aceea, s-a creat un cult care a cultivat o anumită violenţă, nu numai ca mijloc, ci ca sens al vieţii politice. Legionarii nu erau o excepţie în contextul european, dar pentru România ceea ce era nou era că ţinta acestei violenţe nu erau ţăranii sau alţi alegători, ţinte ale bătăuşilor liberali în acea vreme, ci membri ai elitei sociale. Cred că pentru interpretarea lui Codreanu, trecerea societăţii româneşti de la societatea de dinainte de război, o societate fragmentată între o elită mică, urbană şi masa ţăranilor la o societate de masă este hotărâtoare.
(Oliver Jens Schmitt, interviu cu Magda Grădinaru).
Avem, pe de o parte, rezultatele resemantizării istorice practicate de ceaușism și, pe de altă parte, inversarea polilor de bine și rău în marele aparat al dictaturii: Căpitane, nu fi trist, Garda merge înainte, prin Partidul Comunist. De la încorporarea violenței legionare în comunism s-a trecut astfel la sanctificarea legionarilor drept eroi anti-comuniști, prin același procedeu de răsturnare a răului și binelui.
Această compromitere sistematică a binelui a dus la o trivializare a răului, a crimelor, a violenței, a unui naționalism abject și retrograd: de vreme ce l-au cântat pe Hristos în temnițe, crimele legionare nu puteau fi decât instrumente ale binelui, iată una dintre marile capcane perfide ale unei forme de disonanțe cognitive întreținute și alimentate politic.
De fapt, suntem în fața unei imense falsificări: Mișcarea Legionară nu a avut nimic sacrosant, nu a pus nimic în slujba binelui, nu a ucis pentru a salva națiunea română, ci a infestat-o și instrumentalizat-o.
Mai mult, nu a făcut nicio dreptate celor nedreptățiți, din contra, așa cum remarcă istoricul britanic Roland Clark, unul dintre experții în fenomenul legionar, a practic corupția în folosul propriu”
“Când Legiunea a ajuns la putere, după 13 ani de campanie antisistem, au furat tot ce se putea din banii publici până când, în cele din urmă, aliatul lor, generalul Antonescu, a fost nevoit să-și răstoarne propriul regim pentru a scăpa de ei”.
Autorul unui volum de referință despre Mișcarea Legionară, Roland Clark, profesor la Universitatea Liverpool, și-a susținut o teza de doctorat la University of Pittsburgh pe tema semnificaţiei fascismului pentru membrii de rând ai Legiunii Arhanghelul Mihail (în limba română, la Editura Polirom). A tradus în limba engleză volumul Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, al părintelui Dumitru Stăniloae. Este președintele Society for Romanian Studies, fondată în 1973.
Catch all-ul legionar și continuitatea
Nu este singurul care avertizează asupra condițiilor actuale de posibilitate ale unei violențe pe tipar legionar și care folosește mitologizarea legionară. Resentimentul social este cea mai importantă resursă pentru aceste mișcări și tocmai speculând resentimentul generalizat o astfel de mișcare extremistă nu are nevoie de un aparat ideologic clar. E un catch all al frustrărilor și marginalizărilor.
“Dacă vă uitaţi la ideologia legionară de la sfârşitul anilor 1930, cel mai mare succes al lui Codreanu a fost mobilizarea muncitorilor, pentru că muncitorimea s-a dezvoltat foarte repede. În comunism avem, pe de o parte, această strategie a Cominternului, adică revizionismul şi, pe de altă parte, o ideologie muncitorească, ce a apelat şi la creştinism, la religiozitate şi mai ales la această făgăduinţă de a-i integra pe aceşti oameni în societatea naţională şi de a le asigura urcarea pe scara socială.
Codreanu, care avea un talent mare de a dezvolta un limbaj politic, deşi nu era un vorbitor foarte mare, cu un talent retoric, dar adaptat la ceea ce ţăranii şi muncitorii puteau înţelege, a spus: ”Veţi merge la Bucureşti, în oraşe, cu un pas de stăpân”.
Acesta a fost un mesaj foarte puternic pentru muncitori. Mobilizând muncitorimea, Codreanu a creat şi o aşteptare uriaşă, dar nu cu această dimensiune transcendentă a misticismului legionar, ci era un mesaj mult mai terestru, un mesaj care privea această lume. Ion Antonescu a înţeles foarte bine şi, de aceea, la începutul anului 1938 se vorbea despre infiltrarea comuniştilor în Mişcarea Legionară. Nu erau chiar comunişti, dar era această dinamică să spunem comunistă, care a dus şase ani mai târziu la crearea unei baze sociale pentru preluarea puterii de către comunişti.
Aşadar: există o linie de continuitate socială, am studiat şi profilul celor care au preluat puterea în 1940, primari, şefi de poliţie legionari, care nu aparţineau vechii gărzi legionare din anii 1920, şi aceşti oameni pentru care Codreanu era mai ales un simbol, nu o persoană pe care să o fi cunoscut personal şi acolo era punctul de contact între legionari şi comunişti. Pe de altă parte, există şi o continuitate ideologică, întreruptă la începutul sistemului comunist, dar reluată cu naţional-comunismul lui Ceauşescu. Multe idei care, de fapt, erau legionare, erau integrate în discursul cultural şi ideologic al României comuniste, dar cu o excepţie: Codreanu însuşi a rămas exclus, pentru că un Codreanu ca figură vizibilă ar fi ameninţat charisma lui Ceauşescu şi ar fi arătat şi care sunt izvoarele adevărate ale acestui naţional-comunism.
Mulţi legionari, după reabilitatea lui Goga, de pildă, au aşteptat reabilitarea lui Codreanu. Decebal, fratele lui Corneliu Zelea Codreanu, într-o convorbire cu un turnător al Securităţii, a exprimat această aşteptare: acum trebuie să fie reabilitat şi fratele meu. Bine, a fost naiv, pentru că nu a înţeles strategia comuniştilor.
Cred că legionarismul are o continuitate destul de mare în comunism. În dictatura regală, în dictatura lui Antonescu era evident, dar întrebarea mare şi o dezbatere care trebuie să aibă loc şi în societatea românească e ce înseamnă acest naţional-comunism. S-a discutat foarte mult despre Shoah, despre responsabilitatea elitelor româneşti, dar nu a reieşit clar care sunt continuităţile, liniile de continuitate între România interbelică, şi nu numai cea a legionarilor, cum aţi observat şi dumneavoastră, şi România comunistă.
Codreanu a fost susţinut de la început de elite conservatoare. Să nu uităm că aceşti conservatori, odată cu introducerea dreptului de vot, şi-au pierdut baza electorală şi s-a creat un gol între elitele conservatoare, naţionaliste şi masa de ţărani. Cine putea stabili această legătură? Tinerii. Codreanu a început cu un activism la Iaşi, imediat după Primul Război Mondial, şi Biserica, autorităţile, uneori şi serviciile secrete au susţinut această mişcare naţionalistă”, explică Oliver Jens Schmitt, într-un interviu pe care mi l-a acordat în 2017, pentru agenția de presă News.ro.
Istoricul austriac Oliver Jens Schmitt a recompus biografia liderului legionar, fără a scăpa din vedere contextul unei violenţe şi al unui antisemitism care erau şi apanajul altor formaţiuni politice din epocă. Volumul Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea şi căderea „Căpitanului“ este publicat la Editura Humanitas.
Nici AUR, nici Georgescu nu admit că sunt legionari: sunt copiatori
Cum explica încă din 2022 Oliver Jens Schmitt felul în care AUR copiază Mișcarea Legionară, explicații a căror luciditate o vedeam astăzi, în felul în care PSD a amplificat AUR, pentru a manipula votul resentimentar, de pildă.
- În esență, AUR reproduce acel amalgam de legionarism și naționalism care a fost transmis societății românești din epoca Ceaușescu prin școală, cinematografie și mass-media, ca fiind interpretarea de către stat a culturii și istoriei naționale. Acest lucru este ușor pentru AUR, întrucât la orele de istorie se folosesc adesea materiale didactice care tratează superficial subiecte controversate precum revoluția din 1989, dar și legionarismul, participarea României la Shoah, dictatura mareșalului Antonescu sau susținerea de către BOR a tuturor regimurilor autoritare și totalitare din secolul XX.
Chiar dacă circumstanțele din anii 1930 nu sunt transferate în mod mecanic la situația de astăzi, unele paralele între legionarism și AUR sunt izbitoare: o mișcare extremistă de tineri activiști neexperimentați, dar predispuși la violență, este privită cu simpatie sau susținută în secret de părți ale establishment-ului.
Atunci, ca și acum, intelectualii și academicienii creează un climat care sprijină ultranaționalismul ortodox, anti-occidental.
Din nou, este vorba de profesori, de exemplum o parte din conducerea Academiei Române, care în ultimii ani, sub conducerea lui Ioan Aurel Pop, a promovat în repetate rânduri tendințe antisemite, de exemplu prin glorificarea lui Nicolae Paulescu sau prin relativizarea numărului de victime ale pogromului de la Iași din 1941.
- BOR joacă un rol și prin faptul că a tolerat ani de zile tendințe neolegionare, în anumite mănăstiri, dar și în cercurile intelectuale, apropiate de Biserică.
- Atunci, ca și acum, sistemul de partide se află într-o criză de încredere. Mulți alegători și-au pierdut încrederea în posibilitatea existenței unui guvern care să dorească cu adevărat să lupte împotriva corupției, mai ales după recenta schimbare de direcție a președintelui Klaus Iohannis.
- PSD vede în AUR un factor politic care ar putea fi util. Partidele nu dau un răspuns politic clar, fără echivoc și substanțial la AUR. De asemenea, în anii 1930, mulți politicieni au subestimat mișcarea legionară și au crezut că îi pot instrumentaliza pe legionarii neexperimentați din punct de vedere politic în scopuri proprii. Acest lucru s-a dovedit a fi o mare greșeală.
- Ca și în anii 1930, statul român s-a dovedit slab în fața unei crize majore, atunci criza economică mondială, astăzi efectele combinate ale emigrației în masă, ale reformelor structurale întârziate.
- La fel ca în anii '30, mediul geopolitic al României se deteriorează, cu amenințarea din ce în ce mai mare în Est din partea unei Rusii agresive, care, evident, este și ea pregătită de război, și la care o Românie preocupată de ea însăși nu are niciun răspuns - Oliver Jens Schmitt, 2022.