Discuția despre vaccinarea anti-Covid este firească, este necesară, doar că pare să fi început cu stângul. Un sondaj realizat de Avangarde arată o majoritate care fie nu vrea să se vaccineze deloc, fie nu vrea să se vaccineze imediat, iar discuția despre obligativitate agită spiritele.
Este misiunea autorităților să reușească să inverseze acest trend printr-o campanie foarte bună de informare, de clarificare.
Organizarea campaniei de vaccinare trebuia începută, pentru că efortul logistic va fi uriaș, mai ales în cazul vaccinului produs de Pfizer, care are nevoie de condiții speciale de transport și depozitare, la temperaturi extrem de scăzute, pe care ambalajul original în zăpadă carbonică le poate asigura un timp limitat.
Lucrurile sunt și mai complicate cu atât mai mult cu cât va fi nevoie de administrarea a două doze de vaccin, la interval de două săptămâni. Deci, una peste alta, totul trebuie să meargă ca uns, ceea ce, la cum funcționează sistemul sanitar în România, nimeni nu îndrăznește să spere.
Este bine că a fost implicată Armata, deși soluția este încă o mărturisire de neputință din partea Ministerului Sănătății. Dar vaccinul nu vine cu tancul și nici nu bate pas de defilare. Până la urmă, indiferent pe cine pui în frunte, la bază va fi tot infrastructura sanitară actuală fix așa cum o vedem.
Un milion de persoane au fost vaccinate în China cu un vaccin experimental împotriva Covid-19
De aceea, organizarea nu a început prea devreme. Prea devreme a început doar agitația.
Dorind să ofere o altă perspectivă, optimistă, că doar suntem în campanie, președintele a făcut un mare eveniment din acest început de organizare, declanșând astfel și discuția despre vaccinul însuși.
Ministerul Sănătății, secretarul de stat Baciu înțeleg, harnic din fire, nimic de zis, s-a apucat să ceară ca în 48 de ore toate instituțiile publice, inclusiv ambasadele, și toate unitățile sanitare, inclusiv private, să comunice câți se vaccinează și câți nu. În 48 de ore.
Să se vaccineze cu ce? Niciunul dintre vaccinuri încă nu există din punct de vedere legal. Da, este o chestiune de săptămâni, probabil, dar deocamdată el nu există, urmează avizările finale la nivelul autorităților de profil din SUA și UE. Avizări bazate pe verificări amănunțite.
Heirupismul acesta a creat, după cum era de așteptat, o reacție adversă, inclusiv în rândul cadrelor medicale care vor să vadă și ele un prospect, o autorizare, să înțeleagă totuși ceva, nu să bată din călcâie.
Nu mă refer aici la reacții inepte de tipul Monica Pop, care fără nicio bază științifică s-a apucat să inducă suspiciunea că vaccinul ar putea să provoace leucemie. Mi se pare descalificant pentru un medic, dar e adevărat că dna Pop nu este la prima reacție de acest tip.
Popularizarea campaniei de vaccinare cu un vaccin care încă nu a fost avizat, care nu are încă o documentație FDA și EMA, a dat elan și consipiraționismelor: de ce să fim noi cobai? Susținute iresponsabil de unele televiziuni.
Daca vrei să generezi un val de încredere, începi cu încrederea medicilor care să aibă ceva în mână, să înțeleagă, să citească, și de la ei, încet, spre restul populației, susținut, calm, răspunzând fiecărei temeri în mod aplicat, cu argumente, cu exemple, cu imagini din alte țări.
Și din acest punct de vedere apreciez primele intervenții publice ale dr. Valeriu Gheorghiță, medicul militar care va coordona campania de vaccinare.
Important e ca masa critică să fie de partea vaccinării, nu împotriva ei. Așa cum cred că obligativitatea legală a vaccinării ar genera numai ostilitate și reacții greu de controlat.
Și mai trebuie ținut cont de ceva. Sondajul Avangarde arată că majoritatea adversarilor vaccinării au cel mult studii medii, deci limbajul campaniei de comunicare trebuie adaptat și trebuie pus în gura comunicatorilor potriviți.
Covid este un rău cu care mintea s-a obișnuit. Vaccinul este o necunoscută care, neexplicată, poate deveni un rău nou, deci mai mare.
De aceea, sper ca măcar de această dată să nu mai avem un Grup de Comunicare Strategică și nici vreun Manciu, ci o echipă din care să facă parte sociologi, psihologi, specialiști în comunicare, în PR și publicitate. Antivacciniștii au întotdeauna mesaje coerente, bine construite și perfect adaptate psihologic publicului țintă.
În paralel cu o campanie foarte bună de informare, așa cum nu a fost în cazul vaccinului antiHPV, vaccinul antiCovid poate deveni inevitabil.
Sunt tot felul de activități care pot deveni imposibile fără vaccinare. Sunt ferm convinsă, de exemplu, că vor fi multe țări în care nu vei mai putea intra dacă nu ești vaccinat, așa cum acum nu intri netestat.
Dar și în țară pot fi găsite tot felul de asemenea condiționări. De exemplu, dreptul de a închiria o tarabă în piață să fie condiționat de dovada vaccinării. Angajatorii la rândul lor pot primi dreptul de a cere vaccinul pentru acces într-un sediu. Medicilor le poate fi condiționat dreptul de liberă practică de dovada vaccinării.
Adică ceva de tipul: sigur, nu ești obligat la nimic, nu te fugărește nimeni cu seringa, dar dacă nu te vaccinezi nu mai poți face următoarele lucruri. Mai în glumă, mai în serios, cred că în România acoperirea vaccinală ar sparge orice record dacă prezența la moaște ar fi condiționata de vaccinare.
După cum, sigur, eu cred că se poate ajunge și la măsura extremă ca aceia care refuză explicit vaccinarea, fără a avea desigur vreo containdicație certă, să fie obligați ca în caz de îmbolnăvire să achite integral costul tratamentului. O asumare care să însoțească implicit și oficial refuzul vaccinării.
Dar la așa ceva nu se va putea ajunge decât dacă statul va asigura vaccinul necesar, pentru că nu poți condiționa nimic de o vaccinare pe care nu o asiguri. Așa cum nu e asigurată cea antigripală.
E un drum lung și dificil, în care intrăm cu un deficit de încredere în vaccinare, ceea ce se vede și în cazul rujeolei de exemplu, și dacă el va fi ratat, consecințele de toate felurile vor fi incalculabile.