Așa cum am arătat și în alte analize, conflictul din Ucraina îmbracă atât forme ale conflictului militar tradițional, cu urmări tragice în planul fizic, cât și forme ale războiului informațional, ale căror consecințe nu sunt mai puțin importante.
Una dintre marile mize este ocuparea spațiului public de către una sau cealaltă dintre părțile implicate.
În Ucraina, războiul informațional nu a început de azi și nici măcar de ieri
Războiul informațional este o operațiune, de obicei parte a războiului de tip hibrid, desfășurată pentru a obține un avans asupra adversarului (și în) planul comunicării. Acesta implică protejarea și controlarea propriului spațiu informațional, în timp ce spațiul informațional al adversarului este vulnerabilizat, perturbat, luat cu asalt de narațiuni strategice.
În prezent, războiul informațional se duce cu arme specifice ecosistemului digital și exploatează la maximum caracteristicile acestuia, care permit diseminarea informației într-o manieră virală.
Nu vă lăsați păcăliți de cuvântul „război”: conflictul în plan informațional precede sau substituie uneori un conflict militar și este insidios. Războiul informațional nu poate fi încadrat în limite clare de timp și de spațiu și, de multe ori, este greu sau imposibil de atribuit, mai ales atunci când mesajele sunt rostogolite de către portavoci neoficiale sau de către oameni obișnuiți, care nu conștientizează manipularea.
Mijloace retorice în războiul informațional
Tensiunile din Ucraina au fost susținute și amplificate prin mijloace retorice cu mult timp înainte de a avea loc primele mișcări de trupe. În special în perioada de după anexarea Crimeii, Federația Rusă a depus eforturi pentru ocuparea tacită a spațiului informațional în Ucraina.
De exemplu, apropiați ai Kremlinului și-au consolidat prezența prin achiziții repetate pe piața media. Au fost cultivate câteva narațiuni și mituri inflamatoare, cu o înclinație explicită anti-NATO și anti-Occident, precum: victimizarea Federației Ruse și prezentarea, după caz, a Ucrainei, a UE sau NATO ca agresor; promovarea ideii că Ucraina este doar un pion în conflictul dintre Occident/UE/NATO/SUA și Rusia; reprezentarea deformată a NATO, o alianță defensivă, ca având aspirații imperialiste în sensul cel mai clasic al cuvântului.
Aceste narațiuni ignoră deliberat aspecte factuale, precum elementele de drept internațional (ex. Carta ONU, Actul final de la Helsinki și Carta de la Paris), care garantează egalitatea suverană și integritatea teritorială a statelor, inviolabilitatea frontierelor, abținerea de la amenințarea sau utilizarea forței și libertatea statelor de a alege sau de a-și schimba propriile acorduri de securitate sau lipsa oricărei forme de angajamente politice sau juridice obligatorii de a nu extinde Alianța dincolo de granițele Germaniei reunificate.
Aceleași narațiuni sunt dezvoltate și în spațiul intern, bineînțeles, cu adaptările necesare pentru a fi relevante și a răspunde anxietăților poporului rus.
Extraordinarele eforturi de comunicare ale Ucrainei
Așa cum relevă analizele de specialitate, narațiunile aliniate obiectivelor politice de la Kremlin acționează de mult timp în Ucraina, dar și în întreaga regiune a Europei Centrale și de Est, iar de la escaladarea conflictului și transformarea lui într-unul militar Ucraina a depus extraordinare eforturi pentru a ocupa cu promptitudine spațiul informațional intern și extern, pentru a menține moralul trupelor sale, pentru a insufla curaj cetățenilor, pentru a sensibiliza opinia publică internațională.
Mișcări inspirate destinate publicului rus, cum ar fi crearea unei linii telefonice prin care militarii ruși luați prizonieri să poată intra în legătură cu familiile lor, contribuie la o mai bună înțelegere a suferinței umane pe care o implică acest conflict.
Foarte important, oficialii ucraineni și în special șeful statului nu au precupețit niciun efort de comunicare. Gestul de a comunica solicitările sau recunoștința Ucrainei nu doar în conversații telefonice cu omologii din lumea întreagă, dar și publicului larg, prin postări pe rețelele sociale, a condus la generarea interesului și solidarității internaționale la un nivel fără precedent în perioada recentă.
În plus, această manieră de a comunica a reprezentat și un mesaj puternic din partea președintelui Volodimir Zelenski, că Ucraina nu este lăsată singură și nici sacrificată la masa jocurilor geopolitice.
Din înțelegerea implicită a regulilor războiului informațional au rezultat și deciziile platformelor digitale de a bloca accesul la serviciile lor surselor media asociate propagandei ruse, dar și inițiativa hackerilor din gruparea Anonymous de a bloca site-uri oficiale rusești, de a împiedica transmisia canalelor media oficiale și de a provoca scurgeri de informații.
Un război informațional fără armistiții sau pace
Tocmai pentru că războiul informațional, spuneam, nu are un început și o finalitate clare (iar scopurile strategice se pot schimba și ele cu rapiditate în această situație volatilă), este greu de spus cum va evolua în perioada următoare, în afară de așteptarea că dezinformarea, confuzia și războiul psihologic se vor amplifica.
Chiar dacă în războiul informațional combatanții direcți sunt agenți statali sau non-statali cu o agendă de comunicare strategică, mesajele puse în mișcare sunt amplificate mult dincolo de aceste limite. Asistăm deja la o babilonie de voci care crește vulnerabilitatea inclusiv în mediul occidental, deoarece există foarte multe părți care participă la conversație: surse oficiale, neoficiale, de presă, reprezentanți ai societății civile și oameni obișnuiți, care se adaugă „vacarmului” simbolic al informațiilor și imaginilor șocante venite direct de pe terenul de luptă din Ucraina.
Primul război care ocupă spațiul media digital
Dacă despre conflictul din Vietnam s-a spus că a fost primul război televizat, războiul din Ucraina este poate primul care ocupă spațiul media digital.
Din perspectiva expunerii la dezinformare, observăm cât de greu este să operăm distincția între autentic și fals, în special în ce privește imaginile scoase din alte contexte și asociate știrilor în timp real despre evoluția conflictului din Ucraina.
Mai mult decât atât, deoarece inclusiv timpul de reacție din partea jurnaliștilor și fact-checker-ilor este extrem de limitat, iar volumul de informație este foarte mare, devine neclar care tipuri de fake news reprezintă intenții maligne (propagandă de război), care reprezintă manipulări pentru click-uri și care sunt greșeli neintenționate.
Această situație poate decredibiliza eforturile jurnaliștilor, oficialilor și experților de a contribui la o comunicare transparentă și la construirea unui climat de încredere.
Războiul informațional continuă și va avea ecouri adânci și dureroase în toate societățile puțin reziliente.