Săptămâna aceasta va avea loc o nouă ședință a Fed-ului în care vom afla dacă banca centrală americană rămâne la fel de decisă să combată inflația pe dolar sau nu. Creșterea dobânzii preconizate era de 0.5%.
Dar între timp s-au prăbușit trei bănci în State. Ce va face Fed-ul?
Iată trei scenarii care se profilează. Haideți să vedem ce e de făcut în fiecare.
Scenariul 1: Fed-ul crește dobânda la dolar cu cei 0.5% preconizați
Asta înseamnă că banca centrală rămâne decisă să combată inflația pe dolar. Dar, în același timp, înseamnă că va grăbi venirea crizei. Adică a valului de falimente, a suferinței economice și a recesiunii.
Investițiile făcute pe vremea când costul capitalului era mic se vor dovedi a fi nerentabile la noul cost al capitalului. Banii ieftini au declanșat investiții nerentabile, distrugătoare de valoare.
Ce putem face în scenariul acesta?
Vine criza. În criză prețurile activelor se prăbușesc. Imobiliar, acțiuni, mai toate. Este criză de lichidități, adică de bani.
Deci recomandarea mea e să aveți bani puși deoparte. Fără datorii sau cu cât mai puține datorii și cât mai multe lichidități.
Scenariul 2: Fed-ul nu mai crește dobânda deloc
Se întâmplă acel „Fed pivot”. Asta înseamnă că prioritatea băncii centrale începe să nu mai fie combaterea inflației. Fed-ului începe să-i fie frică de criză și recesiune.
Se pune întrebarea cât de frică. Suficient de frică încât să abandoneze complet lupta împotriva inflației și chiar să scadă dobânzile? Slabe șanse.
Dacă într-adevăr se întâmplă scenariul acesta, criza se amână puțin, dar cu prețul inflației. Atenție, criza doar se amână, nu se evită.
În scenariul acesta inflația continuă pentru următoarea perioadă. Deci e bine să ne ținem banii în active (acțiuni, imobiliar, etc.). Ce activ? Aici e un pariu antreprenorial al fiecăruia. Dar cert este că în climat inflaționist cei care țin bani deoparte pierd.
Scenariul 3: Fed-ul crește dobânda cu 0.25%
Este cel mai greu scenariu pentru că implică cea mai mare incertitudine. Însemnă ca Fed-ul nu vrea să dea înapoi de la combaterea inflației, dar nici să grăbească criza prea mult.
Practic Fed-ul va mai combate mai ușor inflația, dar în același timp va amâna ușor criza. Cât de ușor? E o întrebare la care nimeni nu poate răspunde. Fiecare își face propria anticipare.
De ce s-a ajuns aici?
Pentru că în economie totul se plătește.
Milton Friedman zicea că „nu există prânz gratuit”. Un deceniu de dobânzi mici, zero și chiar negative ajunge să se plătească.
Întrebarea pentru Fed este cât de mult să grăbească sau să amâne acel moment? De evitat, nu pot să-l evite.
Anticiparea mea personală este că criza va izbucni. Investițiile greșite făcute când dobânzile au fost menținute artificial jos nu mai pot fi susținute la un nivel mai mare de dobândă. Omenirea va plăti (din nou) greșelile trecutului.
Întrebarea nu e dacă, ci când și mai ales cât timp.
Putem avea o criză și o recesiune dureroasă, dar rapidă. Sau una care să se prelungească mult. Totul va depinde de cât de repede vor lăsa Statele Unite mecanismele de reajustare să aibă loc. Adică să fie realocat capitalul din locurile greșite înspre locurile corecte.
Pentru noi în România va fi foarte rău. Singura noastră șansă era să avem o economie mai puternică care să nu depindă atât de mult de banii veniți din exterior. Nu avem asta. Până acum creșterea economică s-a bazat pe deficite mari (și fiscal și comercial) care au fost posibile, la rândul lor, din cauza banilor ieftini. Nu o să mai fie cazul.
La noi statul gonește forța de muncă din România de decenii prin taxe mari pe salarii. Haosul legislativ și reacțiile socialiste ale clasei politice fac ca riscul de țară să fie printre cele mai mari din Europa.
Nimeni nu investește la noi fără un profit mare care să justifice riscul de a investi în România. Singurele lucruri bune economic pe care le avea România, cota unică, regimul fiscal al microîntreprinderilor și pilonul 2 de pensii, sunt atacate constant de o clasă politică, care nu înțelege și nu-i pasă.